Formularea unei cererii de ajutor public judiciar. Respingerea cererii de ajutor public judiciar.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 1661 din data de 11.10.2013
Taxă de timbru
Formularea unei cererii de ajutor public judiciar. Respingerea cererii de ajutor public judiciar. Obligativitatea comunicării încheierii de respingere a cererii de ajutor public judiciar, în vederea exercitării căii de atac a reexaminării.
art. 15 alin. 2 din OUG nr. 51/2008
Dispozițiile art. 15 alin. 2 din OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, prevăd un drept de reexaminare al celui interesat, împotriva încheierii prin care se respinge cererea de ajutor public judiciar. Dreptul la reexaminare poate fi exercitat în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii. Conform prevederilor art. 15 alin. 3 din OUG nr. 51/2008 această cale de atac este unică, un alt complet pronunțându-se prin încheiere irevocabilă.
În speță, dreptul pârâtei la reexaminarea încheierii din Camera de Consiliu, dată la 04.06.2013, nu a fost respectat, această neregularitate procedurală, influențând decisiv soluția apelului. În cauză, invocând un drept propriu la acordarea ajutorului judiciar, pârâta-reclamantă P.E. era îndreptățită la comunicarea încheierii de respingere și exercitarea reexaminării, în conformitate cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OUG nr. 51/2008, fiind prematură soluționarea cauzei prin aplicarea sancțiunii de netimbrare, fără lămurirea irevocabilă a acestei solicitări. Conduita contrară ar conduce la nerespectarea dreptului la un proces echitabil, conținut în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
(Curtea de Apel București-Secția a-IV-a Civilă, decizia civilă nr.1661/11.10.2013, în dosarul nr. 1491/302/2011)
Prin sentința civilă nr. 9667/09.12.2011 Judecătoria Sectorului 5 București a admis cererea formulata de reclamantul-parat P.A.R., în contradictoriu cu pârâtele-reclamante P.E. și P.O.M.A, a admis în parte cererea reconvențională, a anulat certificatele de moștenitor nr. /06.12.2010 și nr. 39/15.12.2010, emise de BNP E.A.M, de pe urma defunctului P.G., a constatat deschisă succesiunea defunctului P.G., decedat la 21.11.2010, cu ultimul domiciliu în București, Șos.A, sector 5, a constatat că au calitatea de moștenitori pârâta-reclamantă P.E., soție supraviețuitoare, având o cotă de 2/8 din masa succesorală, reclamantul-pârât P.A.R, fiu, având o cotă de 3/8 din masa succesorală și pârâta-reclamantă P.O.M.A, fiică, având o cotă de 3/8 din masa succesorală, a constatat că masa succesorală este compusă la activ din bunurile mobile și imobile enumerate în certificatele de moștenitor nr. 34/06.12.2010 și nr. 39/15.12.2010, emise de BNP E.A.F și la pasiv din următoarele sume: 5.000 ron, contravaloare lucrare funerară, 13.300 ron cheltuieli parastas și 40 ron taxa cimitir, a obligat pârâtele-reclamante la plata către reclamantul-pârât a sumei de 2.500 ron, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, a obligat pârâtele-reclamante la plata către stat a sumei de 27.751,06 ron, reprezentând contravaloarea ajutorului public judiciar de care a beneficiat reclamantul-pârât.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a constatat că de pe urma defunctului P.G., decedat la 21.11.2010, au fost emise de către BNP E.A.F certificatele de moștenitor nr. /06.12.2010 și nr. /15.12.2010 (filele nr. 5 și 31) prin care s-a stabilit calitatea de moștenitoare în persoana pârâtelor-reclamante P.E (soție supraviețuitoare) și P.O.M.A (fiică), consemnându-se totodată, că nu sunt renunțători și nici străini de moștenire prin neacceptare, conform art. 700 din vechiul Cod civil.
După cum rezultă din copia certificatului de naștere aflata la fila nr. 8, reclamantul-pârât P.A.R este fiul defunctului P.G., iar prezenta acțiune a fost formulată la 26.01.2011, anterior împlinirii termenului de 6 luni, prevăzut de art. 700 alin. 1 din vechiul Cod civil, pentru exercitarea dreptului de opțiune succesorală și are, în aceste condiții, valoarea unei acceptări a moștenirii.
Cum reclamantul-pârât este descendent al defunctului, făcând așadar parte din clasa întâi de moștenitori legali și nu s-a dovedit ca este nedemn față de defunct ori exheredat de acesta (situație în care oricum ar fi dobândit rezerva), prezintă relevanță acceptarea succesiunii, prin chiar formularea cererii de chemare în judecată, în termenul legal, iar nu eventuala lipsă a legăturilor cu defunctul în perioada anterioară decesului sau necunoașterea de către pârâtele-reclamante a existenței încă unui descendent.
Conform art. 85 alin. 1 (fost art. 88 alin. 1) din Legea nr. 36/1995, cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii.
Este evident că, prin excluderea reclamantului-pârât de la moștenirea tatălui său, ca urmare a emiterii certificatelor de moștenitor, acesta a fost vătămat în drepturile sale succesorale, iar înlăturarea vătămării nu poate fi realizată decât prin anularea actelor în discuție.
În consecință, instanța a admis cererea principală, astfel cum a fost precizată și a anulat certificatele de moștenitor nr. /06.12.2010 și nr. 39/15.12.2010, emise de BNP E.A.F.
În continuare, a constatat deschisă succesiunea defunctului P.G. precum și că au calitatea de moștenitori pârâta-reclamantă P.E, soție supraviețuitoare, având o cotă de 2/8 din masa succesorală, reclamantul-pârât P.A.R, fiu, având o cota de 3/8 din masa succesorală și pârâta-reclamantă P.O.M.A, fiică, având o cotă de 3/8 din masa succesorală.
În ceea ce privește masa succesorală, instanța a reținut că niciuna dintre părți nu a contestat activul constituit din bunurile enumerate de notarul public și nu a solicitat instanței să constate și existența altor bunuri succesorale.
Prin cererea reconvențională s-a solicitat atât constatarea cheltuielilor pricinuite de problemele de sănătate ale defunctului, cât și un pasiv succesoral, reprezentat de cheltuieli ocazionate cu decesul și pomenirile ulterioare, pârâtele-reclamante depunând mai multe înscrisuri pe care le-au considerat doveditoare.
Întrucât cheltuielile efectuate cu îngrijirea defunctului anterior decesului acestuia nu se încadrează în categoria datoriilor succesorale și nici în cea a sarcinilor succesorale, ele ar fi putut face obiectul desocotirii între moștenitori, fără implicarea patrimoniului succesoral, dacă în baza obligației de întreținere, asemenea cheltuieli pot fi recuperate în parte de către succesibilul ce le-a suportat.
În speță, pe lângă faptul că nu s-a solicitat sistarea stării de indiviziune și lichidarea oricăror alte obligații patrimoniale, pârâtele-reclamante nici nu au făcut dovada provenienței sumelor de bani din care au fost suportate serviciile medicale (filele 77, 91-93, 98, 210). Concret, trebuia probat că sumele nu au aparținut chiar defunctului, caz în care, evident, nu ar exista obligația de restituie între moștenitori.
Singurele sume dovedite ca făcând parte fără echivoc din pasivul succesoral sunt următoarele: 5.000 ron, contravaloare lucrare funerară (filele nr. 80-83), 13.300 ron cheltuieli parastas (filele nr. 201-204) și 40 ron taxă cimitir (filele 211 și 212). Pentru restul sumelor cuprinse în diferite bonuri fiscale sau facturi (filele 141, 142, 153, 208, 209, 213-217), reprezentând inclusiv contravaloarea unei canapele și a unui ceas Doxa (filele nr. 141 și 142) nu există nicio probă că acestea au fost folosite pentru respectarea obiceiurilor, fără să fie și voluptuorii.
În fine, făcând aplicarea art. 18 din OUG nr. 51/2008, a mai obligat pârâtele-reclamante la plata către stat a contravalorii ajutorului public judiciar de care a beneficiat reclamantul-pârât prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu la 09.09.2011 (fila nr. 166). Instanța a apreciat că nu este incident art. 502 din același act normativ (conform cu care beneficiarul ajutorului public are obligația de restituire în situația în care, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, dobândește bunuri sau drepturi de creanța a căror valoare, respectiv cuantum, depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat), deoarece instanța nu a fost investită și cu sistarea stării de indiviziune, reclamantul-pârât aflându-se în indiviziune cu pârâtele-reclamante asupra patrimoniului succesoral, fără să dobândească un drept exclusiv asupra vreunui bun.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâtele-reclamante solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii cererii acțiunii principale și admiterea cererii reconvenționale.
Prin decizia civilă nr. 573A din 04.06.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, s-a anulat ca netimbrat, apelul formulat de apelantele-pârâte-reclamante P.E. și P.O.M.A., în contradictoriu cu intimatul-reclamant-pârât P.A.R, împotriva sentinței civile nr. 9667/09.12.2011 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 5 București, s-a dispus amendarea apelantei P.O.M.A cu suma de 100 lei și s-a respins cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a decide astfel, cu privire la excepția netimbrării, conform art. 137 Cod procedură civilă, tribunalul a reținut următoarele:
La termenul din data de 04.06.2013, tribunalul din oficiu, a ridicat excepția netimbrării apelului.
Prin rezoluția de înregistrare a apelului la Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a fost fixată în sarcina apelantelor-pârâte-reclamante P.E. și P.O.M.A obligația de plată a taxei de timbru în cuantum de 2.314 ron.
Cu toate acestea, apelantele-pârâte-reclamante P.E. și P.O.M A nu au înțeles să își îndeplinească obligația de plată a taxei de timbru, datorată anticipat conform art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, deși au fost citate cu această obligație.
Având în vedere că în condițiile netimbrării cererii de apel, s-a considerat că instanța de apel este nelegal sesizată, aceasta neputând analiza motivele depuse la dosar și în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997, astfel că tribunalul a anulat apelul ca netimbrat.
De asemenea, tribunalul a apreciat că apelanta-pârâtă-reclamantă P.O.M.A și-a exercitat cu rea-credință drepturile procesuale constând în formularea unor cereri de ajutor public judiciar vădit netemeinice, atâta timp cât cererea de reexaminare formulată de P.E. a fost respinsă. În acest sens, în temeiul art. 108 alin. 1 lit. a Cod procedură civilă, coroborat cu art. 723 Cod procedură civilă, apelanta-pârâtă-reclamantă P.O.M.A a fost amendată cu suma de 100 lei.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de intimatul-reclamant-pârât, având în vedere că acestea nu au fost dovedite, tribunalul a apreciat că nu pot fi acordate. Chitanța depusă la dosarul cauzei nu a putut fi apreciată ca reprezentând un act suficient în dovedirea onorariului de avocat, în lipsa menționării contractului de asistență juridică și a facturii emise.
Împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs pârâtele-reclamante P.E. și P.O.M.A, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei recurate, iar, pe fond, respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, rejudecând cauza sau admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, s-au arătat următoarele:
Recurentele-pârâte-reclamante critică decizia tribunalului, ca fiind data cu aplicarea greșită a legii și interpretarea greșită a cererii de chemare în judecata, ca fiind asimilată unei acceptări a succesiunii, în condițiile în care nu se analizează lipsa relațiilor și legăturilor familiale între defunct și reclamantul-pârât.
Arată recurentele că în conținutul certificatelor de moștenitor au fost incluse bunuri ce formează masa succesorală, fără a se analiza cotele de participare la achiziționarea acestora, deoarece nu a existat nici un capăt de cerere cu acest conținut. Nu doresc să se interpreteze că ele ar fi fost de acord, cu cotele de participare de 50%, în special cota soțul supraviețuitor. Cu siguranță, dacă vor fi puse într-o astfel se situație, vor proba și cotele de participare cu privire la contravaloarea bunurilor ce compune masa partajabilă.
De asemenea, instanța de judecată a interpretat greșit capătul de cerere referitor la solicitarea sumelor de bani achitate de recurentele-pârâte-reclamante cu problemele de sănătate ale defunctului. Recurentele-pârâte-reclamante arată că la dosarul cauzei sunt înscrisuri din care rezultă fără putere de tăgadă că aceste sume au fost cheltuite în acest scop, apreciind că s-a probat suficient chiar dacă acestea nu au făcut dovada provenienței sumelor de bani. În mod eronat s-a apreciat că nu s-au justificat sumele de bani, având în vedere faptul că a fost o perioadă foarte mare de timp în care defunctul, înaintea decesului, nu se mai deplasa, iar activitatea sa încetase.
De asemenea, instanța de fond fără a analiza corect și legal situația de fapt a respins proba testimonială care de asemenea, are rolul său în dezlegarea pricinii. Concluzia recurentelor este aceea că instanța de fond a fost nelămurită în soluționarea corectă a dosarului, fiind practic îngrădit dreptul lor la apărare.
Recurentele-pârâte-reclamante arată că nu au avut această posibilitate nici în apel deoarece instanța de apel a anulat apelul ca netimbrat, în condițiile în care cererea de ajutor public judiciar a fost respinsă a data de 04.06.2013. Învederează că încheierea dată în Camera de Consiliu ce privește cererea de acordare ajutor public judiciar la data de 04.06.2013 nu a fost definitivă și irevocabilă, iar instanța de apel nu a acordat termen de judecată pentru a se depune cererea de reexaminare de către apelanta-pârâtă Preda Oana Maria AIexandra.
În aceste condiții, arată recurentele, nu au fost respectate prevederile OUG nr. 51/2008 în vederea promovării cererii de reexaminare împotriva acestei încheieri. Astfel, instanța de apel a încălcat dispozițiile acelui act normativ și, de asemenea, dreptul lor la judecarea apelului. Chiar dacă Legea nr. 146/1997 se aplică cu prioritate în cadrul desfășurării unui proces, totuși acum nu se poate vorbi de aplicarea ei, deoarece instanța de judecată trebuia să aibă în vedere faptul că încheierea nu este irevocabilă, și mai mult, în conformitate cu prevederile OUG nr. 51/2008 în contradictoriu cu partea adversa. Recurentele-pârâte-reclamante apreciază că apelul a fost anulat ca netimbrat în mod nejustificat și nelegal.
Prin decizia civilă nr..1661/11.10.2013 pronunțată de către Curtea de Apel București, Secția a-IV-a Civilă, a fost admis recursul formulat de recurentele-pârâte-reclamante P.E. și P.O.M.A împotriva deciziei civile nr. 573A din 04.06.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr. 1491/302/2011, în contradictoriu cu intimatul-reclamant-pârât P.A.R, a fost casată decizia atacată și trimisă cauza spre rejudecarea apelului.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și ținând seama de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Recursul include critici asupra fondului dreptului, privind activul și pasivul masei succesorale, dar și critici de natură procesuală relative la încălcarea dreptului la apărare al pârâtelor-reclamante. Analiza acestor din urmă motive va fi efectuată cu prioritate, în raport de faptul că soluția atacată, a fost pronunțată în sensul anulării ca netimbrat a apelului pârâtelor-reclamante, fără a fi examinat fondul dreptului de succesiune în discuție.
Astfel, se afirmă că apelul a fost soluționat fără respectarea dreptului pârâtei P.O.M.A., la reexaminarea încheierii din Camera de Consiliu, pronunțată la 04.06.2013 în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, înregistrată la 03.06.2013.
Susținerea este corectă.
Încheierea la care se face referire a fost pronunțată în aceeași zi (04.06.2013 ) cu decizia atacată prin care, luându-se act de netimbrare, s-a dispus anularea cererii de apel din acest considerent.
Dispozițiile art. 15 alin. 2 din OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, prevăd un drept de reexaminare al celui interesat, împotriva încheierii prin care se respinge cererea de ajutor public judiciar. Dreptul la reexaminare poate fi exercitat în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii. Conform prevederilor art. 15 alin. 3 din OUG nr. 51/2008 această cale de atac este unică, un alt complet pronunțându-se prin încheiere irevocabilă.
În speță, dreptul pârâtei P.O.M.A la reexaminarea încheierii din Camera de Consiliu, dată la 04.06.2013, nu a fost respectat, această neregularitate procedurală, influențând decisiv soluția apelului.
Curtea notează că este lipsit de relevanță în speță, faptul că o cerere similară a fost formulată și respinsă irevocabil coparticipantului apelant, pârâta-reclamantă P.E. (prin încheierea din Camera de Consiliu din 13.02.2013). Conform art. 48 alin. 1 Cod pr. civilă, în cazul coparticipării procesuale, actele de procedură, apărările și concluziile unuia dintre reclamanți/pârâți, nu pot folosi nici păgubi celorlalți, dispoziție susținută și de prevederile alin. 2 care, enunțând excepțiile de la regulă (între care nu se află situația în speță), subliniază înlăturarea efectelor potrivnice ale unui act de procedură al coparticipantului, de actul cel mai favorabil.
În cauză, invocând un drept propriu la acordarea ajutorului judiciar, pârâta-reclamantă P.E era îndreptățită la comunicarea încheierii de respingere și exercitarea reexaminării, în conformitate cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OUG nr. 51/2008, fiind prematură soluționarea cauzei prin aplicarea sancțiunii de netimbrare, fără lămurirea irevocabilă a acestei solicitări. Conduita contrară ar conduce la nerespectarea dreptului la un proces echitabil, conținut în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Față de aceste considerente, celelalte critici ale recursului, privind fondul dreptului de succesiune, nu vor mai fi analizate.
Ca atare, observând că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea legii, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, dar și că s-a soluționat procesul fără a se intra în cercetarea fondului, Curtea va constata că devin aplicabile dispozițiile de casare conținute de art. 312 alin. 3 teza a II-a Cod procedură civilă, sens în care va dispune, cu reluarea judecării apelului de la actul de procedură specificat, respectiv comunicarea încheierii din 04.06.2013, de respingere a cererii apelantei pârâte-reclamante Preda Elena, de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru.
| ← Inaplicabilitatea rezoluţiunii antecontractului..... | Plata taxei judiciare de timbru - dovada.. Jurisprudență Taxă... → |
|---|
