încălcarea principiului disponibilității. schimbarea temeiului legal al acțiunii. casare.

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 11/R din data de 30.01.2018

Art. 312, al. 1,5 Cod procedură civilă

Art. 1357 al. 1 Cod civil

Art. 1376 Cod civil

Instanța de apel a schimbat temeiul de drept al acțiunii deduse judecății, încălcând astfel principiul disponibilității părților și neținând cont de cadrul procesual stabilit de către reclamanți prin cererea de chemare în judecată și implicit prin memoriul de apel. Mai mult, a încălcat și principiul contradictorialității în procesul civil și dreptul la apărare al părților împrocesuate, deoarece anterior nu a pus în discuția părților schimbarea temeiului juridic și nu a dat posibilitatea acestora să își formuleze concluziile și apărările pe noul temei juridic. Aceasta cu atât mai mult cu cât răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este diferită de răspunderea civilă pentru prejudiciul cauzat de lucruri, fiind necesară îndeplinirea cumulativă a cu totul altor condiții în cele două situații de antrenare a răspunderii civile, mai ales în privința culpei.

Prin sentința civilă nr. xxx pronunțată de Judecătoria Odorheiu-Secuiesc s-a respins acțiunea reclamanților B.G. și B. I., împotriva pârâtului L. I. și a obligat reclamanții să plătească pârâtului suma de 3.030 lei, reprezentând onorariu de expert.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în considerentele sentinței că nu se poate reține o culpă în sarcina pârâtului, cauza primară a incendiului fiind o descărcare electrică și ca atare nu se poate antrena răspunderea civilă delictuală a acestuia pentru recuperarea prejudiciului produs la imobil - casa de locuit a reclamanților - cauzat de incendiul din data de 26.08.2012, potrivit prevederilor art. 1367, 1380, 1375, 1376, 1378 și 1379 Cod civil.

Prin decizia civilă nr. xxx Tribunalul Harghita a admis apelul declarat de apelanții B.G. și B.I. împotriva sus-menționatei sentințe, pe care a schimbat-o în tot și, rejudecând cauza: a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții B.G. și B.I. împotriva pârâtului L.I.; a obligat pe pârât să le plătească reclamanților suma de 138.832 lei, reprezentând cheltuieli pentru reconstruirea imobilului și suma de 10.139 lei reprezentând contravaloarea bunurilor mobile distruse; a obligat pe intimatul L.I. să le plătească apelanților cheltuieli de judecată după cum urmează: sumele de 5.872 lei și 2.933,50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru în fond și apel, suma de 2.000 lei reprezentând onorariul expertizei în apel și suma de 2.000 lei reprezentând parte din onorariul avocațial în fond; a obligat pe intimat să plătească suma de 980 lei, reprezentând diferența onorariu expertiză în contul expertului C.N.C. .

Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut în considerentele deciziei, ca și concluzie, că incendiul din 26.08. 2012, în care a ars și casa reclamanților, a izbucnit la una din anexele gospodărești ale pârâtului, edificate de acesta fără autorizație de construire și racordate la rețeaua de tensiune electrică fără a putea fi identificată documentația necesară.

S-a mai reținut de către tribunal că pârâtul desfășura, în această anexă, activități de prelucrare a lemnului, cu utilaje alimentate cu curent electric trifazat, fără a putea fi prezentată, de către pârât sau de către societatea de electrificare, o autorizație pentru astfel de consumatori. Eliminând celelalte surse de aprindere, singura sursă care a putut produce incendiul a fost scurtcircuitul de la instalația electrică a pârâtului.

În condițiile date, tribunalul a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1376 alin. 1 Cod civil, prejudiciul suferit de reclamant fiind cauzat de un lucru aflat în paza pârâtului, în înțelesul dat de art. 1377 Cod civil. S-a apreciat că, în baza art. 1385 Cod civil, reclamanții sunt îndreptățiți la reparație. La stabilirea întinderii prejudiciului s-a avut în vedere costul de reconstrucție al imobilului, estimat la suma de 158.832 lei prin evaluarea extrajudiciară, din care se va scădea suma de 20.000 lei pe care reclamanții au recunoscut că au primit-o pentru reconstrucție prin contribuția comunității. În ce privește bunurile mobile, instanța de apel a avut în vedere electrocasnicele enumerate de martora audiată și valoarea lor potrivit înscrisurilor depuse, în cuantum de 10.139 lei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul L.I. , solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de apel, în sensul respingerii apelului formulat împotriva sentinței civile ca nefundat și menținerea hotărârii instanței de fond, precum și obligarea intimaților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.

Ca motive de recurs, a invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, raportat la încălcarea prevederilor art. 294 Cod procedură civilă, arătând că instanța de apel a schimbat temeiul răspunderii delictuale, din răspunderea pentru fapta proprie, prevăzută de art. 1357 alin. 1 și 2 din Codul civil, cu răspunderea pentru fapte cauzate de lucruri, prevăzută de art. 1377 din Codul civil, lucru ce nu era permis nici potrivit codului de procedură civilă din 1865, mai cu seamă că apelanții nu schimbaseră ei acest temei. Motivele de apel au fost întemeiate pe art. 1357 Cod civil, care nu este aplicabil în cauză, raportat la speță și la motivarea acțiunii și la motivele de apel. Consideră că nu au avut parte de un proces echitabil, datorită faptului că doar după pronunțare s-a schimbat temeiul juridic și nu a putut să se apere pe acest tip de răspundere. Instanța de apel nu a pus în discuția părților schimbarea temeiului de drept, acest aspect a apărut doar în considerentele hotărârii. Nu pot fi aplicate din acest motiv nici prevederile art. 22 Cod procedură civilă.

Excepția inadmisibilității schimbării temeiului juridic s-a concretizat în multe hotărâri judecătorești.

S-a apreciat că nici elementele răspunderii pentru prejudiciul cauzat de lucruri nu pot fi reținute, deoarece această răspundere poate fi antrenată numai atunci când lucrul funcționează sau acționează în mod independent de fapta umană.

Cel de al doilea motiv de recurs este cel prevăzut de art. 304 pct. 9, raportat la interpretarea greșită a art. 1357 Cod civil. Admiterea apelului s-a bazat pe concluziile unui expert parte și pe concluziile expertului Onac, care și-a depășit atribuțiile profesionale și a depus o expertiză dintr-un alt domeniu de activitate, de electroenergetică și pirogenică. Expertizele efectuate de exp. T. și exp. C. au fost înlăturate pe nedrept. Consideră că în speță nu s-a constatat, nici prin expertize și nici prin martori vreo culpă a sa în producerea incendiului, astfel că nu se putea schimba situația de fapt reținută de instanța de fond și nici determina culpa sa, nici prin reevaluarea probelor administrate la instanța de fond și nici prin administrarea probei cu expertiza pirogenică.

Al treilea motiv de recurs este cel prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă. În cadrul considerentelor hotărârii instanței de apel se mai susține că nu a avut autorizație de construcție, având în vedere că abia în 2013 obținuse autorizația de construcție, or, această autorizație de construcție din 2013 de intrare în legalitate era necesară pentru reconstruirea șurei, nu pentru a legaliza atelierul ars sau șura arsă. Motivul este străin de natura cauzei, din moment ce nu pentru ruina edificiului a fost chemat în judecată.

Consideră că este straniu să fie admis un apel când avea mai multe dovezi în apel în favoarea sa, că nu are nicio culpă în producerea incendiului și nici în producerea scurtcircuitului.

În ce privește cuantumul prejudiciului produs, suma de bani solicitată în baza raportului de expertiză extrajudiciară efectuată la comanda reclamanților, apreciază că prejudiciul pretins este mult exagerat în raport de valoarea de înlocuire a ceea ce s-a distrus cu ocazia incendiului. Acest raport nu fusese omologat de instanța de judecată și nici alte probe nu s-au administrat în fața instanței de fond, mai mult, pentru determinarea acestor valori nici nu s-au produs alte probe în apel.

Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare la recursul declarat de pârât, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefundat, menținerea deciziei atacate și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, constând din onorariu avocațial.

În considerentele întâmpinării se arată de către intimați a se avea în vedere că dispozițiile art. 294 Cod procedură civilă vechi nu sunt incidente în cauză. Prin cererea de apel nu au fost schimbate calitatea sau obiectul cererii de chemare în judecată și nu au fost formulate cereri noi.

Apelul lor a vizat constatarea eronată a instanței de fond, potrivit cu care nu poate fi reținută dispoziția art. 1380 Cod civil, motivele acțiunii încadrându-se în dispozițiile art. 1376-1379 Cod civil, raportat la dispoziția generală a art. 1357 alin, 1-2 Cod civil.

Consideră că în fața instanței de fond au reușit să probeze contrariul celor constatate de către prima instanță, și anume că nu poate fi reținută ca și cauză primară a incendiului descărcarea electrică.

Coroborând toate probele, tribunalul în mod corect a reținut dispozițiile art. 1376-1377 Cod civil.

Nu poate fi reținută nici susținerea recurentului potrivit cu care suma pretinsă nu reflectă cuantumul real al prejudiciului și că nu s-ar fi administrat probe privind dovedirea cuantumului prejudiciului pretins. Consideră că nu sunt în faza în care există posibilitatea de contesta aceste probe, instanța urmând să aprecieze doar în baza înscrisurilor care există la dosar și care vor fi depuse până la închiderea dezbaterilor.

Pentru aceste considerente, apreciază reclamanții că dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu sunt incidente, hotărârea instanței de apel fiind legală și temeinică și bazându-se pe o amplă cercetare a probelor administrate, față de hotărârea instanței de fond, care în opinia lor este superficială.

În drept, au invocat dispozițiile art. 115 și art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă vechi.

Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a constatat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Odorheiu-Secuiesc la data de 07.12.2012 reclamanții B.G. și B.I. au solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului L.I. la plata sumei de 212.832 lei, reprezentând despăgubiri materiale și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii au arătat că în incendiul din data de 26.08.2012 imobilul situat în com. xxx, proprietatea lor, a ars în procent de 60%, precum și bunurile mobile ce se aflau în casă. Potrivit procesului-verbal de intervenție nr. 100/26.08.2012 emis de ISU O. Harghita, focarul s-a declanșat la atelierul mecanic al pârâtului, aflat în vecinătatea casei lor iar sursa de aprindere a fost un scurt circuit electric la instalația electrică defectă, nefiind izolată în mod corespunzător.

Au invocat ca și temei de drept dispozițiile art. 1357 alin. 1 Cod civil, potrivit căruia cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare iar autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă. Au apreciat că în speță autorul prejudiciului este pârâtul, prejudiciul constă în paguba produsă, fapta ilicită constă în montarea și folosirea energiei electrice fără autorizație de construire, respectiv cu depășirea limitelor contractuale. Vinovăția pârâtului este incontestabilă, din moment ce el a extins energia electrică, deși cunoștea conținutul contractului de furnizare a energiei electrice.

În drept, și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1357 alin. 1 și 2, art. 1385 alin. 1 și 3, art. 1386 alin. 1 și 2 cod civil și art. 274 Cod procedură civilă.

Instanța de fond, prin sentința civilă nr. xxx, a respins acțiunea civilă, apreciind că în sarcina pârâtului nu se poate reține vreo culpă, deoarece cauza primară a incendiului a fost o descărcare electrică, urmarea unui caz de forță majoră. Neexistând fapta ilicită a pârâtului, nu se poate antrena nici răspunderea civilă delictuală a acestuia, pentru recuperarea prejudiciului produs la imobilul - casă de locuit a reclamanților, conform cu prevederile art. 1357 Cod civil.

Prin apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, au arătat că din probatoriul administrat rezultă culpa exclusivă a pârâtului în producerea incendiului și că s-a probat existența răspunderii civile delictuale.

Instanța de apel, după detalierea stării de fapt și a probatoriului administrat în cauză, a reținut în considerente că incendiul în care a ars casa reclamanților a izbucnit la una din anexele gospodărești ale pârâtului L.I. , edificate de acesta fără autorizație de construire și racordate la rețeaua de tensiune electrică fără a putea fi identificată documentația necesară. Pârâtul desfășura în această anexă activități de prelucrare a lemnului, cu utilaje alimentate cu curent trifazic, fără a putea fi prezentată de către pârât sau de către societatea de electrificare o autorizație pentru astfel de consumatori. Eliminând celelalte surse posibile de aprindere, singura sursă care a putut produce incendiul a fost scurtcircuitul la instalația electrică a pârâtului.

În condițiile prezentate, tribunalul a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1376 alin. 1 Cod civil, prejudiciul suferit de reclamanți fiind cauzat de un lucru aflat în paza pârâtului, în înțelesul art. 1377 Cod civil iar potrivit art. 1385 Cod civil a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți la reparație.

Față de cele reținute mai sus, Curtea a constatat că instanța de apel a admis apelul, a schimbat în tot hotărârea atacată și a admis în parte acțiunea reclamanților, reținând ca și temei de drept art. 1376 alin. 1 Cod civil, aflat în Capitolul IV - Răspunderea civilă, Secțiunea a 5-a "Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale sau de lucruri";, potrivit căruia: "Oricine estre obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul aflat sub paza sa";. Or, reclamanții și-au întemeiat acțiunea dedusă judecății pe dispozițiile art. 1357 alin. 1 și 2 Cod civil, aflat în același capitol la Secțiunea a 3-a: "Răspunderea pentru fapta proprie";, potrivit cărora: "Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă";.

Procedând în acest fel, instanța de apel practic a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, astfel cum a fost investită de către reclamanți, soluționând un "fond"; pe un temei de drept care nu a fost invocat de către nicio parte împrocesuată. Aceasta constituie motiv de casare a hotărârii, conform cu dispozițiile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă vechi: "În cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea";.

Pentru toate cele reținute mai sus, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 și 5 Cod procedură civilă vechi, a admis recursul declarat de pârât, a casat integral hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Harghita. Cu ocazia rejudecării, instanța de apel a analizat cauza și probatoriul administrat, prin prisma temeiului de drept invocat de către reclamanți.

← Obiectul judecăţii şi schimbarea încadrării juridice		Răspunderea materială a angajatorului. prescripție. cauze de... →

încălcarea principiului disponibilității. schimbarea temeiului legal al acțiunii. casare.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre încălcarea principiului disponibilității. schimbarea temeiului legal al acțiunii. casare.