Încetarea măsurii de protecţie specială a plasamentului la asistent maternal profesionist. Reintegrarea copilului în familie. Minori
| Comentarii |
|
De asemenea, potrivit art. 8 alin. 2 si art. 30 si 33 din aceeasi lege, copilul are la rândul sau dreptul sa creasca alaturi de parintii sai, acest drept facând posibil exercitiul dreptului la viata familiala, consacrat de art. 22 din lege si art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Pe de alta parte, în conformitate cu dispozitiile art. 39 din lege, protectia alternativa trebuie asigurata copilului care este temporar sau definitiv lipsit de ocrotirea parintilor sai, sau care pentru protejarea intereselor sale nu poate fi lasat în grija parintilor
Din analiza dispozitiilor legale amintite, rezulta ca interesul superior al copilului este acela de a fi crescut si educat de parintii sai, sau în familia sa, fie si monoparentala, plasamentul fiind o masura cu caracter exceptional si temporar.
1.Prin sentinta civile nr. 270 din data de 12 iulie 2012, pronuntata de Tribunalul Dolj - Sectia pentru minori si de familie, s-a respins actiunea formulata de petenta DGASPC - Dj., în contradictoriu cu intimatii C.C.si P.I., având ca obiect încetarea masurii plasamentului minorei CVB nascuta la 19.10.2011 si reintegrarea acesteia în familie.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut urmatoarele: Copilul a fost abandonat în spital, la nastere, de catre mama sa. Tatal minorei locuieste singur si potrivit fisei psihologice întocmita cu privire la acesta, necesita îndrumare si suport pentru a se ocupa în mod corespunzator de cresterea si educarea fiicei sale.
Sunt evidente atât interesul tatalui pentru cresterea si educarea minorei cât si avantajele cresterii acesteia într-o familie chiar si monoparentala, însa, fata de vârsta acesteia, de numai opt luni, se impune mai întâi o acomodare a minorei cu tatal sau printr-un eventual plasament în judetul de domiciliu unde sa existe posibilitatea sa fie vizitata mai frecvent de catre tata, inclusiv cu luarea minorei la domiciliul acestuia pentru scurte perioade de timp, si totodata, acordarea de sprijin tatalui pentru a se acomoda cu nevoile specifice unui copil atât de mic. Aceasta solutie s-a impus cu atât mai mult cu cât, desi s-a solicitat reintegrarea, termenul este impropriu, minora nefiind niciodata integrat în familia tatalui.
2.Împotriva acestei sentinte au declarat si motivat în termen recurs, petenta DGASPC Dj. si intimatul C.C.- tatal copilului, criticând-o pentru nelegalitate si netemeienicie.
Recursurile sunt fondate si s-au admis ca atare, pentru urmatoarele considerente comune ce se vor arata în continuare, intrucat o analiza logica si rationala a caii de atac în acest caz, impune o examinare comasata a recursurilor:
Potrivit art. 5 alin. 2, art. 6 lit. d si art. 31 din Legea nr. 272/2004, parintii au raspunderea principala pentru cresterea si dezvoltarea copilului lor.
De asemenea, potrivit art. 8 alin. 2 si art. 30 si 33 din aceeasi lege, copilul are la rândul sau dreptul sa creasca alaturi de parintii sai, acest drept facând posibil exercitiul dreptului la viata familiala, consacrat de art. 22 din lege si art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Potrivit dispozitiile art. 39 din lege, protectia alternativa trebuie asigurata copilului care este temporar sau definitiv lipsit de ocrotirea parintilor sai, sau care pentru protejarea intereselor sale nu poate fi lasat în grija parintilor. Aceasta protectie include alaturi de tutela si adoptie si masurile de protectie speciala, între care si plasamentul.
Pe de alta parte, potrivit art. 54 alin. 3 din lege, obiectivele planului individualizat de protectie a copilului trebuie sa acorde prioritate reintegrarii copilului în familie si, numai daca acest fapt nu este posibil, plasamentului în familia extinsa, aceste obiective stabilindu-se cu consultarea obligatorie a parintilor si a membrilor familiei largite.
Din analiza dispozitiilor legale amintite, rezulta ca interesul superior al copilului este acela de a fi crescut si educat de parintii sai, sau în familia sa, fie si monoparentala, plasamentul fiind o masura cu caracter exceptional si temporar.
În cauza, are relevanta si vârsta copilului, ce impune ca acesta sa fie îngrijit de mic si permanent în familia sa, fie si monoparentala, fiind stabilit din punct de vedere medical si psihologic cu caracter de notorietate ca prezenta parintelui este absolut necesara alaturi de copilul sau .
În cauza, în temeiul disp. art. 304 ind. 1 Cod procedura civila, Curtea are a reanaliza probele administrate la prima instanta, inclusiv datele oferite de raportul de reevaluare a copilului în context socio-familial întocmit la data de 19 iunie 2012, cu 6 zile înainte de promovarea actiunii, planul individualizat de protectie , ancheta sociala realizata de SPAS oras P., fisa psihologica a tatalui, declaratia mamei - elemente probatorii care releva prioritatea reintegrarii copilului în familia tatalui, motiv pentru care sunt analizate toate conditiile oferite de acesta.
Concluziile raportului întocmit de reclamanta atesta ca familia tatalui are posibilitatea cresterii si îngrijirii copilului, având în vedere ca parintele a solicitat reintegrarea copilului în familie, astfel ca reclamanta a procedat la reevaluarea situatiei acestuia, în baza planului.
Raportul mentioneaza ca tatal - el însusi asistent personal, manifesta interes pentru copil, preocupare si disponibilitate pentru cresterea si educarea fiicei sale, concluzionând în sensul reintegrarii în familie. De altfel, si planul individualizat de protectie, are aceeasi finalitate, iar ca obiective generale a inclus: informarea tatalui cu privire la situatia copilului, parinte caruia i s-a adus la cunostinta caracterul temporar si de exceptie al plasamentului, precum si obiectivul privind dezvoltarea acestuia si participarea la întâlnirile echipei multidisciplinare în vederea reevaluarii situatiei .
Relevante în acest sens sunt si informatiile cuprinse în ancheta sociala întocmita de SPAS oras P., potrivit carora, atitudinea tatalui fata de copil nu pune probleme deosebite, nefiind identificate elemente care sa conduca la concluzia existentei unor conditii de aparitie unor riscuri de neglijenta, de violenta fizica sau abuz psihologic, tatal nefiind în evidenta cu boli neurologice sau psihic evolutive, iar din fisa psihologica rezulta ca acesta are un comportament lipsit de tendinte agresive, violente.
În concluzie, raportul arata ca tatal dispune de conditiile socio-economice în vederea cresterii si educarii copilului lui, într-un mediu adecvat pentru o dezvoltare armonioasa a acestuia, existând posibilitatea sprijinului acordat de membri ai familiei extinse si a consilierii tatalui de catre specialistii din cadrul DGASPC Hd., pentru a se putea ocupa in mod corespunzator de fiica sa si pentru dezvoltarea abilitatilor parentale.
Curtea constata astfel ca probele administrate în cauza sunt edificatoare pentru a se concluziona ca este în interesul superior al copilului în cauza sa fie integrat în familia tatalui sau, care a manifestat interes si preocupare pentru copil din momentul în care a aflat de nasterea sa, vârsta copilului nefiind un obstacol de netrecut în aceasta privinta, având în vedere tocmai gradul mare de adaptabilitate a copiilor de vârsta mica. Exista premise suficiente în sensul unei adaptari adecvate, fara o perioada de tranzitie, respectiv de plasament în cadrul DGASPC Hd. la un alt asistent maternal profesionist, întrucât pe de-o parte, în perioada destul de scurta a plasamentului în judetul Dj., copilul a avut o evolutie buna, fiindu-i satisfacute nevoile de îngrijire si securitate si, pe de alta parte, nu s-a facut dovada ca reintegrarea contravine interesului superior al copilului, neexistând indicii cu privire la un pericolul eventual de abandon abuz sau neglijare în familie
Curtea reitereaza ca ceea ce primeaza în cauza este interesul superior al copilului si dreptul acestuia de a fi crescut de parintele/parintii sai, în raport cu care trebuie sa dezvolte o viata familiala.
În acest sens trebuie valorificata jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, denumita în continuare Curtea, consacrata în aplicarea art. 8 din Conventie în ce priveste dreptul la viata de familie.
Curtea a decis ca din momentul si datorita însasi împrejurarii nasterii sale, între copil si parintii sai exista o legatura constitutiva de viata de familie, pe care evenimentele ulterioare nu o pot distruge decât în circumstante exceptionale ( Hotarârea din 21 iunie 1998 în cauza Berrehab contra Olandei ).
Instanta europeana a mai decis ca legaturile personale dintre parinte si copilul sau reprezinta un element fundamental al vietii de familie, iar masurile care împiedica asemenea relatii reprezinta o ingerinta în dreptul la viata familiala ( Hotarârea din 13 iulie 2000 în cauza Elsholz contra Germaniei).
Într-o alta cauza, Curtea a decis ca pentru un copil, faptul de a trai împreuna cu parintii sai reprezinta o componenta fundamentala a vietii de familie, iar plasamentul reprezinta în sine o ingerinta în viata familiala a acestora ( Hotarârea din 16 sept 1999 în cauza Buscemi contra Italiei).
Curtea a decis, de asemenea, ca în sensul art. 8 din Conventie, dreptul parintilor de a fi luate masuri urgente si efective în vederea reunirii cu copilul lor impune obligatia autoritatilor la masuri destinate la a-i reuni chiar si atunci când plasamentul la terte persoane s-a facut cu acordul parintilor.
Totusi, Curtea a decis ca este posibil uneori ca reunirea unui parinte cu copilul sau, care a trait timp semnificativ cu alte persoane, sa nu se poate face automat, ci sa impuna luarea unor masuri pregatitoare, natura si întinderea acestora fiind determinata de circumstantele cauzei, iar întelegerea si cooperarea partilor fiind un factor deosebit de important. A mai subliniat ca trebuie luate în considerare drepturile, libertatile si interesele tuturor partilor în cauza, însa în mod special trebuie avut în vedere interesul superior al copilului si dreptul acestuia la viata de familie.
Dar, în cauza, asa cum s-a aratat în precedent, nu apare necesara o perioada de tranzitie pâna la integrarea copilului în familie, inclusiv din perspectiva faptului ca timpul petrecut la asistentul maternal, nu a fost semnificativ.
Acestea sunt considerentele în temeiul carora, fiind incident cazul de recurs de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, în baza art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 teza I Cod procedura civila, se vor admite recursurile ca fondate, se va modifica în totalitate sentinta civila nr. 270 din data de 12 iulie 2012, pronuntata de Tribunalul Dolj - Sectia pentru minori si de familie, în sensul ca se va admite actiunea formulata de petenta DGASPC Dj., se va dispune încetarea masurii speciale de protectie a plasamentului la asistent maternal si integrarea minorei CVB în familia tatalui C.C.
1
| ← Locuinţa copilului după divorţ. Respectarea interesului... | Reorganizarea angajatorului în timpul procesului. Transmiterea... → |
|---|
