Notificare formulată în condiţiile Legii 10/2001. Teren face obiect de reglementare al art. 9 din Legea 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondulu R
| Comentarii |
|
Potrivit art. 8.2. din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, în cazul în care s-au depus notific?ri cu privire la imobilele prev?zute la alin. (1) al art. 8 din lege, acestea, în temeiul art. V alin. (2) din Titlul I din Legea nr. 247/2005, cu modific?rile ?i complet?rile ulterioare, urmeaz? a fi înaintate, în vederea solu?ion?rii, comisiilor comunale, or??ene?ti ?i municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicat?, cu modific?rile ?i complet?rile ulterioare ?i Legii nr. 1/2000 cu modific?rile ?i complet?rile ulterioare.
A?adar, în solu?ionarea legal? ?i temeinic? a unei contesta?ii formulate împotriva deciziei de respingere a notific?rii, cu motivarea c? terenul solicitat nu face obiectul Legii 10/2001, instan?a este datoare s? determine cu certitudine care este regimul juridic al terenului ?i s? stabileasc? pe cale de consecin??, dac? pârâta emitenta deciziei, avea atributul conferit prin lege de a se pronun?a pe fond asupra notific?rii formulate de reclamant prin care aceasta a declan?at o procedura administrativ? privind restituirea în natur? a unui teren ce face obiect de reglementare al art. 9 din Legea 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole ?i celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 ?i ale Legii nr. 169/1997 – a?a cum a fost modificat? prin Legea 247/2005, sau avea obliga?ia de a înainta aceast? notificare organului competent, respectiv Comisiei Locale de Aplicare a Legii Fondului Funciar.
1. Prin sentin?a nr.47 din data de 08 martie 2012, pronun?at? de Tribunalul Dolj – Sec?ia I Civil? s-a respins plângerea formulat? ?i precizat? de reclamanta BMA, în contradictoriu cu pârâ?ii UNIVERSITATEA din C., PRIM?RIA com. C. - COMISIA LOCAL? DE APLICARE A LG.18/1991, PRIM?RIA com. D. - COMISIA LOCAL? DE APLICARE A LG.18/1991, SDE BM, PRIM?RIA mun. C. - COMISIA LOCAL? DE APLICARE A LG.18/91, COMISIA JUDE?EAN? PENTRU APLICAREA LG.247/2005.
Pentru a se pronun?a astfel, instan?a a re?inut :
În fapt, dup? apari?ia Legii 247/2005, reclamanta a formulat la data de 25 noiembrie 2005, notificare de retrocedare pe calea Legii 10/2001 a suprafetei de 6 ha vie nobila care ar fi situata in intravilanul municipiului Craiova.
Notificarea a fost depusa la Universitatea din C., in cadrul careia functioneaza Statiunea Didactica BM, aceasta din urma avand in concesiune suprafata de teren solicitat?.
Prin Hotararile 504/2008 ?i 505/2008 ale Comisiei Judetene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor, s-a dispus preluarea unei suprafete totale de 437 ha teren agricol de la SDE BM si trecerea ei in domeniul privat al com. C si D., in vederea punerii in posesie a persoanelor indreptatite la retrocedare conform prevederilor Legii 18/1991 cu modificari, întocmindu-se ulterior ?i un protocol de predare în acest sens.
Potrivit art. 25 al.1 Legea 10/201 notificarile referitoare la suprafete de teren de pe raza unei unitati administrativ teritoriale sunt in competenta de solutionare a Primarului.
Avand in vedere acest aspect, precum si avand in vedere ca terenul a fost predat efectiv la dispozitia Comisiei Locale Carcea de Aplicare a Legii 18/1991 din cadrul Consiliului local Carcea in timpul solutionarii prezentului litigiu, instanta constata ca toate unitatile care au invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive au aceasta calitate in cauza, fiind necesar ca hotararea ce se va pronunta sa le fie opozabila acestora.
Notificarea este formulata cu depasirea termenului prevazute de art. 22 al. 1 Legea 10/2001 in forma in vigoare la data formularii notificarii mentionate, acesta fiind un termen de 6 luni, prelungit succesiv cu cate 3 luni prin OUG 109/2001 si respectiv OUG 145/2001, si care nu a mai fost prelungit si prin Legea 247/2005.
Pe de alt? parte, instanta a constatat din expertiza efectuata in cauza, ca terenul apartine , in prezent, domeniului privat al com. Carcea.
Din raspunsul la obiectiuni al expertului, terenul a carei retrocedare o solicita reclamanta nu facea parte, pana in anul 2011, cand a fost introdus in intravilan printr-o modificare a Planului Urbanistic General- deci nici in 2001 si nici in 2005 – din intravilanul vreunei unitati administrative teritoriale,.
Din raspunsul expertului la obiectiuni reiese ca la data formularii cererilor de retrocedare, acest teren era situat in extravilanul com Carcea.
In plus, intreaga suprafata de teren de 3,90 ha a facut obiectul Legii 18/1991, fiind solicitata retrocedarea sa in baza acestei legi, si dispunandu-se în parte o stabilire a dreptului. Avand in vedere acest aspect si prevederile art. 8 al.1 Legea 10/2001 rep si modificata, conform carora nu fac obiectul Legii 10/2001 terenurile situate in extravilan la data preluarii abzive sau la data formularii notificarii, si nici terenurile ce au facut obiectul Legii 18/1991, se constata ca terenul solicitat nu putea face obiectul reglementarilor prevazute de Legea 10/2001.
In concluzie, intrucat din probele cauzei reiese ca reclamanta a formulat cererea de restituire a suprafetei de teren in discutie cu depasirea termenului prevazut de lege, ca obiectul acestei cereri este un teren care se afla in extravilan, ca mare parte din acest teren a fost retrocedat reclamantei sau autoarei acesteia, ca, de asemenea, suprafata de 3,90 ha teren a si facut obiectul unei cereri intocmite in temeiul Legii 18/1991 cu modificari, instanta a constatat ca sustinerile reclamantei din cererea formulata sunt neintemeiate.
2. Împotriva acestei sentin?e, în termen legal a formulat recurs reclamanta BMA, criticând-o pentru nelegalitate ?i netemeienicie .
Recursul este fondat ?i s-a admis ca atare, pentru considerentele ce se vor ar?ta în continuare :
În toate cazurile, judec?torii hot?r?sc numai asupra obiectului cererii deduse judec??ii, potrivit disp. art. 129 alin. 6 Cod procedur? civil?, respectiv instan?a este ?inut? s? se pronun?e asupra ac?iunii a?a cum a fost formulat?, sub toate capetele de cerere
Cerin?a textului de lege se refer? la acele cereri care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia, au stabilit obiectul dedus judec??ii. Ceea ce caracterizeaz? aceste cereri ?i le delimiteaz? de alte cereri pe care le pot formula p?r?ile în cadrul litigiului, este faptul c? prin pronun?area asupra lor, instan?a pune cap?t litigiului dintre p?r?i.
Deci, regula consacrat? de art. 129 alin. final Cod procedur? civil?, constituie si o aplicare a principiului disponibilit??ii, conform c?ruia instan?a are obliga?ia de a judeca toate preten?iile deduse judec??ii cu respectarea cadrului procesual fixat de p?r?i.
De asemenea, în conformitate cu disp. art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedur? civil?, hot?rârea judec?toreasc? va cuprinde motivele de fapt ?i de drept care au format convingerea instan?ei, cum ?i cele pentru care s-au înl?turat cererile p?r?ilor.
Astfel, obliga?ia instan?ei consacrat? legislativ, de a-?i motiva hot?rârea adoptat?, are în vedere stabilirea în considerentele hot?rârii a situa?iei de fapt, încadrarea în drept, examinarea probelor ?i argumentelor p?r?ilor ?i punctul de vedere al instan?ei fa?? de fiecare argument relevant ?i, nu în ultimul rând, ra?ionamentul logico-juridic care a fundamentat solu?ia adoptat?, complet, clar expus ?i întemeiat pe considerente de drept.
În cauz?, aceste dispozi?ii legale nu au fost aplicate în mod corespunz?tor de c?tre prima instan??, dup? cum urmeaz?:
Prin cererea introductiv? de instan??, reclamanta a contestat Decizia 4840/2008 emis? de Universitatea din C., prin care s-a respins Notificarea înaintat? acestei entit??i dupa intrarea in vigoare a Legii 247/2005), de retrocedare pe calea unei legi reparatorii, indicata ca fiind Legea 10/2001, a suprafetei de cca. 6 ha vie nobila (aflat? în patrimoniul SDE BM), solicitând instan?ei anularea acestei decizii ?i restituirea în natur? a terenului în discu?ie.
Reclamanta a depus mai multe preciz?ri la ac?iune, solicitând extinderea cadrului procesual cu privire la p?r?i si precizari privind obiectul, men?inându-?i cap?tul de cerere privind anularea deciziei emise de pârâta Universitatea din Craiova ?i precizând în acela?i timp, c? este necesar? desfiin?area actului, întrucât terenul a fost predat altor entit??i, respectiv autorit??i cu atribu?ii în baza legilor fondului funciar a?a cum au fost modificate prin Legea 247/2005.
Totodat?, reclamanta a solicitat ca dup? anularea actului ?i în contradictoriu cu aceste autorit??i, instan?a s? se pronun?e pe fondul dreptului ?i s? dispun? restituirea în natur? a terenului în litigiu.
Instan?a a dispus conceptarea ?i citarea , dar ?i comunicarea preciz?rilor la ac?iune, c?tre comisiile locale, respectiv comisia jude?ean? de aplicare a legilor fondului funciar.
Prin Notele scrise depuse la dosar – fila 236, reclamanta aduce argumente suplimentare în sprijinul ac?iunii sale având ca obiect desfiin?area deciziei contestate, ar?tând faptul c? actul atacat este nul absolut în raport ?i cu împrejurarea c? la momentul emiterii deciziei, pârâta Universitatea din C. nu avea competen?a legal? s? solu?ioneze notificarea formulat? în temeiul Legii 247/2005.
Mai arat? c?, îns??i Universitatea men?ioneaz? în actul atacat c?, reclamanta va putea beneficia de hot?rârile 504 ?i 505/2008, dar din cuprinsul acestora rezult? c? au fost emise pentru finalizarea procedurilor administrative de reconstituire a dreptului ?i de punere în posesie, numai ca procedura în ceea ce o prive?te, nu se afl? într-un asemenea stadiu. De aceea, solicit? anularea deciziei contestate, repunerea în situa?ia anterioar? emiterii deciziei ?i solu?ionarea pe fond a Notific?rii de c?tre instan??, prin aplicarea deciziei pronun?at? de ÎCCJ în recurs în interesul legii nr. XX/2007, prin care s-a stabilit c? instan?a de judecat? este competent? s? judece nu numai contesta?ia împotriva deciziei, ci îns??i cererea, atunci când entitatea refuz? s? solu?ioneze notificarea.
Nu în ultimul rând, la data de 20.01.2011, reclamanta a depus o precizare la ac?iune, ar?tând, este adev?rat, c? temeiul ac?iunii introductive de instan?? este Legea 10/2001 a?a cum a fost modificat? prin Legea 247/2005, amintind c? parte din teren ?i conacul situat pe acesta, i s-au retrocedat prin hot?râre judec?toreasc? in baza legii 10/2001 ?i c? pentru diferen?a de teren solicitat? chiar din anul 2001, nu a putut s?-?i valorifice dreptul, decât dup? apari?ia Legii 247/2005. În orice caz, arat? c? dup? emiterea hot?rârilor de transfer în baza c?rora terenul sta?iunii s-a împ?r?it c?tre trei unit??i administrativ teritoriale, pârâta Universitatea nu era competent? s? solu?ioneze cererea ?i c? se impunea înaintarea notific?rii c?tre comisia competent? teritorial s? solu?ioneze cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate privat? asupra terenurilor, potrivit Legii 247/2005.
De subliniat c? la finalul acestei preciz?ri, reclamanta a solicitat efectuarea probei cu expertiza pentru a se determina amplasamentul terenului în litigiu, sus?inând atât faptul c? apar?ine categoriei de folosin?? intravilan, cât ?i faptul c? se afl? pe raza teritorial? a mun. C.
Pe de alt? parte, în mod corect, tribunalul a fost preocupat în a determina care este regimul juridic al terenului în litigiu, teren ce a apar?inut SDE BM ?i care a fost transferat prin Hot. 504 si 505 din 5.02.2008 în proprietate privat?, comunelor C. ?i D. în scopul solu?ion?rii cererilor formulate de beneficiarii Legii 247/2005.
Dar, in acelasi timp, scopul identificarii regimului juridic al terenului, nu era acela de a stopa orice acces la procedurile administrative si/sau judiciare prevazute de legea speciala care avea ca obiect de reglementare inclusiv modul de stabilire a dreptului de proprietate prin reconstituire asupra unor astfel de terenuri, precum si autoritatile competente, ci tocmai acela de a face posibile continuarea, dar si efectivitatea unor asemenea proceduri.
În aceea?i ordine de idei, instan?a a încuviin?at nu numai proba cu înscrisuri, ci ?i proba cu expertiza tehnic? de specialitate topografie, stabilind obiectivele prin încheierea de ?edin?? de la dat 3 feb. 2011, subsumat tocmai sus?inerilor reclamantei din ultima precizare la ac?iune.
Dar, dup? administrarea complet? a probatoriului încuviin?at ?i dup? încheierea dezbaterilor, tribunalul a pronun?at o hot?râre f?r? analizarea ac?iunii a?a cum a fost precizat?, sub toate capetele de cerere, dar ?i cu o motivare inadecvat? ?i contradictorie, folosindu-se un rationament logico-juridic incomplet.
Astfel, o discu?ie legat? de tardivitatea notific?rii în contesta?ia p?r?ii ?i în condi?iile în care emitentul actului nu a respins notificarea pe tardivitate, ci pe fond., este gre?it?.
În primul rând, apare evident c? reclamanta a formulat cererea, respectiv Notificarea, în scopul restituirii în natur? a terenului, dup? apari?ia Legii 247/2005, care în egal? m?sur?, aduce modific?ri atât Legii 10/2001, cât ?i legilor fondului funciar. Diferen?a este c?, în materia legii 10/2001, nu se aduc modific?ri cu privire la termenul de formulare a unei noi cereri, pe când în materia fondului funciar, se aduc astfel de modific?ri.
Prin urmare, stabilirea clar? ?i f?r? echivoc a regimului juridic al terenului, în sensul stabilirii c?rei legi apar?ine bunul ca obiect de reglementare, reprezint? un element hot?râtor în r?spunsul corect la întrebarea privind valorificarea în termen a unui drept conferit de legile reparatorii.
Cu alte cuvinte, s-ar putea în?elege din considerente c?, terenul aflat în patrimoniul SDE, ar fi putut face obiectul Legii 10/2001, cel pu?in sub aspectul procedurilor, dar persoana îndrept??it? formuleaz? o cerere tardiva, respectiv Notificare, cu o întârziere de 5 ani de la data intr?rii în vigoare a acestui act normativ.
Sau, având în vedere împrejurarea c? anumite concluzii se resping reciproc, s-ar putea în?elege c? terenul nu a f?cut/ nu face obiectul acestei legi, ci avea un regim juridic reglementat prin legea fondului funciar. Or, în acest caz, o discu?ie privind tardivitatea unei cereri, chiar gre?it indreptate, sau neredirec?ionate corespunzator, nu se poate raporta la cerin?ele unei legi inaplicabile, ci la disp. art. III titlul VI din legea 247/2005 (formularea cererii pân? la 30 noiembrie 2005).
În aceast? din urm? ipotez?, având în vedere succesiunea ?i multitudinea evenimentelor legislative modificatoare, nu se poate trece cu vederea faptul ca terenurile s-au restituit în natur? între anumite limite, în anumite situa?ii s-a stabilit dreptul în ac?iuni ?i ulterior, s-a stabilit în natur?, inclusiv pentru terenuri ce au apar?inut altor entit??i fie comerciale, fie unor sta?iuni didactice ?i/sau experimentale.
Or, în aceast? din urm? situa?ie, când modificarea legislativ? a intervenit în anul 2005 ?i persoanele îndrept??ite au fost repuse în drepturi prin lege, o cerere în acest sens, indiferent de titulatura ei, sau de categoria de folosin?? a terenului in raport cu legea fondului funciar (extravilan sau intravilan), nu putea fi formulat? mai înainte de anul 2005, deci prematur.
Pe de alt? parte, împrejurarea c? o persoan? s-a adresat cu o asemenea cerere pârâtei Universitatea din C., în raport cu un criteriu specific celeilalte legi reparatorii, respectiv Legea 10/2001, care se refer? la o entitate de?in?toare, nu face ca regimul juridic al terenului s? devin? un criteriu secundar ?i nu confer? acestei entit??i competen?? legal?, fie ea si sub aspect strict procedural, s? se pronun?e pe fond asupra acestei cereri privind un bun imobil reglementat prin norme cu caracter imperativ ?i care nu atribuie competen?? legal? de solu?ionare pârâtei, ci altor entit??i/autorit??i
Asupra tuturor acestor aspecte eviden?iate chiar de reclamant?, prima instan?? nu s-a pronun?at.
Mai mult, desi a apreciat ca regimul juridic al terenului este stabilit de legea fondului funciar, a socotit ca procedurile urmate pot fi analizate separat de acest act normativ ?i in raport cu legea 10/2001, neidentificand un remediu pentru ca procedurile sa fie subsumate regimului juridic, iar nu invers. Or, a admite coexistenta dintre regimul juridic stabilit de o lege si procedurile stabilite de o alta lege, fara reasezarea acestora din urma pe coordonatele primei legi, conduce fara echivoc la paralizarea oricarui demers declansat de reclamanta in valorificarea unui drept legal. Nu aceasta a fost intentia legiuitorului, iar legea a fost edictat? pentru a produce efecte.
Nu in ultimul rand, privitor la calitatea procesuala pasiva a paratei Universitatea, abordarea primei instante este gresita, intrucat nu a fost analizata pur si simplu din perspectiva de emitent al actului atacat, ci exclusiv in raport cu calitatea de unitate detinatoare la data notificarii in raport cu legea 10/2001. (desi s-a retinut in acelasi timp, ca bunul excede obiectului de reglementare a acestei legi.)
In aceeasi ordine de idei, calitatea procesuala a celorlalti parati atrasi in proces prin precizarile la actiune, aceasta a fost abordata exclusiv din perspectiva teoretica, in raport cu atributiile specifice stabilite prin legile fondului funciar in sarcina acestor autoritati, intrucat terenul apartine domeniul privat al unei unitatii administrativ teritoriale. Dar, nu s-a observat aplicat, la speta, daca cererea precizatoare si extinderea cadrului procesual privind partile, reclama identificarea unui nou raport procesual, calificarea juridica a cererii cu toate consecintele ce decurg de aici, inclusiv in planul interesului urmarit de parte in raport cu obiectul cererii de restituire in natura a terenului. Neanalizarea calitatii procesuale a comisiilor in raport cu obiectul concret al cererii si neidentificarea unui raport obligational in aceasta privinta, conduc la concluzia ca opozabilitatea hotararii indicata ca argument de catre tribunal, a fost privita ca un scop in sine, ceea ce nu este admisibil.
Pe de alt? parte, tribunalul, de?i expune un istoric al redobândirii dreptului de proprietate asupra unor terenuri de c?tre reclamanta, eviden?iind regula aplicabilit??ii legilor fondului funciar, ceea ce implic? existen?a unui regim juridic reglementat de aceste legi - apreciaz? a fi important de stabilit diferen?a de suprafa?a de teren fa?? de care ar putea exista voca?ia restituirii. Or, în raport cu celelalte considerente, întinderea dreptului era un element nerelevant, în sensul c? nu rezolva problema tardivit??ii, pe cea a regimului juridic al bunului, nici pe cea a competen?ei legale a pârâtei Universitatea din Craiova, a?a cum a fost pus? în discu?ie chiar de c?tre reclamant?.
De asemenea, de vreme ce instanta nu a analizat si nu s-a pronuntat asupra precizarilor la actiune, respectiv asupra cererii ca tribunalul sa se pronunte pe fondul dreptului dupa anularea deciziei, nu s-au pus ca urmare in discutia partilor, o corecta calificare juridica a acestei cereri si competenta dupa materie si in complet specializat, in prima instanta, aspecte care ar ridica la randul lor, alte probleme subsecvente de rezolvat privind disjungerea, declinarea si/sau suspendarea, dupa caz, pana la solutionarea contestatiei impotriva deciziei paratei Universitatea din C.
Procedând în acest mod, prima instan?? a pronun?at o hot?râre f?r? a solu?iona procesul pe fond ?i, pe de alt? parte, f?r? a fi susceptibil? de a fi supus? unui control judiciar complet în raport cu toate cererile si ap?r?rile p?r?ilor.
Se impune reluarea judec??ii în fa?a aceleia?i instan?e, pentru ca niciuna dintre p?r?i s? nu fie lipsit? de un grad de jurisdic?ie, nefiind posibil? analizarea cererilor ?i ap?r?rilor p?r?ilor direct de c?tre instan?a de recurs.
Avand in vedere prioritatea in examinare a acestor aspecte si solutia de casare cu trimitere care s-a impus, analizarea celorlalte motive de recurs care vizeaza fondul, apare de prisos.
În rejudecare, tribunalul va pune în discu?ia p?r?ilor, pentru solu?ionarea temeinic? ?i legal? a cererilor cu care a fost investit, inclusiv în virtutea rolului activ conferit de disp. art. 129 alin. 4 ?i 5 Cod procedur? civil?, si urm?toarele împrejur?ri de drept, în raport cu care se va analiza legalitatea deciziei contestate: Potrivit art. 8.2. din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, în cazul în care s-au depus notific?ri cu privire la imobilele prev?zute la alin. (1) al art. 8 din lege, acestea, în temeiul art. V alin. (2) din Titlul I din Legea nr. 247/2005, cu modific?rile ?i complet?rile ulterioare, urmeaz? a fi înaintate, în vederea solu?ion?rii, comisiilor comunale, or??ene?ti ?i municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicat?, cu modific?rile ?i complet?rile ulterioare ?i Legii nr. 1/2000 cu modific?rile ?i complet?rile ulterioare.
În aceste condi?ii, se ridic? problema de a stabili din interpretarea acestor dispozi?ii legale, dac? pârâta emitenta deciziei, avea atributul conferit prin lege de a se pronun?a pe fond asupra notific?rii formulate de reclamant? prin care aceasta a declan?at o procedura administrativ? privind restituirea în natur? a unui teren ce face obiect de reglementare al art. 9 din Legea 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole ?i celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 ?i ale Legii nr. 169/1997 – a?a cum a fost modificat? prin Legea 247/2005, sau avea obliga?ia de a înainta aceast? notificare organului competent, respectiv Comisiei Locale de Aplicare a Legii Fondului Funciar.
Deci, instanta trebuie sa stabileasca in rezolvarea cererii principale, daca demersul paratei de a solu?iona notificarea pe fond prin respingere, motivat? de împrejurarea c? terenul nu intr? în domeniul de aplicare al Legii nr.10/2001, este legal, daca solu?ia corect? pe care trebuia s? o dea notific?rii era aceea de trimitere spre competenta solu?ionare în favoarea comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar, respectiv daca decizia a fost emis? cu înc?lcarea normelor legale referitoare la competen??, competen?? care are caracter exclusiv, deci de la care p?r?ile nu pot deroga, sub sanc?iunea nulit??ii.
Acestea sunt considerentele in temeiul carora, in baza art. 312 alin. 1 teza I, alin. 5 teza I Cod procedura, fiind incidente cazul de recurs de casare prev. de art. 304 pct. 5 si de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, se va admite recursul ca fondat, se va casa sentinta in totalitate pentru o judecata unitara si se va trimite cauza spre rejudecare, aceleiasi instante, Tribunalul Dolj.
1
| ← Completarea hotărârii judecătoreşti. Aplicarea... | Locuinţa copilului după divorţ. Respectarea interesului... → |
|---|
