încetarea raportului de serviciu din motive de incompatibilitate a funcţionarului public
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 380 din data de 02.02.2018
Incompatibilitatea cauzată de alegerea funcționarului public în funcția de demnitate publică de primar nu constituie una din situațiile expres enumerate de art. 97 din Legea nr. 188/1999, pentru care se poate dispune încetarea de drept a raporturilor de muncă și eliberarea din funcția publică. Situația de incompatibilitate a reclamantului poate atrage încetarea raportului de muncă, ca sancțiune disciplinară aplicată pentru motive imputabile funcționarului public, dacă s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate, iar funcționarul public nu acționează pentru încetarea acestuia.
- art. 97 și art. 101 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 188/1999
Prin Sentința nr. 1812/CA/08.06.2017, Tribunalul (...) a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtă.
A admis acțiunea precizată de reclamantul (...), în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (...).
A anulat decizia nr. (...)/16.08.2016 emisă de DGRFP (...).
A reîncadrat reclamantului pe postul deținut anterior încetării raporturilor de serviciu.
A anulat răspunsul nr. (...)/27.09.2016 emis de DGRFP (...).
A obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei, în favoarea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (...), solicitând admiterea recursului, cu consecința casării în tot a hotărârii instanței de fond, în sensul rejudecării cauzei și în principal, a admiterii excepției inadmisibilității, iar în subsidiar respingerea acțiunii, precum și exonerarea recurentei de la plata cheltuielilor de judecată acordate la judecata în fond.
În motivare, recurenta arată că în privința hotărârii instanței fondului sunt aplicabile motivele de casare prevăzute la art. 488, punctul 5 și punctul 8 din Noul Cod de procedură civilă, deoarece anularea actului administrativ de autoritate cu caracter individual și obligarea pârâtei D.G.R.F.P. (...) la reintegrarea intimatului-reclamant, se întemeiază pe interpretarea și aplicarea greșită atât a normelor de drept procesual civil, dar și al celor de drept material incidente, precum și pe o incompletă administrare a probatoriului încuviințat.
Învederează că judecătorul fondului, pronunțându-se asupra excepției de fond a inadmisibilității primelor două petite ale cererii adiționale depusă de reclamant, în modificarea demersului introductiv, face referire doar la faptul că art. 204, alin. 1 Noul Cod de procedură civilă dă dreptul reclamantului să-și modifice cererea până la primul termen de judecată, fără nicio o altă distincție sau limitare.
Recurenta arată că s-a învederat judecătorului fondului că modificarea cererii de chemare în judecată presupune schimbarea exclusivă a elementelor ce țin de obiectul, cauza și părțile litigiului. Schimbarea temeiului juridic reprezintă schimbarea unui element esențial al cererii, care nu intră în sfera de reglementare a art. 204, alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, argument pentru care consideră că recursul este întemeiat și pe motivul prevăzut la pct. 5 al art. 488 Noul Cod de procedură civilă.
Nici excepția inadmisibilității cererii privind anularea Adresei de răspuns nr. 19.754/27.09.2016 nu a fost soluționată cu o motivare temeinică în drept.
Prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, se raportează în primul rând la dispozițiile art. 21, alin. 4 din Constituția României, conform căruia "Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite."
Doar în anumite situații, cum este, spre exemplu, jurisdicția administrativă în materia actelor administrativ-fiscale, reglementată de Codul de procedură fiscală, există derogări de la caracterul facultativ. Nici art. 106 din Legea nr. 188/1999 nu face referire la art. 7 din Legea nr. 554/2004. Ca atare, recurenta arată că art. 193 Cod procedură civilă nu poate fi interpretat independent de caracterul obligatoriu sau nu al procedurii prealabile, deoarece condițiile de exercitare a acestei proceduri nu sunt și nu fac obiectul reglementării Codului de procedură civilă.
În consecință, contestarea unei adrese de răspuns rămâne, în speța dedusă cenzurii de legalitate, o manoperă fără un temei valid, fiind, totodată, lipsită de obiect și de interes, deoarece nu există un act administrativ care să fi dat naștere, să fi modificat, ori să fi stins un raport de drept material între autoritatea emitentă și titularul actului, conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488, pct. 8 Noul Cod de procedură civilă, precum și la incompleta administrare a înscrisurilor depuse în probațiune, recurenta învederează că în considerentele hotărârii Tribunalului (...) nu există nicio referire la Răspunsul nr. (...)/23.06.2016 formulat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, autoritate publică înființată în scopul monitorizării și verificării modului de aplicare a legislației privind funcția publică și funcționarii publici în cadrul autorităților și instituțiilor publice.
Răspunsul a fost dat ca urmare a Adresei recurentei-pârâte D.G.R.F.P. (...) nr. (...)/22.06.2016 prin care s-a solicitat punctul de vedere referitor la suspendarea sau încetarea raportului de serviciu a unui funcționar public de conducere în cazul în care acesta este ales în funcția de primar de oraș.
Astfel, prin Adresa de răspuns nr. (...)/23.06.2016, A.N.F.P. a cerut imperativ, în temeiul art. 22 alin (1) litera c) din Legea nr. 188/1999, încetarea raportului de serviciu al persoanei care ocupă funcția publică de șef serviciu și care a fost ales primar de oraș.
Învederează că soluția legală dată de A.N.F.P. se circumscrie unei realități de fapt - până la data încetării raportului de serviciu intimatul-reclamant a avut calitate de funcționar public, chiar dacă raportul său de serviciu era suspendat, astfel că prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici îi erau aplicabile.
De altfel, ultima decizie de suspendare a raportului de serviciu al intimatului-reclamant, emisă de fosta D.G.F.P. (...) sub nr. 1.436/09.07.2012, a încetat să mai producă efecte juridice la data validării acestuia ca primar pentru mandatul 2016 - 2020 și, prin urmare, avea obligația de a anunța în scris A.J.F.P. (...) asupra faptului că a fost ales primar pentru un nou mandat, ceea ce însă nu s-a întâmplat.
Recurenta consideră că așa cum au fost valorizate deciziile de suspendare pentru mandatele de dinainte de cel pentru anii 2016 - 2020, tot la fel instanța fondului trebuia să constate că o asemenea decizie nu a mai fost emisă pentru mandatul pendinte, deoarece intimatul-reclamant nu a îndeplinit o obligație de rezultat și nu una de simplă diligentă.
Pe cale de consecință, dispozițiile art. 34, alin. 1 și 2 și ale art. 94 alin (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici rămân valide și aplicabile în speță.
Recurenta arată că nu a susținut și nu poate susține că ar exista o compatibilitate între demnitatea publică de primar ales și cea de funcționar public, astfel că motivarea judecătorului fondului este superfluă din acest punct de vedere, din simplul motiv că incompatibilitatea ope legis vizează exercitarea mandatului de primar. Suspendarea sau încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarului public, pe de altă parte, implică manopere din partea subiecților raportului de drept material, născut ca urmare a numirii în funcția publică, pe care Legea nr. 161/2003 nu le prevede sau reglementează și, de altfel, nici nu le poate reglementa, deoarece nu țin de obiectul său de interes.
Referitor la admiterea capătului de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.500 de lei, recurenta apreciază că instanța fondului a admis fără temei acest petit, deoarece nu se poate reține culpa procesuală a pârâtei.
În drept, recurenta invocă dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind Contenciosul administrativ, art. 483, art. 488 și art. 498 din Noul Cod de procedură civilă.
Intimatul (...) a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat ca nefondat, cu consecința menținerii în totalitate a sentinței civile nr. 1812/08.06.2017 pronunțată de Tribunalul (...).
În motivare, referitor la modul de soluționare de către instanța de fond a excepției inadmisibilității cererii precizatoare intimata menționează următoarele:
Din lecturarea petitului acțiunii precizate rezultă că acesta își regăsește pe deplin temei de drept în dispozițiile art. 106 alin 1 și alin. 2 din Legea nr. 188/1999.
În ceea ce privește solicitarea de anulare a răspunsului negativ nr. (...)/27.09.2016 la procedura prealabilă, intimata apreciază că din moment ce legiuitorul și însăși intimata face trimitere ca și cale de atac a deciziei la prevederile art. 7 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ care reglementează procedura prealabilă anterior sesizării instanței și acest act trebuia atacat în instanță cu atât mai mult cu cât art. 8 din Legea nr. 554/2004 reglementează obiectul acțiunii judiciare care îl reprezintă inclusiv acest răspuns negativ emis în faza premergătoare judecății.
În ceea ce privește modul de soluționare de către prima instanță a fondului acțiunii, intimata menționează următoarele:
Raportat la actul atacat în speță, intimata apreciază că decizia nr. (...)/16.08.2016 este criticabilă atât sub aspectul legalității cât și al temeiniciei acesteia.
a) Motivul de nelegalitate vizează faptul că la data de 16.08.2016 intimata a emis și comunicat o decizie de încetare a raportului de serviciu având ca dată a încetării data de 22.04.2016 fiind încălcat astfel principiul neretroactivității actelor administrative și principiul stabilității în funcția publică consacrat de art. 3 din Legea 188/1999 confirmare în acest sens fiind și adresa ANFP NR. (...)/24.1.02016.
Mai mult, intimata arată că, în speță, contrar art. 96 alin. 3 din Legea 188/1999 care prevede: (3)pe perioada suspendării raportului de serviciu autoritățile și instituțiile publice au obligația să rezerve postul aferent funcției publice. Ocuparea acestuia se face, pe o perioadă determinată, în condițiile legii. Pe perioada suspendării, raporturile de serviciu ale funcționarilor publici nu pot înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa sau cu acordul funcționarului public în cauză", intimata nu a avut o asemenea inițiativă, raporturile de serviciu fiind în mod continuu suspendate începând cu anul 2004 de când intimatul a fost ales prima data primar al orașului (...).
În al doilea rând, intimatul arată că temeiul de drept invocat de intimata ca temei al încetării și anume art. 34 alin. 3 și art. 94 (1) și (2) din Legea 161/2003 nu este aplicabil deoarece conform art. 25 din Legea 215/2001 republicată a administrației publice locale primarul exercită o funcție de autoritate publică și nu de demnitate publică. Mai mult, funcția de primar a fost exercitată continuu și neîntrerupt sub durata celor 4 mandate începând cu anul 2004 și până în prezent, raportul de serviciu al funcționarului public fiind în mod continuu suspendat în baza deciziilor de suspendare emise pe perioadă nedeterminată ex: decizia (...)/29.06.2004, Decizia (...)/2012, Decizia 1406/2013, în care se precizează în mod clar ca raportul de serviciu rămâne suspendat până la încetarea cauzelor de suspendare cauză care nu a încetat. Se imputa la un moment dat în cuprinsul actelor depuse la dosarul de fond de către recurentă că intimatul nu a formulat cerere de suspendare sub durata desfășurării campaniei electorale în anul 2016 fapt inaplicabil și nerelevant deoarece intimatul avea raportul de serviciu suspendat pentru exercitarea mandatului de Primar dobândit în anul 2012 nefiind deci aplicabil art. 95 alin. 3 din Legea nr. 188/1999.
Referitor la adresa nr. (...)/22.06.2016 și răspunsul ANFP nr. (...)/23.06.2016 intimatul face precizarea că aceasta nu se referă la persoana și situația intimatului, deoarece teza prezentată în adresa nr. (...)/22.06.2016 se referă la un primar ales pentru prima oară în 05.06.2016 deci nu primar reales a 4-a oară cu raportul de serviciu suspendat din 2004 astfel cum este domnul (...).
Mai mult, intimatul precizează că astfel cum a constatat și instanța de fond, în raport de situația sa nu a intervenit o întrerupere a suspendării raportului de serviciu ca funcționar public datorită revalidării în funcția de primar al orașului (...) conform încheierilor emise de către Judecătoria (...) din 23.06.2004. 17.06.2008. 20.06.2012 și 14.06.2016 astfel că în mod corect s-a statuat că acesta nu trebuia să răspundă adresei recurentei nr. (...)/01.07.2016 cu o cerere de încetare a raportului de serviciu deoarece aceste dispoziții nu îi erau aplicabile. Referitor la modul de soluționare de către instanța de fond a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, intimatul precizează că s-au acordat toate cheltuielile dovedite a fi achitate de intimat în speță onorariul de avocat în cuantum de 1500 lei.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de recurs a constatat următoarele:
Motivele de casare invocate de recurent sunt cele prev. de art. 488 pct. 5 Cod de procedură civilă, când instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, cu referire la greșita aplicare a art. 204 Cod de procedură civilă și art. 7 din Legea nr. 554/2004, precum și cele prev. de art. 488 pct. 8, când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Referitor la critica privind nerespectarea prevederilor art. 204 Cod de procedură civilă, instanța de recurs a reținut că este neîntemeiată și în mod corect a apreciat instanța de fond că reclamantul avea posibilitatea să-și modifice acțiunea până la primul termen de judecată pe care l-a respectat, textul de lege nelimitând în vreun fel mod modificările pe care reclamantul le poate aduce cererii, astfel că orice acțiune poate suferi modificări în orice privință, inclusiv în privința temeiului de drept.
Cât privește soluția instanței de fond asupra excepției inadmisibilității capătului de cerere privind anularea adresei nr. (...)/27.09.2016, instanța de recurs a constatat că aceasta este legală, adresa menționată conținând în fapt decizia de respingere a plângerii prealabile formulate de către reclamant în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, împotriva Deciziei nr. (...)/16.08.2016, de încetare a raportului de serviciu al intimatului reclamant, a cărei anulare se solicită în prezenta cauză.
Cât privește criticile privind soluția pronunțată de prima instanță asupra fondului cauzei, instanța de recurs a constatat că acestea sunt neîntemeiate, sentința atacată fiind legală pentru motivele ce urmează a fi expuse:
Prin Decizia nr. (...)/16.08.2016 emisă de recurenta pârâtă, începând cu data de 22.04.2016 a încetat raportul de serviciu al intimatului reclamant, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, coroborate cu prevederile art. 94 alin. 1 și 2 din Legea nr. 161/2003.
Instanța de recurs a reținut că intimatul reclamant a deținut funcția de șef serviciu gradul II, clasa 76 de salarizare, la serviciul evidență plătitori persoane juridice în cadrul recurentei, raport de serviciu suspendat prin Decizia nr. (...)/29.06.2004, urmare alegerii sale în funcția de primar al Orașului (...), suspendare menținută apoi prin Deciziile nr. (...)/08.02.2011, nr. (...)/01.06.2012, nr. (...)/09.07.2012, nr. (...)/10.07.2012 și nr. (...)/29.11.2012.
Motivul pentru care recurenta pârâtă a emis decizia de încetare a raportului de serviciu al intimatului reclamant a fost starea de incompatibilitate a acestuia cu funcția publică deținută.
Potrivit art. 87 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 161/2003, funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia.
Potrivit art. 94 alin. 1 din Legea nr. 161/2003, calitatea de funcționar public este incompatibilă cu orice altă funcție publică decât cea în care a fost numit, precum și cu funcțiile de demnitate publică.
Conform alin. 2, funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: a) în cadrul autorităților sau instituțiilor publice; b) în cadrul cabinetului demnitarului, cu excepția cazului în care funcționarul public este suspendat din funcția publică, în condițiile legii, pe durata numirii sale; c) în cadrul regiilor autonome, societăților comerciale ori în alte unități cu scop lucrativ din sectorul public; d) în calitate de membru al unui grup de interes economic.
Din interpretarea dispozițiilor legale enunțate, rezultă că există incompatibilitate între calitatea de funcționar public și cea de primar pe care intimatul reclamant o deține și în prezent.
Această stare de incompatibilitate poate produce efecte fie asupra funcției de primar în temeiul Legii nr. 161/2003, fie asupra calității de funcționar public în temeiul Legii nr. 188/1999.
În cauza de față, recurenta intimată a dispus prin decizia nr. (...)/16.08.2016 încetarea raportului de serviciu în conformitate cu prevederile art. 34 alin. 3 din Legea nr. 188/1999.
Potrivit art. 34 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, înalții funcționari publici și funcționarii publici de conducere pot candida pentru funcții de demnitate publică numai după încetarea, în condițiile legii, a raporturilor de serviciu.
Din interpretarea dispoziției legale enunțate rezultă că nu este permisă candidatura unei persoane pentru funcția de demnitate publică câtă vreme deține calitatea de funcționar public, nicidecum că poate înceta raportul de muncă al funcționarului public pentru acest motiv.
În conformitate cu prevederile art. 97 din Legea nr. 188/1999, încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici se face prin act administrativ al persoanei care are competența legală de numire în funcția publică și are loc în următoarele condiții: a) de drept; b) prin acordul părților, consemnat în scris; c) prin eliberare din funcția publică; d) prin destituire din funcția publică; e) prin demisie.
Recurenta pârâtă nu a indicat în ce temei a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului, însă este evident faptul că încetarea nu a avut loc nici ca urmare a acordului părților și nici ca urmare a demisiei reclamantului.
Raportat la motivul pentru care a dispus încetarea, respectiv deținerea funcției de primar, concomitent cu calitatea de funcționar public, instanța de recurs a constatat că această cauză nu poate fi încadrată în situațiile expres enumerate de lege pentru care se poate dispune încetarea de drept a raporturilor de muncă și eliberarea din funcția publică.
Situația intimatului reclamant poate atrage încetarea raportului de muncă în temeiul art. 101 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 188/1999, potrivit căruia destituirea din funcția publică se dispune, în condițiile art. 78, prin act administrativ al persoanei care are competența legală de numire în funcția publică, ca sancțiune disciplinară aplicată pentru motive imputabile funcționarului public, dacă s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate, iar funcționarul public nu acționează pentru încetarea acestuia într-un termen de 10 zile calendaristice de la data intervenirii cazului de incompatibilitate.
În acest caz însă, legiuitorul impune respectarea procedurii prevăzute de art. 78 alin. 3, la care face trimitere și potrivit căruia, sancțiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârșite și după audierea funcționarului public.
Or, în prezenta cauză nu s-a parcurs această procedură, pentru a se putea susține demiterea funcționarului public pe motiv de incompatibilitate și nici actul administrativ prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu, Decizia nr. (...)/16.08.2016 nu s-a întemeiat în drept pe dispozițiile art. 101 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 188/1999, motiv pentru care este nelegal.
Ca urmare a anulării Deciziei, în mod judicios instanța de fond a dispus reîncadrarea intimatului reclamant în funcția publică deținută anterior emiterii Deciziei de încetare a raportului de serviciu nr. (...)/16.08.2016. Dispoziția de reîncadrare însă, nu presupune desfășurarea activității de funcționar public concomitent cu cea de primar desfășurată de intimatul reclamant în prezent, întrucât raportul de serviciu al acestuia este suspendat prin deciziile de suspendare la care am făcut referire și care produc efecte în situația reîncadrării în funcție.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 Cod de procedură civilă, Curtea de Apel a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (...), împotriva sentinței nr. 1812/CA/08.06.2017 pronunțată de Tribunalul (...), pe care a menținut-o în totalitate, fără cheltuieli de judecată în favoarea intimatului, nefiind formulată solicitare în acest sens.
| ← Recurs. litigii curtea de conturi. extinderea perioadei supuse... | Recurs. achiziţii publice plângere împotriva deciziei... → |
|---|
