Acţiune pentru restituirea preţului de piaţă în temeiul art. 501 din Legea nr. 10/2001. Condiţii
| Comentarii |
|
Potrivit dispoziţiilor art. 501 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 „proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor, stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare”. Din textul legal citat rezultă în mod clar că au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor doar proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile şi care fuseseră încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995.
Secţia I civilă, Decizia nr. 1241 din 25 aprilie 2012
Prin Decizia civilă nr. 58/18.01.2012, pronunțată în dosarul nr. 8022/325/2011, Tribunalul Timiș a respins apelul declarat de reclamanții B. T. A. și B. M. A., fiind menținută Sentința civilă nr. 21514/19.09.2011 a Judecătoriei Timișoara, prin care a fost respinsă acțiunea reclamanților, având ca obiect obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata diferenței dintre prețul de piață al imobilului situat în Timișoara, Piața V. nr. 13, et. 2, ap. 6, și suma de 8929,4 lei, care le-a fost restituită reclamanților cu titlu de preț achitat și preț actualizat al imobilului. Pentru a pronunța aceste soluții, ambele instanțe au reținut, în esență, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 501 din Legea nr. 10/2001, întrucât prin Sentința civilă nr. 9891 din 12.06.2001 a Judecătoriei Timișoara, definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 40/A/17.01.2002 a Tribunalul Timiș și Decizia nr. 1218/30.04.2002 a Curții de Apel Timișoara, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamanți, reținându-se că imobilul nu intră sub incidența Legii nr. 112/1995.
împotriva Deciziei civile nr. 58/18.01.2012 a Tribunalului Timiș au declarat recurs reclamanții, care au susținut că prin modul în care a fost interpretat art. 501 din Legea nr. 10/2001, fără a se lua în considerare buna lor credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, s-a golit de conținut acest text legal, invocând în acest sens jurisprudența CEDO (Cauza Raicu împotriva României), precum și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.
Prin Decizia civilă nr. 1241 din 25 aprilie 2012, pronunțată în dosarul nr. 8022//325/2011, Curtea de Apel Timișoara a respins recursul declarat de reclamanți împotriva Deciziei civile nr. 58/18.04.2012 a Tribunalului Timiș.
Pentru a pronunța această decizie Curtea a reținut considerentele de mai jos.
Din motivarea recursului reclamanților se desprinde ideea că ar fi fost interpretat greșit de către instanțele anterioare art. 501 din Legea nr. 10/2001.
Art. 501 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prevede :
„Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare”.
Rezultă în mod clar din textul legal citat că au dreptul la prețul de piață al imobilelor proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, fuseseră încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995.
Această condiție a respectării Legii nr. 112/1995 în cazul de față nu este îndeplinită și, prin urmare, în mod corect s-a reținut că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 501 din Legea nr. 10/2001.
Prin decizia civilă nr. 1218/R/30.04.2002, pronunțată în dosarul nr. 1750/C/2002, Curtea de Apel Timișoara a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 12803/14.04.1997, prin care reclamanții B.T.A. și B.M.A. au cumpărat imobilul în baza Legii nr. 112/1995.
Prin hotărârea menționată s-a reținut că vânzarea este nulă absolut pentru că imobilul nici nu intră sub incidența Legii nr. 112/1995 și că, în plus, procedurile de vânzare erau suspendate de drept, întrucât pe rolul instanțelor se afla acțiunea lui L.D.N., care solicitase restituirea imobilului în baza aceleiași legi.
în fine, s-a reținut culpa ambelor părți contractante la încheierea nelegală a contractului de vânzare-cumpărare într-o perioadă de interdicție legală. Față de această concluzie, este evident ca a fost exclusă și buna credință a cumpărătorilor.
în această situație, nu-și găsește aplicarea în speța de față nici Hotărârea din 19.10.2006 a Curții Europene a Drepturilor Omului din cauza Raicu împotriva României.
în dosarul de față, reclamanții recurenți aduc critici inclusiv hotărârii judecătorești prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, în sensul că soluția a fost pronunțată fără a se motiva culpa comună la încheierea contractului.
Hotărârea respectivă însă a intrat în puterea lucrului judecat, iar legalitatea ei nu poate fi analizată în cadrul altui proces.
Pe de altă parte, reclamanților recurenți li s-a restituit prețul plătit pentru imobil, preț actualizat, fapt recunoscut de către aceștia chiar prin acțiune, neputându-se deci reține nici încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Curtea a respins recursul reclamanților.
| ← Simulaţie prin interpunere de persoane. Condiţii | Servitutea de vedere. Deschiderile pentru aer şi lumină → |
|---|
