Simulaţie prin interpunere de persoane. Condiţii
| Comentarii |
|
În cazul simulaţiei prin interpunere de persoane, persoanele care încheie actul aparent prevăd, prin actul secret, faptul că una dintre ele nu are calitatea de parte contractantă, fiind doar o persoană interpusă, şi stabilesc cine este adevăratul contractant. Prin urmare, în cazul acestei forme a simulaţiei nu este obligatoriu ca ambele acte să fie încheiate între aceleaşi părţi; ceea ce trebuie dovedit în aceste caz este existenţa acordului simulatoriu în raport cu operaţiunea ce face obiectul actului aparent.
Secţia I civilă, Decizia nr. 1062 din 4 aprilie 2012
Prin Decizia civilă nr. 1062 din 4 aprilie 2012, pronunțată în dosarul nr. 1761/208/2009, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul declarat de reclamanta I.D. împotriva Deciziei civile nr. 260/22.11.2011, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin.
A modificat decizia recurată, în sensul că a admis apelul declarat de reclamantă împotriva Sentinței civile nr. 1431/14.06.2011, pronunțată de Judecătoria Caransebeș.
A schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtelor K.G., M.A. și D.D.
A constatat că între reclamantă și numiții D.I. și D.M., în prezent decedați, antecesorii reclamantei și ai pârâților, a intervenit simulația prin interpunere de persoane, în sensul că reclamanta I.D. este cumpărătoare și, în consecință, proprietara imobilului situat în Băile Herculane […], neevidențiat în cartea funciară, imobil ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 87/25.10.2003, indirect cu Acvaterm R. A. Băile Herculane.
A dispus evacuarea din imobil a pârâtului D.D.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a avut în vedere considerentele de mai jos.
Din contractul de vânzare-cumpărare nr. 87/25.10.1993 (filele 7-8 din dosarul de fond), încheiat între Acvaterm R.A. Băile Herculane și numiții D.I. și D.M., rezultă că aceștia din urmă au dobândit dreptul de proprietate asupra locuinței din Băile Herculane, […].
Reclamanta I.D. susține că acest contract este unul simulat în privința cumpărătorilor, ea fiind cea care a plătit prețul și a devenit proprietara imobilului cumpărat în urma unei înțelegeri în acest sens cu D.I. și D.M., părinții săi. Dată fiind relația de rudenie, nu a încheiat cu aceștia un înscris din care să rezulte înțelegerea secretă, a arătat reclamanta, dar a invocat un început de dovadă scrisă constând în chitanța cu care s-a achitat prețul imobilului, în care apare și numele ei.
Reclamanta a solicitat instanței să constate simulația prin interpunere de persoane în ceea ce privește cumpărătorii imobilului în litigiu.
Atât prima instanță, cât și instanța de apel, respingând acțiunea, respectiv apelul reclamantei, au considerat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile simulației în raport cu art. 1175 C. civ.
în primul rând, s-a reținut că actului aparent, reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare nr. 87/1993, reclamanta nu i-a putut opune un act secret, un contraînscris din care să rezulte că ea este cumpărătoare, iar nu părinții săi.
Pe de altă parte, instanța a reținut că acea chitanță de plată a prețului nu poate fi considerată un început de dovadă scrisă a actului secret, pentru că nu are forma unui contract și nici nu face dovada că reclamanta este cumpărătoarea.
în al doilea rând, instanțele anterioare au mai reținut că actul secret ar fi trebuit să se încheie între aceleași părți care au încheiat și actul aparent, respectiv contractul de vânzare-cumpărare, adică între Acvaterm R. A. Băile Herculane, pe de o parte, și D.I. și D.M., pe de altă parte.
Respingând apelul reclamantei și menținând astfel soluția primei instanțe de respingere a acțiunii, instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 1175, art. 1197 și art. 1198 C.civ.
Simulația este o operațiune juridică ce constă în încheierea unui act juridic aparent, menit să dea impresia creării unei situații juridice diferite de cea reală, și încheierea concomitentă a unui act juridic secret, în care sunt precizate adevăratele raporturi juridice dintre părți.
în funcție de elementul asupra căruia poartă aparența creată, simulația poate îmbrăca forma fictivității, deghizării sau interpunerii de persoane.
în speță, reclamanta I.D. invocă simulația prin interpunere de persoane.
în doctrină și jurisprudență se susține că în cazul simulației prin interpunere de persoane, persoanele care încheie actul aparent prevăd, prin actul secret, faptul că una dintre ele nu are calitatea de parte contractantă, fiind doar o persoană interpusă, și stabilesc cine este adevăratul contractant.
Prin urmare, în cazul acestei forme a simulației nu este obligatoriu ca ambele acte să fie încheiate între aceleași părți. Ceea ce trebuie dovedit în acest caz este existența acordului simulatoriu în raport cu operațiunea juridică ce face obiectul actului aparent.
Având în vedere considerentele anterioare, Curtea a constat că în mod greșit instanța de apel a reținut că nu poate fi vorba de simulație în speță întrucât actul secret sau înțelegerea secretă trebuia să existe între aceleași părți care au încheiat și actul aparent, adică între părinții reclamantei și Acvaterm R.A. Băile Herculane.
De asemenea, tot în mod greșit s-a reținut că nu poate exista simulație în speță pentru că nu există un act secret sub forma unui înscris, iar chitanța de plată a prețului nu poate reprezenta un început de dovadă scrisă.
Având în vedere raporturile de rudenie dintre părțile înțelegerii secrete, relație dintre părinți și fiică bazată pe încredere, este evidentă imposibilitatea morală a preconstituirii unui înscris, situație ce dă dreptul părților, având în vedere dispozițiile art. 1198 C. civ., să dovedească înțelegerea secretă prin orice mijloc de probă.
în plus, reclamanta a invocat și art. 1197 C.civ. și a prezentat un început de dovadă scrisă reprezentat de chitanța numărul 1389 din 25.10.1993 (fila 8 din dosarul de fond), deci din aceeași dată cu contractul de vânzare-cumpărare; cu chitanța respectivă s-a achitat prețul integral al apartamentului cumpărat, iar pe chitanță s-a făcut mențiunea că plata s-a făcut de D.I., prin I.D.
în mod greșit prima instanță și instanța de apel au înlăturat această dovadă, considerând că nu poate înlocui actul secret cerut în dovedirea unei simulații.
Pe de altă parte, acest început de dovadă scrisă, coroborat și cu celelalte probe administrate în cauză dovedesc înțelegerea existentă între reclamanta I.D. și părinții săi în privința adevăratului cumpărător al imobilului în litigiu.
Pârâtele K.G., M.A. și D.D. sunt surorile reclamantei.
Pârâtele M.A. și D.D. susțin că nu a existat o asemenea înțelegere între părinții și sora lor.
în schimb, pârâta K.G. confirmă în totalitate susținerile reclamantei (filele 91 și 92 din dosarul de fond), respectiv faptul că reclamanta a fost singura dintre surori care, având în vedere veniturile modeste ale părinților, a fost de acord să achite prețul apartamentului, devenind proprietara acestuia, deși părinții lor au continuat să locuiască acolo până la deces. A mai arătat că și pe ea a lăsat-o să locuiască o vreme în apartament, însă una dintre surori a intrat ulterior în posesia lui, fără a avea dreptul.
De asemenea, existența înțelegerii dintre reclamantă și părinții săi este confirmată și de către martora T.V. (fila 144 din dosarul de fond), care a fost angajată, în calitate de contabil șef, la Acvaterm R.A. Băile Herculane în perioada încheierii contractului de vânzare-cumpărare de către părinții reclamantei. De altfel, martora este cea care a și semnat în calitatea sa de contabil șef contractul respectiv. în fața instanței a arătat că anterior încheierii contractului, reclamanta l-a însoțit la sediul vânzătoarei pe tatăl său și chiar cu ea au discutat despre faptul că există înțelegerea între ei, cunoscută și de celelalte surori, că I.D. va cumpăra apartamentul. Martora T.V. a confirmat și faptul că prețul a fost achitat integral de reclamantă.
în concluzie, în speță a fost dovedită simulația prin interpunere de persoane, fiind îndeplinite atât condițiile art. 1175 C. civ. cât și cele ale art. 1197 C.civ.
Prin urmare, reclamanta I.D. este proprietara imobilului în litigiu, imobil pe care pârâta D.D. îl ocupă fără drept.
| ← Acţiune de drept comun în acordarea de despăgubiri pentru... | Acţiune pentru restituirea preţului de piaţă în temeiul... → |
|---|
