Încredinţare minori. Valoarea egală a criteriilor de apreciere
| Comentarii |
|
Criteriile în funcţie de care instanţa stabileşte interesul superior al minorului sunt vârsta copilului, posibilităţile părinţilor de a-i asigura o bună dezvoltare fizică, intelectuală şi morală, ataşamentul faţă de minor, precum şi al minorului faţă de părinţi, dorinţele şi sentimentele copilului, potrivit vârstei şi capacităţilor sale de înţelegere, în măsura în care pot fi verificate în mod rezonabil, istoricul îngrijirii copilului, păstrarea legăturilor dintre fraţi şi surori şi respectarea nevoii de stabilitate a copilului.
Secţia I civilă, Decizia nr. 437 din 19 septembrie 2011
Judecătoria Tg. Bujor prin sentința civilă nr. 423/24.03.2010 a admis atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională.
A dispus desfacerea căsătoriei prin divorț din vina ambelor părți.
A dispus ca pârâta-reclamantă să revină la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv acela de „V”.
A încredințat pârâtei-reclamante pe cei trei minori rezultați din căsătorie și l-a obligat pe reclamantul-pârât să plătească în favoarea minorilor câte 100 lei lunar pentru fiecare, cu titlu de pensie de întreținere, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de divorț și până la majoratul copiilor.
Prin decizia civilă nr. 48/22.02.2011 a Tribunalului Galați s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.
Prin decizia civilă nr. 437/R din 19.09.2011 a Curții de Apel Galați s-a admis recursul declarat de reclamant, s-a modificat decizia civilă în sensul că s-a admis apelul, a fost schimbată sentința civilă și a fost încredințată pârâtei minora O.R. născută la 24.05.2010.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele:
Având în vedere că la data de 24.05.2010, după pronunțarea hotărârii de la fond, s-a născut minora O.R., iar Tribunalul a omis să se pronunțe asupra încredințării ei, în conformitate cu art. 312 alin. (2), (3) C.proc.civ. cu referire la art. 304 C.proc.civ. va admite apelul, va schimba în parte sentința civilă nr. 423/2010 a Judecătoriei Galați, în sensul încredințării minorei către mamă.
în legătură cu respectarea interesului superior al minorei instanța a reținut următoarele:
La încredințarea copiilor minori, instanțele au obligația să verifice respectarea interesului superior al copilului prin examinarea tuturor criteriilor consacrate în acest scop în doctrină și jurisprudență și din această perspectivă motivul invocat de reclamant se încadrează în art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Aceste criterii sunt vârsta copilului, posibilitățile părintelui de a-i asigura o bună dezvoltare fizică, intelectuală și morală, atașamentul față de minori, precum și al minorilor față de părinți, dorințele și sentimentele copilului, potrivit vârstei și capacităților sale de înțelegere, în măsura în care pot fi verificate în mod rezonabil, istoricul îngrijirii copilului, păstrarea legăturilor dintre frați și surori și respectarea nevoii de stabilitate a copiilor.
Toate aceste criterii formează un ansamblu guvernat de principiul egalității, ceea ce înseamnă că nu se poate reține criteriul primordial sau determinant al unuia sau altuia dintre criteriile respective.
Cu alte cuvinte, nu se poate absolutiza vreunul dintre criteriile enunțate, instanța urmând a le evalua în ansamblul lor, prin analizarea fiecărui criteriu în contextul celorlalte.
în speță, curtea apreciază că instanțele de fond au pus în balanță cu înțelepciune toate aceste criterii și au ajuns la concluzia corectă că interesul superior al tuturor copiilor este de a rămâne la mamă.
Astfel, vârsta fragedă a minorilor (cel mai mare dintre copii, S., având vârsta de 8 ani), necesitatea de a păstra frații împreună, pentru ca aceștia să depășească mai ușor trauma despărțirii părinților, împrejurarea că bunica paternă are în plasament alți doi băieți mai mari, în vârstă de 16 și, respectiv, 18 ani, ce ar putea avea o influență negativă asupra lui S. și A., au fundamentat soluția instanței de încredințare a copiilor către mamă. în plus, raportul de evaluare psihologică relevă drama pe care o trăiește băiețelul mai mare, S., care este afectat de pierderea mediului stabil și de pierderea contactului cu mama. Potrivit părerii psihologului, modul de relaționare a copilului cu mama acoperă doar în parte nevoile specifice vârstei. îi este dor de îmbrățișările ei, are nevoie de afecțiune și să petreacă mai mult timp cu ea, dar pentru a nu-l supăra pe tata, părintele cu care locuiește, copilul încearcă să țină pentru el aceste sentimente.
în acest context trebuie analizată opțiunea minorului de a rămâne la tată, exprimată în fața instanței, ținând seama de dorința sa de a nu-și supăra părintele și de povara prea grea așezată pe umerii unui copil de 8 ani, care trebuie să aleagă între părinți, pe care-i iubește la fel de mult.
Din toate aceste considerente, instanța apreciază că, deși minorul S. locuiește din 2009 la tată, la acest moment este în interesul său să fie încredințat mamei împreună cu cele trei surori ale sale mai mici.
(Judecător Simona Bacșin)
| ← Acţiune în răspundere delictuală formulată de victimele... | Inadmisibilitatea introducerii acţiunii de divorţ în... → |
|---|
