Acţiune în răspundere delictuală formulată de victimele unui accident auto
| Comentarii |
|
Şi în condiţiile în care autorul accidentului a folosit autoturismul în afara activităţilor de serviciu se poate antrena răspunderea solidară a comitentului care avea autoritatea şi obligaţia de a supraveghea, îndruma şi controla activitatea desfăşurată de angajatul său, fiindu-i imputabilă lipsa de diligenţă în luarea măsurilor pentru ca acesta să nu folosească maşina şi după orele de program. Modul în care instanţa de recurs a dezlegat problema de drept a calităţii procesuale pasive a prepusului era obligatorie pentru judecătorii fondului.
Secţia I civilă, Decizia nr. 423 din 14 septembrie 2011
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați sub nr. 1231/233/2006, reclamanții C.D. și C.G. au chemat în judecată pe pârâții P.D., P.M. și P.M., SC A.C. SRL și SC U. SA pentru a fi obligați în solidar la plata sumei de 80.000 lei reprezentând despăgubiri civile și a sumei de 400.000 lei reprezentând daune morale.
Reclamanții au solicitat daune morale de câte 200.000 lei pentru fiecare și despăgubiri civile compuse din: 40.000 lei contravaloarea de înlocuire a autovehiculului distrus cu un alt autoturism, 3.500 lei cheltuieli de tractare a autoturismului distrus, 5.000 lei cheltuieli de protocol si medicație pe perioada spitalizării, 4.000 lei cheltuieli pentru însoțitori și alimentație pe perioada spitalizării, 300 lei plăcuțe metalice pentru fixarea membrelor inferioare, 3.000 lei tratamente și medicamente post-spitalizare, 2.000 lei contravaloare masaje recuperatorii zilnice, 2.000 lei plata unui îngrijitor, diferența dintre indemnizația de concediu medical și venitul net realizat de către reclamantul C.D. pe ultimele 6 luni anterioare accidentului, o indemnizație lunară de 500 lei pentru reclamanta C.G. de la data accidentului până la recăpătarea capacitații totale de muncă.
Prin sentința civilă nr. 7612/15.11.2006, Judecătoria Galați a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila, la această instanță fiind înregistrată cauza sub nr. 1231/233/2006.
Prin sentința civilă nr. 6154/22.11.2007, Judecătoria Brăila a admis în parte acțiunea și a obligat în solidar pârâtele P.D. și SC U. SA la plata sumei de 17.122 lei reprezentând despăgubiri materiale, a sumei de 80.000 lei reprezentând daune morale și la plata unei prestații periodice de 500 lei lunar pentru reclamanta C.G., începând de la data de 20.05.2006 până la recuperarea integrală a capacității de muncă. A fost respinsă cererea formulată împotriva pârâților P.M., P.M., SC A.C. SRL și SC G.A. SA pentru lipsa calității procesuale pasive.
Prin decizia civilă nr. 231/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 1231/233/2006, au fost admise recursurile declarate de reclamanții C.D., C.G. și de pârâtele P.D. și SC U. SA împotriva acestei hotărâri, a fost casată sentința și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Brăila.
S-a constatat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite condițiile art. 1000 alin. (3) C.civ. privind răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, SC A.C. SRL având autoritatea și obligația de a supraveghea, îndruma și controla activitatea desfășurată de angajatul său, fiindu-i imputabilă lipsa de diligență în a lua măsuri pentru ca acesta să nu folosească autoturismul în afara activităților de serviciu.
Prin sentința civilă nr. 900/10.02.2010, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta SC G.A. SA pentru lipsa calității procesuale pasive, respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC A.C. SRL ca neîntemeiată, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții P.M. și P.M. pentru lipsa calității procesuale pasive, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții C.D. și C.G. și a obligat pârâtele SC U.A. SA (fostă SC U.V.I.G. SA), SC A.C. SRL și P.D. în solidar, la plata către aceștia a sumei de 3.682,99 lei reprezentând despăgubiri materiale din care 2.744,90 lei reprezentând valoarea maximă a autovehiculului D. pe care o poate acorda asigurătorul și 938,09 lei reprezentând cheltuieli pentru medicație, spitalizare, contravaloare cadru, a obligat pârâtele SC A.C. SRL și P.D., în solidar, la plata către aceștia a sumei de 2.840,7 lei reprezentând diferența rămasă de achitat până la valoarea de piață a autovehiculului stabilită prin raportul de expertiză întocmit de exp. P.C., a obligat pârâtele SC U.A. SA, SC A.C. SRL și P.D., în solidar, la plata către reclamanta C.G. a sumei de 18.000 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin pierderea de către aceasta a capacității de muncă în perioada 20.05.2006 - 29.05.2009 și sumei de 60.000 lei reprezentând daune morale și la plata către reclamantul C.D. a sumei de 25.000 lei cu titlu de daune morale, a respins celelalte pretenții ca neîntemeiate, a obligat pârâtele în solidar la plata către reclamanți a sumei de 6.263 lei reprezentând cheltuieli de judecată, din care 6.200 lei cu titlu de onorariu de avocat și 63 lei contravaloarea expertizei medico-legale.
Prin decizia civilă nr. 40/21.02.2011 a Tribunalului Brăila s-au respins ca nefondate apelurile declarate de SC U.A. SA, reclamanții C.D. și C.G. și pârâta P.D.
S-a admis apelul declarat de SC A.C. SRL, fiind schimbată sentința civilă în sensul că s-a respins acțiunea formulată împotriva acestei pârâte pentru lipsa calității procesuale pasive. Au fost obligați reclamanții la 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 423/R din 14.09.2011 a Curții de Apel Galați s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtă și s-a admis recursul declarat de reclamantă, a fost modificată în parte decizia civilă, în sensul că s-a respins ca nefondat apelul promovat de comitent.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut că în caz de casare, potrivit art. 315 alin. (1) C.proc.civ., problemele de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Existența raportului de prepușenie între SC A.C. SRL și autorul accidentului a făcut obiectul analizei instanței de recurs, care prin decizia civilă nr. 231/29.09.2008 a Tribunalului Brăila a statuat că, la data producerii accidentului, deținătorul legal al autoturismului era SC A.C. SRL, care-l încredințase salariatului său, P.D.
întrucât în calitate de comitent, SC A.C. SRL avea autoritatea și obligația de supraveghere, îndrumare și control al activității angajatului său, s-a apreciat că îi este imputabilă lipsa de diligență în luarea măsurilor pentru ca acesta să nu folosească autoturismul în afara activității de serviciu.
(Judecător Simona Bacșin)
| ← Buna-credinţă şi abuzul de drept. Delimitare | Încredinţare minori. Valoarea egală a criteriilor de apreciere → |
|---|
