Încuviinţare nume minor. Imposibilitatea revenirii asupra numelui minorului pe cale judiciară
| Comentarii |
|
Numele copilului din afara căsătoriei se stabileşte în condiţiile art. 450 Noul C.civ., potrivit căruia copilul ia numele de familie al părintelui faţă de care filiaţia a fost mai întâi stabilită. Dacă filiaţia a fost stabilită ulterior şi faţă de celălalt părinte, prin acordul acestora, copilul poate lua numele părintelui faţă de care şi-a stabilit ulterior filiaţia, numele reunite ale părinţilor, iar în lipsa înţelegerii, instanţa de tutelă va hotărî în raport de interesul minorului. După stabilirea filiaţiei copilului, respectiv a numelui pe care îl va purta, părintele nu mai poate solicita pe cale judiciară modificarea acestuia, singura cale de schimbare a numelui fiind aceea reglementată de O.G. nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice.
Secţia I civilă, Decizia nr. 2499 din 16 noiembrie 2012
Prin sentința civilă nr. 639 din data de 23.01.2012 pronunțată de Judecătoria Pitești s-a admis în parte cererea precizată și completată formulată de reclamanta S. R. A. O., în contradictoriu cu pârâtul M. I. N. și s-a dispus exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către mama reclamantă în ceea ce privește pe minorii M. M. D. și M. I. D.
S-a stabilit locuința minorilor mai sus menționați în reședința mamei din Italia.
A fost obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în cotă procentuală lunară de 33% din venitul minim pe economie în favoarea minorilor mai sus menționați, câte 16,5% pentru fiecare minor, începând cu data de 15.07.2011 și până la majoratul beneficiarilor.
S-a respins cererea privind încuviințarea ca cei doi copii minori să poarte numele mamei reclamante.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut de prima instanță că din relația de concubinaj a părților au rezultat minorii M.M.D. și M. I. D.
Prin sentința civilă nr. 368/21.01.2008 a Judecătoriei Pitești, rămasă definitivă prin neapelare și irevocabilă, a fost stabilită filiația minorului M. M. D. față de pârât, iar în ceea ce privește pe minorul M. I. D. acesta a fost recunoscut de tatăl-pârât prin declarație la starea civilă, astfel cum rezultă din certificatele de naștere atașate în copie la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 8072/8.09.2011 a Judecătoriei Pitești s-a dispus încredințarea provizorie a minorilor mai sus menționați, mamei reclamante, spre creștere și educare, până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze.
Analizând coroborat probele administrate în cauză, respectiv: ancheta socială efectuată de către Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei M., depoziția martorului propus de către reclamantă, instanța a reținut următoarele:
în fapt, de la naștere și până în prezent, minorii M. M. D. și M.I.D. sunt în îngrijirea mamei lor, reclamanta din prezenta cauză, aceasta se ocupă de creșterea și îngrijirea copiilor, de care este foarte atașată, la fel și minorii de mamă, este cunoscută ca fiind o persoană caldă și afectuoasă, fără vicii și este preocupată permanent de educarea și îngrijirea fiilor săi. Reclamanta oferă minorilor condiții materiale și morale foarte bune în vederea creșterii, dezvoltării și îngrijirii fiilor săi.
Pârâtul, tatăl minorilor, nu s-a interesat niciodată de aceștia, nu i-a vizitat deloc în ultimii 4 ani și nu participă din punct de vedere material la creșterea și îngrijirea copiilor.
în drept, la 1.10.2011 a intrat în vigoare noul C.civ. care abrogă Codul familiei, ce conținea dispoziții legale aplicabile în speță. Conform art. 5 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, dispozițiile Codului civil sunt aplicabile efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din căsătorie, filiație, adopție, dacă aceste situații juridice subzistă după intrarea în vigoare a Codului civil.
în conformitate cu dispozițiile art. 448 din noul C.civ., copilul din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită potrivit legii, are față de fiecare părinte și rudele acestuia, aceeași situație ca și aceea a unui copil din căsătorie.
Potrivit dispozițiile art. 505 alin. (1) noul C.civ., în cazul copilului din afara căsătoriei a cărei filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc. Conform alin. (2), dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a exercitării părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.
Având în vedere acțiunea promovată de către reclamantă și că, prin sentința civilă nr. 8072/8.09.2011 a Judecătoriei Pitești, s-a dispus încredințarea provizorie a minorilor mai sus menționați, mamei reclamante, spre creștere și educare, până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze, instanța este datoare să se pronunțe cu privire la exercitarea autorității părintești față de minori.
Noile dispoziții legale cuprinse în Codul civil la art. 397 stabilesc că, după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel.
Conform dispozițiile art. 398 din Codul civil, dacă există motive întemeiate, având în vedere și interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți, cu consecința dreptului de a veghea asupra modului de creștere și educare al copilului și a dreptului de a consimți la adopția acestuia, al celuilalt părinte.
Instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 2 alin. (3) și art. 31 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, conform cărora principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile privitoare la copii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și in cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Instanța a reținut că, în speță, sunt motive întemeiate ca autoritatea părintească asupra celor doi copii minori să fie exercitată doar de către mamă, având în vedere și atitudinea de pasivitate a pârâtului, care nu s-a prezentat la judecată, și, ținând cont și de prevederile art. 400 alin. (1) C.civ., a admis capătul de cerere privind încredințarea minorilor așa cum a fost precizat și completat, în sensul că s-a dispus ca exercitarea autorității părintești să se facă exclusiv de către mamă în ceea ce privește pe minorii M. M. D. și M.I.D., stabilind locuința minorilor mai sus menționați în reședința mamei din Italia.
Referitor la obligația de întreținere, părinții au dreptul, dar și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia. în conformitate cu dispozițiile art. 499 C.civ., tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională. în caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutelă, pe baza raportului de anchetă psihosocială.
De regulă, potrivit art. 524 C.civ., are dreptul la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale. în ceea ce îl privește însă pe creditorul minor al întreținerii, atunci când acesta solicită întreținerea de la părinții săi, potrivit art. 525 C.civ., el are acest drept dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.
Având în vedere toate aceste aspecte, instanța l-a obligat pe pârât la plata unei pensii de întreținere în cotă procentuală lunară de 33% din venitul minim pe economie în favoarea minorilor mai sus menționați, câte 16,5% pentru fiecare minor, începând cu data de 15.07.2011 și până la majoratul beneficiarilor.
în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect încuviințarea ca cei doi minori să poarte numele mamei reclamante, instanța a reținut că, potrivit dispozițiile art. 450 noul C.civ., copilul din afara căsătoriei ia numele de familie al aceluia dintre părinți față de care filiația a fost mai întâi stabilită, iar în cazul în care filiația a fost stabilită ulterior și față de celălalt părinte, copilul, prin acordul părinților, poate lua numele de familie al părintelui față de care și-a stabilit filiația ulterior sau numele reunite ale acestora, lucru care s-a și întâmplat în speță.
Față de cele expuse, cererea reclamantei sub acest aspect a fost respinsă.
împotriva sentinței civile nr. 639/2012 a declarat apel reclamanta S.-R. A.-O., solicitând schimbarea în parte a hotărârii, în sensul de a se încuviința ca minorii să poarte numele mamei, avut la data nașterii copiilor.
S-au invocate dispozițiile art. 450 alin. (3) raportat la art. 449 alin. (2) și (3) C.civ., susținând că în cauză se regăsește situația copiilor cu privire la al căror nume părinții nu au ajuns la un acord, astfel încât se impune ca instanța să hotărască. Ori, în mod greșit instanța a apreciat că nu există motive temeinice pentru a se încuviința ca cei doi copii să poarte numele mamei. Aceasta a fost cea care i-a crescut, tatăl nemaifiind interesat de minori de 4 ani, manifestând un total dezinteres față de creșterea și educarea acestora. Pasivitatea tatălui și față de prezentul proces echivalează cu un acord tacit ca cei doi copii să rămână în grija mamei și să poarte numele acesteia.
Tribunalul Argeș - Secția civilă, prin decizia civilă nr. 137 din 18 mai 2012 a respins ca nefondat apelul, cu următoarea motivare:
Cei doi minori cu privire la care se solicită încuviințarea purtării numelui mamei, M. M. D. și M.I.D., sunt copii născuți din afara căsătoriei, fiind aplicabile dispozițiile art. 64 din fostul Cod al familiei, în vigoare la momentul nașterii copiilor. în ceea ce îl privește pe M. I. D., filiația acestuia față de ambii părinți a fost stabilită imediat după naștere, iar în conformitate cu dispozițiile art. 64 alin. (3) raportat la art. 62 alin. (2) Codul familiei, părinții de comun acord au stabilit ca băiețelul să poarte numele de familie al tatălui.
în ceea ce îl privește pe M.-D., mai întâi s-a stabilit filiația față de mamă, minorul preluând numele mamei. în urma stabilirii paternității pe cale judecătorească, instanțele au dispus ca minorul să poarte numele tatălui, fiind întocmit un nou act de naștere.
în prezenta cauză reclamanta-mamă a solicitat, alături de exercitarea exclusivă a autorității părintești, ca minorii să poarte numele său de familie, invocându-se dispozițiile noului C.civ..
Din analiza art. 450 C.civ. nu rezultă însă o reglementare a problemei numelui copilului din afara căsătoriei diferită de cea prevăzută în Codul familiei, legiuitorul păstrând aceleași soluții, în raport de momentul stabilirii filiației față de părinți. Nu reiese din aceste dispoziții posibilitatea ca, ulterior stabilirii filiației față de ambii părinți și a numelui copilului, să se încuviințeze purtarea de către minor a altui nume, fie el stabilit prin acordul părinților sau prin intermediul instanței de tutelă.
Ori, în speță, pentru ambii copii s-au aplicat la momentul stabilirii filiației față de ambii părinți dispozițiile fostului art. 64 Codul familiei, preluate de art. 450 C.civ., nemaifiind posibilă intervenția instanței de tutelă sub acest aspect, conform alin. (3), indiferent dacă motivele invocate sunt întemeiate sau nu.
Eventual, apelanta-reclamantă ar putea solicita schimbarea numelui minorilor pe cale judecătorească, în condițiile O.G. nr. 41/2003, situație în care trebuie îndeplinite alte cerințe decât cele ale Codului civil.
Față de cele sus arătate, în baza art. 296 C.proc.civ. s-a dispus respingerea apelului.
împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamanta S. R. A. O., care o critică pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ..
Dezvoltând recursul, reclamanta arată că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 450 C.civ., deși cererea formulată cu privire la încuviințarea ca cei doi minori rezultați din afara căsătoriei cu M. I.-N. să poarte numele mamei este întemeiată, având în vedere că tatăl copiilor nu i-a vizitat de peste 4 ani, nu s-a interesat de creșterea și educarea acestora și nu s-a mai interesat de existența lor, pe care în fapt i-a abandonat.
Potrivit dispozițiile art. 450 alin. (2) C.civ., în cazul în care filiația a fost stabilită ulterior și față de celălalt părinte, copilul prin acordul părților, poate lua numele de familie al părintelui față de care s-a stabilit filiația ulterior. în lipsa acordului părinților se aplică dispozițiile art. 449 alin. (3), care prevăd că instanța de tutelă hotărăște asupra numelui copilului din afara căsătoriei.
Așa fiind, având în vedere și imposibilitatea obiectivă de a se putea obține acordul tatălui pârât ca minorii să poarte numele mamei, întrucât acesta se află în Australia, arestat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni și nu i se cunoaște domiciliul, se solicită admiterea recursului și modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului și pe fond admiterea în totalitate a acțiunii.
Examinând actele de la dosar, în raport cu critica invocată, Curtea constată că recursul este nefondat.
Contrar susținerilor recurentei, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au făcut o interpretare și o aplicare corectă a dispozițiile art. 450 din Codul civil care reglementează, în cadrul Secțiunii a 3a privind situația legală a copilului, numele copilului din afara căsătoriei.
Potrivit art. 450 alin. (1) C.civ. „copilul din afara căsătoriei ia numele de familie al aceluia dintre părinți față de care filiația a fost mai întâi stabilită”.
Alin. (2) al aceluiași articol prevede că, „în cazul în care filiația a fost stabilită ulterior și față de celălalt părinte, copilul, prin acordul părinților, poate lua numele de familie al părintelui față de care și-a stabilit filiația ulterior sau numele reunite ale acestora. Noul nume de familie al copilului se declară de către părinți, împreună, la serviciul de stare civilă la care a fost înregistrată nașterea. în lipsa acordului părinților se aplică dispozițiile art. 449 alin. (3).”
Conform art. 449 alin. (3) C.civ. „în lipsa acordului părinților, instanța de tutelă hotărăște și comunică de îndată hotărârea rămasă definitivă la serviciul de stare civilă unde a fost înregistrată nașterea”.
în speță, filiația minorului M. I. D. a fost stabilită imediat după naștere, potrivit dispozițiile art. 64 alin. (3) din Codul familiei, care face trimitere la art. 62 alin. (2) din același cod, în sensul că ambii părinți, prin învoiala lor au stabilit ca minorul să poarte numele de familie al tatălui pârât.
Referitor la minorul M. M. D. inițial a fost stabilită filiația față de mamă, preluând astfel numele acesteia, iar ulterior, în cadrul unui proces de stabilire a paternității instanța de judecată a dispus ca acesta să poarte numele tatălui, sens în care s-a întocmit un nou act de naștere.
Dispozițiile din Codul familiei au fost preluate întocmai de noul C.civ., prin prevederile art. 450 din acesta.
Prin urmare, raportat la această ultimă dispoziție legală, părinții s-au învoit și au fost de acord cu privire la numele copiilor, în cadrul operațiunii legale de stabilire a filiației, așa după cum s-a arătat anterior, iar în atare situație nu se poate încuviința ca minorii să poarte un alt nume, nici prin intermediul instanței de tutelă și nici prin acordul părinților, nefiind aplicabile în consecință dispozițiile art. 449 alin. (3) C.civ., la care face trimitere art. 450 alin. (2) același cod.
Pentru toate aceste considerente, motivul de modificare invocat de către recurentă, prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. nu poate fi reținut, tribunalul făcând o aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză, respectiv art. 450 C.civ., astfel că, în baza dispozițiile art. 312 alin. (1) C.proc.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. R. A. O. împotriva deciziei civile nr. 137 din 18 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. 14104/280/2011.
| ← Prezumţia legală a comunităţii de bunuri - cazuri în care... | Momentul încetării calităţii de posesor de bună-credinţă. Efecte → |
|---|
