Natura juridică a litigiului privind refuzul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor de a executa o decizie privind titlul de despăgubiri - Instanţa competentă
| Comentarii |
|
Potrivit art. 1 din H.G. nr. 361/2005, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale cu personalitate juridică, având atribuţii în emiterea deciziilor privind titlurile de despăgubiri aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Litigiile ce se nasc în legătură cu aceste atribuţii sunt unele de natură administrativă, competenţa soluţionării lor având-o Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul.
Secţia I civilă, Decizia nr. 2088 din 10 octombrie 2012
Prin cererea înregistrată la data de 20.07.2010, la Judecătoria Sector 3 București, reclamantul D. M. a solicitat în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea proprietăților - Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei să emită decizie prin care se dispune emiterea titlului de despăgubiri în cuantumul stabilit prin evaluarea imobilului expropriat, situat în Municipiul Pitești, str. I.C. Brătianu, nr. 47, județul Argeș.
în motivarea cererii reclamantul a arătat că este unicul moștenitor al defuncților D.M. și T., foștii proprietari ai imobilului expropriat.
Reclamantul a mai arătat că la data de 30.10.2007, Primăria Municipiului Pitești, prin Primar, a emis dispoziția nr. 5489/2007 prin care i-a recunoscut calitatea de persoană îndreptățită și a propus acordarea de despăgubiri în echivalent bănesc. Această dispoziție a fost ulterior modificată prin dispoziția nr. 2247/2008.
Cu toate acestea pârâta nu a procedat la evaluarea imobilului expropriat și la emiterea titlului de despăgubiri.
în drept, s-au invocat art. 1073 C.civ., art. 16 din Legea nr. 247/2005 și art. 8, 9 și 10 din Legea nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 4671/6.04.2011 a Judecătoriei Sector 3 București a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței și a fost declinată competența în favoarea Tribunalului Argeș - Secția Civilă.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, dispoziții care stabilesc competența de soluționare a contestațiilor împotriva deciziilor mai sus menționate în favoarea Tribunalului - Secția civilă din raza teritorială a imobilului în litigiu.
Pârâta a formulat întâmpinare, arătând că cererile ce au ca obiect obligarea comisiei centrale la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubiri sunt de competența Curții de Apel - Secția Contencios Administrativ.
Prin sentința civilă nr. 129 din 5 aprilie 2012, Tribunalul Argeș a respins acțiunea, reținând următoarele:
Prin cererea formulată reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor să dispună obligarea pârâtei la emiterea deciziei prin care se dispune emiterea titlului de despăgubire pentru imobilul expropriat compus din teren de 2290 m.p. și suprafața de 334 m.p. situat în Pitești, str. I.C.Brătianu, nr. 47, județul Argeș.
în cauză petentului i s-a emis inițial dispoziția nr. 6723/2006, pe care acesta a contestat-o în contradictoriu cu Primarul Municipiului Pitești și s-a soluționat litigiul prin sentința civilă nr. 80/20.03.2007 a Judecătoriei Pitești, irevocabilă prin care s-a admis contestația și s-a modificat dispoziția nr. 6723/2006 în sensul că s-a constatat calitatea petentului de persoană fizică îndreptățită la acordarea despăgubirilor în condițiile legii speciale pentru imobilul teren de 2290 m.p. și construcții.
în baza acestei sentințe definitive și irevocabile s-a întocmit dispoziția nr. 5489/2007.
în temeiul art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile și dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor și documentația aferentă se predau pe bază de proces verbal de predare - primire către Secretariatul Comisiei Centrale.
în baza rapoartelor de evaluare comisia Centrală va proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
în cazul persoanelor nemulțumite de deciziile adoptate de către Comisia centrală pot fi atacate cu contestație în condițiile art. 19 ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 la secția Curții de Apel de Contencios Administrativ în raza teritorială a reclamantului.
în cauză nu sunt incidente dispozițiile de mai sus întrucât reclamantului nu i s-a emis o decizie de către Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor pe care să o poată contesta, în lipsa acestei decizii acțiunea reclamantului este inadmisibilă, întrucât Comisia centrală pentru acordarea despăgubirilor are în competență o întreagă procedură de la primirea dosarelor și a documentațiilor aferente și până la emiterea deciziilor de despăgubire.
Pentru toate cele arătate mai sus, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 coroborate cu cele ale Legii nr. 247/2005, tribunalul a respins acțiunea.
împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs reclamantul D. M., susținând că este nelegală pentru următoarele motive:
1. Hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, încălcându-se dispozițiile art. 158 și art. 159 C.proc.civ..
în dezvoltarea acestui motiv se arată că nu s-a avut în vedere obiectul cauzei „obligația de a face” - de a emite titlu de despăgubire, prima instanță neverificând competența materială incidentă în cauză, conform art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004, art. 13 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, art. 13 alin. (5) din H.G. nr. 34/2009 (Comisia centrală aflându-se în subordinea Ministerului de Finanțe) și art. 3 alin. (1) C.proc.civ..
Se arată că nu a fost respectată nici competența teritorială prevăzută de art. 8 din Codul de procedură civilă, instanța competentă cu soluționarea cauzei fiind Curtea de Apel București - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, întrucât cererea privește obligarea la emiterea unui act administrativ și este îndreptată împotriva unei instituții ce reprezintă Statul.
2. Hotărârea a fost dată cu încălcarea formelor de procedură, având în vedere că actele de procedură au fost îndeplinite de o instanță necompetentă.
în dezvoltarea acestui motiv se arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii acestuia de admitere a unei expertize de evaluare a imobilului expropriat și totodată a rămas în pronunțare în lipsa părților, deși nici una nu a solicitat judecarea în lipsă.
3. Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, deoarece motivarea respingerii cererii de chemare în judecată cuprinde doar redarea procedurii administrative atribuită de legiuitor în competența Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor, fără a avea în vedere obiectul cererii.
Recursul a fost încadrat în art. 304 pct. 3, 5 și 9 din Codul de procedură civilă.
Prin decizia nr. 2088/10.10.2012, Curtea de Apel Pitești a admis recursul declarat de reclamantul D. M., împotriva sentinței civile nr. 129 din 5 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. 24682/301/2010, intimată-pârâtă fiind C.C.S.D. din cadrul A.N.R.P., a casat sentința și a trimis cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
Prima instanță nu a avut în vedere obiectul cererii cu care a fost investită, respectiv obligarea pârâtei de a emite decizia care să constituie titlu de despăgubire și drept consecință nu și-a verificat competența materială în soluționarea acesteia.
Judecătorii sunt datori să-și examineze mai întâi competența lor din cauza materiei, pentru a se da o hotărâre legală, obligație impusă de dispozițiile art. 1591 alin. (4) C.proc.civ..
în speță, cererea de chemare în judecată este îndreptată împotriva unei autorități aparținând administrației publice centrale și anume Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
în această situație, s-a constatat că instanța de fond nu și-a verificat competența materială, pronunțând o soluție nelegală, cu încălcarea competenței materiale a altei instanțe, respectiv cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 31 C.proc.civ..
S-a stabilit conform art. 1 din H.G. nr. 361/2005, că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților este un organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, iar potrivit art. 3 pct. 1 din Codul de procedură civilă, curțile de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
în același sens sunt și dispozițiile art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 34/2009, potrivit cărora, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale în subordinea Ministerului Finanțelor Publice.
Potrivit Legii nr. 247/2005, titlul VII, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are atribuții în privința emiterii deciziilor conținând titlurile de despăgubire, iar potrivit art. 20 alin. (1), competența de soluționare revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul.
S-a constatat că primul motiv de recurs invocat de reclamant este întemeiat și pentru considerentele expuse anterior s-a impus ca, în temeiul art. 312 pct. 6 C.proc.civ., să fie admis recursul, în sensul că se va casa sentința cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel București - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, nemaifiind necesară analizarea motivelor de nelegalitate care vizează fondul cauzei.
| ← Caracterul contencios al procedurii de soluţionare a plângerii... | Admisibilitatea cererii de revizuire. Condiţia evocării... → |
|---|
