Liberare provizorie. Jurisprudență Liberare provizorie
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Rezoluţie nr. 179 din data de 03.12.2013
Prin cererea formulată la data de 02.12.2013, inculpatul B.O.M. a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar conform art.1602 al.1 Cod pr. penală.
În motivarea cererii, inculpatul susține că a recunoscut infracțiunile pentru care este cercetat, le regretă sincer, i s-a prezentat materialul de urmărire penală și urmează să se întocmească rechizitoriul astfel că apreciază că nu mai are cum să influențeze desfășurarea procesului penal, este infractor primar și va respecta obligațiile pe care instanța i le va stabili.
De asemenea, arată că dorește să se prevaleze de dispoz. art. 320 ind. 1 C.p.p. și că pe viitor nu va mai comite vreo infracțiune.
Inculpatul mai precizează că cele aproape 3 luni de arest i-au fost suficiente pentru a realiza gravitatea faptelor și dorește să se afle lângă familia sa deoarece are mare nevoie de sprijinul acesteia.
Instanța a procedat la verificarea cererii sub aspectul îndeplinirii condițiilor stabilite de art.1606 Cod pr.pen. și constatând că sunt realizate criteriile cerute de textul de lege menționat a admis cererea în principiu.
Pe fondul cererii, instanța examinând actele și lucrările din dosarul de urmărire penală, reține că:
Prin încheierea din nr. 141/21.09.2013 a Tribunalului Bacău s-a admis propunerea procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B.O.M.pentru o perioadă de 29 zile pentru comiterea infracțiunilor de luare de mită, prev. și ped. de art. 254 alin. 1 C.pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și introducere de bunuri și obiecte interzise în penitenciar, prev. și ped. de art. 742 alin. 1, 2 din Legea nr. 275/2006, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.
Măsura arestului preventiv a inculpatului a fost prelungită conform art.159 Cod pr.penlă prin încheierile nr. 154/Î/16.10.2013 a Tribunalului Bacău și nr. 124/15.11.2013 a Curții de Apel Bacău.
Instanța reține că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. și ped. de art. 254 alin. 1 C.pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și introducere de bunuri și obiecte interzise în penitenciar, prev. și ped. de art. 742 alin. 1, 2 din Legea nr. 275/2006, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.
Potrivit art. 160/2 alin. 1 cpp liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Instanța consideră că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestului preventiv impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Din probatoriul administrat până în prezent rezultă cu claritate existența de date și indicii temeinice care indică aspectul că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat și sunt suficiente pentru ca instanța să aprecieze asupra oportunității menținerii detenției provizorii față de inculpat.
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prev. și ped. de art. 254 alin. 1 C.pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și introducerea de bunuri și obiecte interzise în penitenciar, prev. și ped. de art. 742 alin. 1, 2 din Legea nr. 275/2006, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., care sunt infracțiuni cu pericol social deosebit de ridicat, deoarece aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv, buna desfășurare a activității de serviciu de către funcționari.
Potrivit dispozițiilor art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o anumită infracțiune fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO detenția este justificata doar daca se face dovada ca asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate in concreto, pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburata liniștea publică.
Recomandarea nr. R(80)11 a Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei prevede, la pct. 3, că detenția provizorie nu poate fi ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârșit o infracțiune și sunt motive serioase de a se crede că există unul sau mai multe dintre următoarele pericole: pericolul de fuga, cel de obstrucționare a justiției ori acela că acuzatul să nu comită o nouă infracțiune gravă. Pct.4 al recomandării specifică în plus că, dacă existența nici unuia dintre pericolele enunțate nu a putut fi stabilită, detenția provizorie s-ar putea, totuși, justifica, în mod excepțional, în anumite cazuri în care se comite o infracțiune deosebit de gravă.
În momentul actual, instanța are în vedere indiciile temeinice existente în cauză care sunt suficiente pentru detenția provizorie în continuare a inculpatului.
Astfel, art. 5 parag. 1 lit. c din Convenție se referă la noțiunea de suspiciuni întrucât nu este necesar ca la momentul arestării să existe suficiente probe pentru a aduce o acuzație. Faptele ce dau naștere suspiciunii nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație. Acestea trebuie să existe la un moment procesul ulterior. Prin urmare, la momentul arestării nu este încă necesar să se stabilească în mod clar că o infracțiune s-a comis sau care este natura infracțiunii comise. Obiectul preocupărilor pe parcursul privării de libertate este acela de a continua investigațiile în scopul de a confirma sau a înlătura temeiurile arestării.
Pentru subzistența temeiurilor care au generat luarea și ulterior menținerea detenției preventive sunt suficiente probe care să creeze bănuiala rezonabilă că inculpatul este autorul faptelor reținute în sarcina sa în actul de acuzare.
Apărările inculpatului precum că a recunoscut infracțiunile, le regretă și deja i s-a prezentat materialul de urmărire penală, iar în instanță va solicita aplicarea dispoz. art. 320 ind. 1 C.p.p. nu pot fi primite de instanță ca justificare a punerii în libertate chiar și provizorie. Acestea pot constitui fie circumstanțe atenuante, fie cauză de reducere a pedepsei la soluționarea cauzei pe fond dacă va fi găsit vinovat de infracțiunile pentru care eventual va fi trimis în judecată.
Instanța nu poate admite prezenta cerere întemeindu-se pe acțiuni viitoare ale inculpatului. Trebuie mai întâi întocmirea actului de inculpare, apoi sesizarea instanței și după aceea poate solicita instanței aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1 C.p.p.
Simpla afirmație a inculpatului că va dori să fie judecat conform procedurii simplificate instanța apreciază că nu este suficientă și întemeiată pentru liberarea inculpatului sub control judiciar.
Totodată, instanța consideră că infracțiunea de luare de mită pentru care inculpatul este cercetat este extrem de gravă în forma comisă de el și raportat la calitatea sa de preot. Nu este posibil și este inacceptabil ca un preot, profitând de statutul său și de funcția pe care o avea la penitenciar să ajute persoanele private de libertate să încalce regulamentele de ordine interioară prin primire de telefoane și alte bunuri interzise în regim penitenciar și pentru aceste "servicii"; să fie și recompensat în bani ori alte bunuri.
Tocmai datorită calității sale de preot infracțiunile comise sunt mai grave. Rolul preotului într-un penitenciar privește latura umană și duhovnicească a deținuților, ori inculpatul a dovedit că s-a lepădat de haina preoțească atunci când s-a dedat la săvârșirea de astfel de fapte penale.
Inculpatul trebuie să realizeze că motivul pentru care este arestat preventiv se bazează pe gravitatea infracțiunilor comise ca preot și periculozitatea sa rezultată tocmai din această calitate specială și aparte în raport de alți inculpați din dosar care sunt cercetați în stare de libertate (soțiile unor deținuți).
Caracterizările făcute inculpatului de către Arhiepiscopia Romanului, Penitenciarul Bacău sau ONG-urile cu care acesta a colaborat anterior nu justifică în opinia instanței punerea sa în libertate. Calitatea sa deosebită, pălește când este pusă în balanță cu infracțiunile pentru care este cercetat și pe care le recunoaște inculpatul. Nu este suficient să realizezi acte caritabile dacă în același timp săvârșești și infracțiuni de natura celor comise de inculpat pe o perioadă mai mare de timp. Trebuie subliniat că inculpatul nu a comis o infracțiune izolată, unică, accidental, ci faptele sunt în formă continuată, în temeiul aceleiași rezoluții infracționale, pe o perioadă mai mare de timp.
Practic inculpatul realizase o adevărată rețea infracțională.
Instanța nu poate primi apărările inculpatului că este dărâmat fizic și psihic și că are nevoie de familia sa deoarece inculpatul și-a asumat prin desfășurarea activității infracționale riscul descoperirii acesteia, a tragerii la răspundere penală și a perturbării unei vieți familiale normale.
Tribunalul apreciază față de toate acestea că inculpatul nu oferă garanțiile procesuale suficiente pentru punerea sa în libertate chiar și sub control judiciar.
Caracterul profund uman și esențialmente liberal al profesiei de preot nu pot justifica prin ele însele scoaterea acestuia din sfera răspunderii penale pentru infracțiunea de luare de mită în cazurile când profitând atât de profesia sa, cât și de funcția pe care o avea - preot la penitenciar - primește foloase sau bani ce nu i se cuvin.
Ar însemna ca în numele umanismului declarat și recunoscut al profesiei de preot societatea să tolereze - în afara spiritului și scopului legii penale- fapte și acțiuni profund inumane, imorale și ilegale precum sunt cele comise de inculpat.
Față de toate acestea pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal instanța consideră că se impune menținerea inculpatului în detenție provizorie chiar în detrimentul regulii judecării în stare de libertate.
Având în vedere împrejurările în care se presupune că au fost comise faptele, modalitatea de acțiune a inculpatului, gravitatea deosebită a acestora, statutul special al inculpatului, total incompatibil cu cel de infractor, precum și valoarea socială ocrotită de lege și încălcată de inculpat, dovedesc o periculozitate deosebită a inculpatului, iar lăsarea sa în libertate reprezintă un pericol concret și efectiv pentru ordinea publică.
Așadar, în baza art. 160 ind. 8 al. 6 C.p.p. rap. la art. 160 ind. 2 al. 1 C.p.p. instanța va respinge ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulat de inculpatul B.O.M.
Constatând culpa procesuală a inculpatului, acesta va fi obligat conform art.192 al.2 Cod pr.pen. să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Se va constata că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
| ← Anulare certificat moştenitor. Lipsă calitate procesuală... | Arest preventiv. Jurisprudență Arest preventiv → |
|---|
