Îndreptarea erorilor materiale. Inadmisibilitatea îndreptării erorilor de judecată pe calea cererii de îndreptare a erorilor materiale
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 4536 din 26 noiembrie 2013
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe reclamanta M.L. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul sentinţei civile nr. 1382/2013, arătând că din eroare a fost scris „Obligă pârâţii să achite reclamantei salariul suplimentar pentru anul 2009” în loc de „Obligă pârâţii să achite reclamantei salariul suplimentar pentru anul 2009 şi pentru anul 2010”.
Prin încheierea civilă nr. 1689/CC/11.10.2013 a Tribunalului Clujs-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de petenta M.L..
Soluţia menţionată a avut la bază următoarele considerente:
Instanţa a constatat că în speţă s-a produs eroarea materială indicată de reclamantă.
Faptul că este vorba de o eroare materială rezultă din identitatea de situaţie juridică între dreptul la un salariu suplimentar pentru anul 2010 şi celelalte drepturi solicitate de reclamantă, respectiv, ajutorul de Paşti, de Crăciun şi pentru Ziua Feroviarului, pentru care s-a admis acţiunea.
În consecinţă, instanţa a admis cererea formulată, în temeiul art. 281 din Codul de procedură
civilă.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs pârâtele S.N.T.F.C. Bucureşti şi S.N.T.F.C. -SUCURSALA ... CLUJ solicitând modificarea încheierii civile în sensul respingerii cererii.
În motivare, pârâtele arată că solicitarea reclamantei a fost calificată greşit de prima instanţă ca fiind o cererea de îndreptare a erorii materiale, deşi natura acesteia este cea a unei cereri completare a dispozitivului.
În acest sens, precizează că deşi prima instanţă a fost învestită cu o cerere de acordare a salariului suplimentar aferent anului 2010, prin sentinţa pronunţată a omis să se pronunţe asupra acestui capăt de cerere.
Mai mult, sentinţa menţionată a fost atacată cu recurs de către pârâtele, acesta fiind soluţionat de Curtea de Apel Cluj la data de 20.03.2013, cererea de îndreptare fiind formulată ulterior, respectiv la data de 06.06.2013.
Apreciază că solicitarea de completare este tardiv formulată.
În ceea ce priveşte fondul pretenţiei, pârâtele învederează că plata salariul aferent anului 2010 era condiţionată de existenţa fondurilor necesare plăţii acestuia, nefiind un drept pur şi simplu.
De asemenea, arată că acest drept a fost suspendat, conform Actului Adiţional la CCM nr. 2450/04.06.2009 şi nr. 1708/21.04.2010.
Prin întâmpinarea formulată, reclamanta M.L. s-a opus admiterii recursului formulat de pârâte(f. 9).
Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este fondat pentru cele ce succed:
La data de 06.06.2013, reclamanta a formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale din dispozitivul sentinţei pronunţate asupra fondului în sensul obligării pârâţilor „să achite reclamantei salariul suplimentar pentru anul 2009 şi pentru anul 2010”.
Prin încheierea nr. 1689/11.10.2013, Tribunalul a admis cererea de îndreptare a erorii materiale şi a dispus că se va citi în loc de „Obligă pârâţii să achite reclamantei salariul suplimentar pentru anul 2009”, „Obligă pârâţii să achite reclamantei salariul suplimentar pentru anul 2009 şi pentru anul 2010”.
Curtea consideră că solicitarea reclamantei nu intră sub incidenţa prevederilor art. 281 din Codul de procedură civilă, reţinute greşit de către prima instanţă.
Astfel, notează că prin sentinţa nr. 1382/28.01.2013, dată asupra fondului cauzei, prima instanţă a omis să se pronunţe cu privire la capătul de cerere privitor la salariul suplimentar aferent anului 2010, deşi reclamanta a învestit instanţa în acest sens prin acţiunea introductivă, context în care cererea acesteia trebuia analizată din perspectiva prevederilor art. 2812 Cod de procedură civilă, neintrând în discuţie eventuale erori sau omisiuni în sensul dispoziţiilor art. 281 Cod de procedură civilă.
Aceasta, cu atât mai mult, cu cât sentinţa pronunţată în prima instanţă a fost atacată cu recurs, fiind menţinută irevocabil prin decizia nr. 1251/20.03.2013 a Curţii de Apel Cluj.
De menţionat că procedura îndreptării erorii materiale, reglementată de art.281 Cod de procedură civilă presupune corectarea acelor erori materiale strecurate cu ocazia redactării ori tehnoredactării în cuprinsul minutei, practicalei, considerentelor sau dispozitivului unei hotărâri şi care pot viza numele, calitatea şi susţinerile părţilor ori pot fi erori de calcul, fără ca pe calea acestei proceduri să poată fi îndreptate erori de judecată.
Pentru a fi întrunite cerinţele de admitere a cererii de îndreptare a erorii materiale aceasta trebuie să se circumscrie noţiunii de eroare materială, iar nu să tindă la remedierea unor eventuale erori de judecată apte de îndreptare prin promovarea altor căi de atac, nefiind permis ca pe calea procedurii instituite de art.281 Cod de procedură civilă să se repună în discuţie fondul dreptului.
Prin urmare, prima instanţă a aplicat în mod greşit prevederile art.281 Cod de procedură civilă, extinzându-le la situaţia nepronunţării asupra unui capăt de cerere, cea din urmă procedură având un regim juridic diferit, fiind reglementată de dispoziţii speciale art. 2812 Cod de procedură civilă.
Potrivit celor mai sus expuse, în temeiul art. 312 al. 1,3 Cod de procedură civilă Curtea va admite recursul formulat şi va modifica în întregime încheierea atacată în sensul respingerii cererii de îndreptate a erorii materiale.
| ← Contestaţie la executare. Poprire înfiinţată fără... | Acţiune de divorţ. Competenţa rationae loci. Instanţa de la... → |
|---|
