Cerere formulată de un terţ, pentru anularea dispoziţiei emise în temeiul Legii nr. 10/2001. Competenţa de soluţionare a judecătoriei
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, sentinţa nr. 77 din3 decembrie 2013
Prin sentinţa civilă nr. 1772 din 22.08.2012 pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei civile intentate de reclamantele S.A.G. şi C.M.O. împotriva pârâţilor T.M., P.I., I.I., ORASUL VISEU DE SUS PRIN PRIMAR şi B.G., în favoarea Tribunalului Maramureş.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Vişeu de Sus a reţinut următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la instanţă sub nr. de mai sus, reclamantele C.M.O., S.A.G. ,au chemat în judecată pe pârâţii T.M., P.I., I.I., Orasul Viseu de Sus prin Primar,solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va da în urma administrării probelor, dă dispună:
1. Anularea în parte a Dispoziţiei nr. 2919 a Primarului Oraşului Vişeu de Sus
2. Anularea în parte a încheierii de intabulare a pârâţilor T.M.P. I. şi I.I.,
3. Stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea reclamantelor şi proprietatea pârâţilor menţionaţi mai sus.
4. Obligarea pârâţilor să lase în deplină folosinţă şi paşnică posesie suprafaţa de 50m.p. teren ocupat abuziv de pârâţi.
Instanţa, la termenul din 22.08.2012 pune în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă invocată de Primăria Oraşului Vişeu de Sus.
Apărătorul reclamantelor solicită disjungerea petitelor, arătând că într-adevăr petitul nr. 1 este de competenţa instanţei de contencios administrativ a tribunalului, însă celelalte petite sunt de competenţa judecătoriei.
Faţă de aceste susţineri instanţa, văzând prev. art. 26 alin.3 din Legea nr. 10/2000, raportat la prev. art. 1 din Legea nr. 554/2004, judecătoria a declinat competenţa în soluţionarea cauzei Tribunalului Maramureş, pe motiv că, cererea principală din acţiunea de faţă este anularea în parte a unei dispoziţii a Primarului Oraşului Vişeu de Sus, cerere ce este de competenţa instanţei de contencios administrativ de pe lângă Tribunalul Maramureş.
Celelalte cereri sunt cereri accesorii a căror soluţionare depinde exclusiv de soluţionarea petitului 1.
Necompetenţa cu privire la acest petit este de ordine publică, motiv pentru care în baza art. 158 alin.3 C.pr.civ., cauza a fost trimisă spre competentă soluţionare Tribunalului Maramureş.
Prin sentinţa civilă nr. 1829 din 20.11.2013 pronunţată de Tribunalul Maramureş s-a admis excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei invocată din oficiu şi în consecinţă:
A fost declinată în favoarea Judecătoriei Vişeu de Sus jud. Maramureş competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulate de reclamantele C.M.O. şi S.A.G. în contradictoriu cu pârâţii T.M., P.I., I.I., B.G. şi Oraşul Vişeu de Sus prin Primar.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Vişeu de Sus şi Tribunalul Maramureş.
A fost înaintat dosarul Curţii de Apel Cluj pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Maramureş a reţinut următoarele:
Dispoziţia nr. 2919/9.05.2007 emisă de primarul oraşului Vişeu de Sus este atacată în prezenta cauză de către reclamante, acestea fiind terţi faţă de dispoziţia atacată.
Cu privire la competenţa de soluţionare în primă instanţă a contestaţiei terţului împotriva unei dispoziţii emise la Legea nr. 10/2001 jurisprudenţa este aproape unanimă în sensul că aceasta aparţine Judecătoriei, soluţionându-se în condiţiile dreptului comun.
Potrivit art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 dispoziţia de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărei circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare.
Aşadar textul de lege prevede expres situaţiile în care este competentă secţia civilă a tribunalului să soluţioneze o plângere împotriva dispoziţiei emise în temeiul Legii nr. 10/2001.
Doar persoana care se pretinde îndreptăţită la restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii poate ataca această dispoziţie la tribunal-secţia civilă. per a contrario, toate celelalte
persoane care contestă o asemenea dispoziţie se adresează instanţei în condiţiile art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
Raportat la dispoziţiile art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă vechi (în vigoare la data formulării acţiunii) competenţa de soluţionare în primă instanţă a prezentei cauze aparţine Judecătoriei Vişeu de Sus, impunându-se declinarea competenţei în favoarea respectivei instanţe.
Având în vedere cele de mai sus s-a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 21 Cod procedură civilă, în vigoare la data formulării acţiunii şi dispoziţiile art. 22 alin. 2 Cod procedură civilă.
În consecinţă cauza a fost înaintată Curţii de Apel Cluj pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Legal investită cu soluţionarea conflictului de competenţă ivit între Tribunalul Maramureş şi Judecătoria Vişeu de Sus, în temeiul art. 22 alin. 2 C.pr.civ., Curtea de Apel Cluj reţine următoarele:
Obiectul principal al cererii de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Vişeu de Sus este anularea în parte a dispoziţiei nr. 2919/09.05.2007 emisă de către Primarul oraşului Vişeu de Sus în procedura specială a Legii nr. 10/2001.
Conform art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 decizia sau dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau după caz al entităţii investite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
În interpretarea acestui text de lege în jurisprudenţă s-a statuat că este competent tribunalul să soluţioneze plângerea formulată împotriva deciziei sau dispoziţiei de soluţionare a notificării emise în temeiul Legii nr. 10/2001 numai în cazul în care aceasta este atacată de către persoana care se pretinde îndreptăţită. În toate celelalte situaţii în care decizia sau dispoziţia emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 este atacată de către un terţ, art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 nu este incident, competenţa de soluţionare a unei astfel de cereri stabilindu-se conform regulilor generale în materie de competenţă prevăzute de Codul de procedură civilă.
Prin urmare, având în vedere că în cauză dispoziţia emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 este contestată de către un terţ, competenţa de soluţionare în primă instanţă a acestei cereri revine conform celor reţinute mai sus judecătoriei, iar nu tribunalului, fiind aplicabile prevederile art. 1 şi 2 C.pr.civ.
| ← Acţiune de divorţ. Competenţa rationae loci. Instanţa de la... | Cerere de strămutare a unui dosar înregistrat sub imperiul... → |
|---|
