Acţiune de divorţ. Competenţa rationae loci. Instanţa de la ultimul domiciliu al soţilor
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, sentinţa nr. 83 din 17 decembrie 2013
Prin Sentinţa civila nr. 4802 din 13.12.2012 Judecătoria Zalău a declinat competenta de soluţionare a cauzei in favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca pe considerentul ca ultimul domiciliu comun al soţilor a fost în Cluj-Napoca.
Prin sentinţa civilă nr. 14655 din 13 noiembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca s-a admis excepţia necompetenţei Judecătoriei Cluj-Napoca şi în consecinţa s-a declinat competenta de soluţionare a acţiunii civile formulate de reclamanta M.A.R. împotriva pârâtului M.L. având ca obiect: divorţ, în favoarea Judecătoriei Zalău.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenta şi s-a sesizat Curtea de Apel Cluj în vederea soluţionării conflictului.
Pentru a hotărî astfel Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut că a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca deoarece potrivit anchetei sociale efectuate la adresa din sat D. com. Zimbor jud. Sălaj, după căsătorie, cei doi soţi au locuit în Cluj-Napoca, dar după naşterea minorului au locuit amândoi împreuna cu copilul, în sat D., la părinţii reclamantei.
Acest aspect s-a coroborat cu declaraţiile martorelor M.A. (mama reclamantei) şi C.E. care au confirmat că ultimul domiciliu comun al soţilor a fost în sat D., de la acest domiciliu plecând pârâtul şi intervenind separarea în fapt precum şi cu răspunsurile oferite de reclamanta la întrebările instanţei.
În consecinţa, faţă de dispoziţiile art. 607 C.pr.civ, instanţa a apreciat că raportat la ultimul domiciliu comun al soţilor, domiciliu la care locuieşte şi în prezent reclamanta, respectiv în sat D., com. Zimbor jud. Sălaj, instanţa competenta a fost cea întâi sesizata, Judecătoria Zalău, motiv pentru care a admite excepţia necompetentei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, declinând competenta în favoarea Judecătoriei Zalău.
Analizând conflictul negativ de competenţă ivit, Curtea reţine următoarele:
Reclamanta a învestit prima instanţă cu soluţionarea unei acţiuni având ca obiect divorţ şi stabilirea unei pensii de întreţinere pentru minorul rezultat din căsătorie.
Potrivit art. 607 Cod procedură civilă „Cererea de divorţ este de competenta judecătoriei in circumscripţia căreia se afla cel din urma domiciliu comun al soţilor. Daca soţii nu au avut domiciliu comun sau daca nici unul din soţi nu mai locuieşte in circumscripţia judecătoriei in care se afla cel din urma domiciliu comun, judecătoria competenta este aceea in circumscripţia căreia îşi are domiciliul paratul, iar când paratul nu are domiciliu in tara, este competenta judecătoriei in circumscripţia căreia îşi are domiciliul reclamantul.“
În speţă cei doi soţi au locuit în Cluj-Napoca, dar după naşterea minorului au locuit amândoi împreuna cu copilul în sat D., la părinţii reclamantei, până la despărţirea în fapt.
Trebuie arătat că reclamanta are şi domiciliul legal în sat D. şi locuieşte şi în prezent la acel domiciliu.
Textul de lege arătat mai sus are în vedere locuinţa faptică a soţilor iar nu domiciliul legal, prin urmare acestea pot să difere, cum este în concret cazul pârâtului, care are domiciliul legal în Cluj-Napoca.
Faptul că după naşterea minorului au locuit amândoi împreuna cu copilul, în sat D., la părinţii reclamantei rezultă din declaraţia reclamantei de la termenul din data de 30.10.2013, dată în faţa instanţei la Judecătoria Cluj-Napoca, din ancheta socială şi din declaraţia martorelor M.A. (mama reclamantei) şi C.E.
Practic toate aceste elemente indică acelaşi ultim domiciliu comun al soţilor din sat D.
Este real că aceeaşi reclamantă a indicat şi în faţa instanţei la Judecătoria Zalău că soţii au locuit în Cluj-Napoca şi că aceiaşi soţi nu au locuit niciodată în sat D., însă în faţa instanţei la Judecătoria Cluj-Napoca reclamanta a declarat că nu sunt reale cele consemnate de Judecătoria Zalău.
Având în vedere că ambele instanţe au consemnat susţinerile reclamantei, care au stat corect la baza soluţiei fiecărei instanţe, însă stabilirea ultimului domiciliu al soţilor în sat D. se coroborează şi cu cele ce reies din ancheta socială şi din declaraţiile martorilor, Curtea va stabili că acesta din urmă a fost ultimul domiciliu comun al soţilor, domiciliu care se găseşte în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Zalău.
Faţă de cele expuse, văzând dispoziţiile art. 20 şi urm. Cod procedură civilă, se va soluţiona conflictul negativ de competenţă în sensul că, în temeiul art. 1 şi 159 pct. 3 din Codul de procedură civilă, va stabili competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta M.A.R. împotriva pârâtului M.L., având ca obiect divorţ, în favoarea Judecătoriei Zalău.
| ← Îndreptarea erorilor materiale. Inadmisibilitatea îndreptării... | Cerere formulată de un terţ, pentru anularea dispoziţiei... → |
|---|
