Informaţii de interes public. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 119 din data de 14.01.2013
Informații de interes public
Liberul acces la informațiile de interes public. Situația contractului de achiziție publică cuprinzând o clauză de confidențialitate.
Conform dispozițiilor art. 11¹ din Legea nr. 544/2001 (introdus prin art. unic pct. 1 din Legea nr. 380/2006), orice autoritate contractantă are obligația să pună la dispoziția persoanei fizice sau juridice interesate, în condițiile prevăzute la art. 7, contractele de achiziție publică. Textul legal respectiv este formulat în mod imperativ și nu cuprinde nicio altă excepție, în afara celor prevăzute de art. 12 alin. 1 din lege.
Pentru a deveni însă aplicabile dispozițiile art. 12 alin. 1 lit. c din lege, nu este îndeajuns ca recurentul să invoce existența unei clauze de confidențialitate inserate în contractul respectiv, ci trebuie să facă dovada că prin publicitatea informației comerciale s-ar aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum și principiului concurenței loiale.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DECIZIA CIVILĂ NR. 119/14.01.2013)
Deliberând asupra prezentului recurs, constată următoarele:
1. Soluția instanței de fond.
Prin sentința civilă nr. 1167/21.03.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. 56433/3/2011, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta A. I. pentru P. P. în contradictoriu cu pârâtul M. B., prin P. G., și a fost obligat pârâtul să comunice reclamantei contractele de achiziții publice solicitate prin cererea de informații publice nr. 761/27.06.2011, fiind respinsă în rest acțiunea ca neîntemeiată. De asemenea, a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea nr. 761/27.06.2011 trimisă prin fax pârâtului, reclamanta a solicitat comunicarea informațiilor privind serviciul de iluminat public din mun. Bucuresti, astfel: "1. tipul gestiunii serviciului de iluminat public; 2. în cazul gestiunii delegate, copia contractului de achiziție publică/concesiune cu operatorul privat; 3. comunicarea condițiilor de furnizare a serviciului de iluminat public în 2010 privind lungimea totală de rețea de străzi cu iluminat public stradal-valoare și km, lungimea totală de alei cu iluminat public și costul iluminatului public pe lună; 4. cu privire la calitatea serviciului, s-a solicitat nr. total de sesizări privind serviciul de iluminat public în 2010 și nr. de sancțiuni aplicate pentru nerespectarea calității iluminatului public realizate de autoritatile publice locale în 2010";.
În data de 14.07.2011, pârâtul M. B., prin P. G., a comunicat reclamantei răpunsul la solicitările exprimate prin pct. 1, 3 și 4, iar în ceea ce privește pct. 2, a arătat că nu poate pune la dispoziția reclamantei o copie a contractului încheiat pentru iluminatul public din București, deoarece acesta cuprinde o clauză de confidențialitate și se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 12 lit. c din Legea nr. 554/2004.
Conform art. 6 din Legea nr. 544/2001 " (1) Orice persoană are dreptul să solicite și să obțină de la autoritățile și instituțiile publice, în condițiile prezentei legi, informațiile de interes public. (2) Autoritățile și instituțiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informațiile de interes public solicitate în scris sau verbal."; Art. 7 din lege instituie obligația comunicării: " Autoritățile și instituțiile publice au obligația să răspundă în scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării";.
Noțiunea de informație de interes public este, conform art. 2 lit. b din lege, "orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației";.
Astfel, solicitarea copiei de pe contractul de achiziție publică/concesiune cu operatorul privat se încadrează în noțiunea de informație publică, fiind rezultată din activitatea Municipiului Bucuresti, iar pârâta nu au făcut dovada că acest act se încadrează în vreo categorie exceptată de la informarea publică, dintre cele prevăzute expres de art. 12 din Legea nr. 544/2001.
Susținerea că există o clauză de confidențialitate și nu se poate comunica conținutul contractului nu poate fi primită de instanță ca pertinentă, atât timp cât art. 111 din Legea nr. 544/2004 prevede expres că "Orice autoritate contractantă, astfel cum este definită prin lege, are obligația să pună la dispoziția persoanei fizice sau juridice interesate, în condițiile prevăzute la art. 7, contractele de achiziții publice";. Or, aceasta dispozitie este una impertativă și nu supletivă, iar pârâta a recunoscut că serviciul de iluminat public a fost atribuit prin gestiune delegată în baza unui contract de achizitie publică întocmit în baza Ordonanței de Uregență a Guvernului nr. 34/2006.
Pe de alta parte, art. 24 din Ordonanța de Uregență a Guvernului nr. 34/2006 prevede că pot fi exceptate de la comunciare doar informațiile prevăzute expres în contract de cocontractant ca fiind confidențiale. Or, pârâta nu a depus la dosar vreun act din care să rezulte că exista vreo cerere a cocontractului cu privire la "acele informații pe care operatorul economic le precizează ca fiind confidențiale";.
În considerarea celor expuse, refuzul pârâtei de a comunica copie de pe contractului de achiziție publică/concesiune cu operatorul privat pentru iluminatul public din București constituie o îngrădire a dreptului la informare, deoarece contractul de achiziție publică nu este exceptat de la accesul liber al cetățenilor, raportat la art. 12 lit. a-g din Legea nr. 544/2001.
Instanța a constatat că pârâtul a răspuns la petitele 1, 3 și 4 din cerere în data de 14.07.2011, astfel că pentru aceste informații prezenta acțiune este netemeinică.
În ceea ce privește punctul 2 din cererea nr. 761/27.06.2011, instanța a constatat că îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 6 alin. 3 din Legea nr. 544/2001, respectiv informațiile solicitate sunt informații de interes public, în sensul art .2 lit. b din Legea nr. 544/2001, ele rezultând din activitatea pârâtului de instituție publică, neîncadrându-se în niciuna din excepțiile prevăzute de art. 12 din același act normativ, și că art. 11 indice 1 din Legea nr. 544/2001 prevede expres că se comunciă copii ale contractelor de achiziție publică, motiv pentru care, în baza art. 1, 7, 11 indice 1 și 22 alin. 1 și 2 din Legea nr. 544/2001 raportat la art. 1, 10 și 18 din Legea nr. 554/2004, art. 31 din Constituția României și art. 10 din CEDO, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul să comunice reclamantei actul solicitat prin punctul 2 la cererii nr. 761/27.06.2011.
În baz art. 274 Cod procedură civivilă, pârâta fiind in culpă procesuala, instanța a obligat-o la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 500 lei, efectuate de reclamanta cu acest dosar.
2. Cererea de recurs.
Împotriva acestei sentințe, la data de 17.05.2012, a formulat recurs pârâtul M. B., prin P. G., prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii în parte, în sensul respingerii în totalitate a cererii reclamantei.
În motivare, recurentul a arătat că sentința recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, pentru următoarele argumente:
Primăria Municipiului București - Direcția Generala Infrastructură și Servicii Publice, Serviciul Iluminat Public Stradal Arhitectural și Monumental, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, a înțeles să răspundă punctual și în limita posibilităților concrete pe care le avea, fără a aduce atingere intereselor altor unități implicate (ofertanți), la întrebările formulate prin cererea reclamantei.
Reclamanta, deși a primit răspunsurile solicitate, a apreciat că Municipiul București încalcă dispozițiile legale în materie, prin nepunerea la dispoziției a contractului de achiziție publică/concesiune cu operatorul privat pentru serviciul de iluminat public.
Cu privire la acest contract (solicitat prin chestionarul nr. 6 pct. 2), Primăria Municipiului București a precizat expres faptul că nu poate fi pus la dispoziție scriptic și în integralitate, așa cum a fost solicitat, urmare a faptului că în cuprinsul lui există o clauză de confidențialitate, care nu permite punerea lui la dispoziție publicului, de către autoritatea contractantă.
Recurentul a arătat că intimata nu justifică nicio vătămare, dat fiind faptul că întreaga procedură de achiziție publică a fost și este publică, inclusiv valoarea contractului, în acest sens existând posibilitatea accesării ofertei și a derulării procedurii de achiziție publică pe site-ul "licitație.ro".
Recurentul a mai arătat că instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărare, întrucât, deși a solicitat probatoriu în susținerea întâmpinării, a refuzat acordarea unui termen pentru a depune înscrisuri.
Recurentul a susținut că nu poate să pună la dispoziție documentul solicitat de către intimata-reclamantă, respectiv contractul de achiziție publică pentru serviciul de iluminat public, urmare a faptului că este ținută de clauza de confidențialitate care este inserată în cadrul acestui contract. Deși art. 11¹ prevede că "orice autoritate contractantă, astfel cum este ea definită prin lege, are obligația să pună la dispoziție persoanei fizice sau juridice interesate, în condițiile prevăzute la art. 7, contractele de achiziție publică", totuși art. 12 prevede la lit. c că "se exceptează de la accesul liber al cetățenilor, prevăzut la art. 1 și, respectiv, la art. 11¹, informațiile privind activitățile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum și principiului concurentei loiale, potrivit legii.
În același sens art. 24 din Ordonanța de Uregență a Guvernului nr. 34/2006 prevede în sarcina autorității contractante "obligația de a asigura garantarea protejării acelor informații pe care operatorul economic le precizează ca fiind confidențiale, în măsura în care, în mod obiectiv, dezvăluirea acestor informații ar prejudicia interesele legitime ale operatorului economic, în special în ceea ce privește secretul comercial și proprietatea intelectuală".
Pe cale de consecință atât timp cât agentul economic a solicitat și a fost inserată justificat o astfel de cauză de confidențialitate, este evident că autoritatea contractanta are obligația contractuală de a respecta această clauză, obligație care nu contravine dispozițiilor legale în materie. Nu în ultimul rând trebuie avut în vedere faptul că, în momentul încheierii contractului de achiziții publice, părțile au dobândit obligații reciproce, astfel încât fiecare dintre părți este ținută de a respecta cealaltă parte contractuală și de a nu face nimic de natură a aduce atingere acesteia.
Totodată se impune a specifica faptul că întreaga procedură de achiziție publică, de la momentul începerii, prin publicarea anunțului de participare (care se publică în SEAP, după caz în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, precum și opțional în Monitorul Oficial al României, Partea a IV a Achiziții Publice), până la momentul încheierii contractului de achiziție publică este publică, astfel încât orice persoană interesată poate să ia la cunoștință despre elementele esențiale ale contractului de achiziție publică (respectiv condiții, preț, durată, etc.). Pe cale de consecință nu se poate vorbi despre o vătămare a interesului unui terț, cât timp întreaga procedură de atribuire este publică, inclusiv elementele esențiale ale contractului sunt publice încă de la momentul demarării procedurii de licitație. Așadar solicitarea de a fi pus la dispoziție un contract în integralitate, în condițiile în care părțile contractante au convenit inserarea unei clauze de confidențialitate în cuprinsul acestuia (clauză permisă de lege), pare abuzivă și exercitată prin depășirea dreptului de acces la informație publică, așa cum este el reglementat de lege. Fără acordul celuilalt cocontractant de a fi făcut public contractul încheiat cu acesta, solicitarea făcută de intimata reclamantă și admisă de către instanța de fond aduce atingere ofertantului, mai ales în condițiile în care în conținutul contractului sunt cuprinse elemente care țin de garantarea protejării secretului comercial și a dreptului de proprietate intelectuală a ofertantului.
Pe cale de consecință nepunerea la dispoziție a contractului de achiziție solicitat nu poate fi interpretată ca un refuz al Municipiului București de a comunica informații și ca o "îngrădire a dreptului la informare", deoarece aceste informații nu puteau fi comunicate din cauza clauzei de confidențialitate inserate în contract.
În ce privește cheltuielile de judecată, recurentul a arătat că acestea nu se justifică cât timp și-a îndeplinit obligațiile impuse de Legea nr. 544/2001 privind accesul la informații de interes public și, pe cale de consecință, nu se poate aprecia că Municipiul București "a căzut în pretenții". Nu în ultimul rând, trebuie să se aibă în vedere faptul că intimatei-reclamante i-au fost recunoscute pretențiile doar în parte.
În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 299 și urm. din Codul de procedură civilă, Legea nr. 544/2001, Ordonanța de urgență nr. 34/2006.
În dovedire, recurentul a depus la dosar înscrisuri (filele 8-51, 57-60, 69-71).
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
3. Soluția instanței de recurs.
Examinând prezentul recurs, prin prisma dispozițiilor art. 304 și 304¹ Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, nefiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9, astfel cum a fost argumentat de recurentul-pârât, întrucât instanța de fond a făcut o aplicare corectă a legii, prin raportare la situația de fapt și la dispozițiile legale în vigoare.
Astfel, este neîntemeiată critica recurentului, în sensul că în mod greșit a fost obligat de instanța de fond la comunicarea contractului de achiziție publică pentru serviciul de iluminat public al mun. București încheiat în anul 1997, în contextul în care a fost inserată o clauză de confidențialitate în cuprinsul acestui contract și informația respectivă ar fi exceptată de la comunicare, potrivit art. 12 alin. 1 lit. c din Legea nr. 544/2001.
Pe de o parte, după cum în mod corect a reținut și instanța de fond, Curtea constată că legiuitorul a prevăzut în mod expres, prin art. 11¹ din Legea nr. 544/2001 (introdus prin art. unic pct. 1 din Legea nr. 380/2006), faptul că orice autoritate contractantă are obligația să pună la dispoziția persoanei fizice sau juridice interesate, în condițiile prevăzute la art. 7, contractele de achiziție publică. Textul legal respectiv este formulat în mod imperativ și nu cuprinde nicio altă excepție, în afara celor prevăzute de art. 12 alin. 1 din lege. Prin introducerea acestui articol nou, legiuitorul a statuat că este important ca orice contract de achiziție publică încheiat de o autoritate sau instituție publică să fie acesibil oricărei persoane interesate, pentru a vedea modul în care sunt cheltuiți banii publici.
Pe de altă parte, pentru a deveni aplicabile dispozițiile art. 12 alin. 1 lit. c din lege, nu este îndeajuns ca recurentul să invoce existența unei clauze de confidențialitate inserate în contractul respectiv, ci trebuie să facă dovada că prin publicitatea informației comerciale s-ar aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum și principiului concurenței loiale. Or, recurentul nu a făcut o astfel de dovadă, ci s-a mulțumit să-și justifice refuzul de comunicare a contractului prin simpla invocare a existenței unei clauze de confidențialitate, împrejurare care însă nu poate fi primită ca excepție de la obligația imperativă stipulată prin art. 11¹ din lege.
Nu poate fi primită susținerea recurentului, în sensul că toate documentele ce au stat la baza încheierii contractului respectiv sunt publice, fiind descărcate în SEAP, astfel încât intimata-reclamantă nu ar justifica o vătămare, întrucât din actele aflate la dosar rezultă în mod clar că contractul pe care intimata l-a solicitat a-i fi comunicat nu a fost încheiat sub imperiul Ordonanței de Uregență a Guvernului nr. 34/2006, ci la nivelul anului 1997.
În altă ordine de idei, nu poate fi primită nici apărarea recurentului, invocată pe parcursul judecării prezentului recurs, în sensul că respectivul contract ar fi clasificat ca secret de serviciu, întrucât, deși Curtea i-a pus în vedere expres la termenul din 14.11.2012, repunând cauza pe rol în acest sens, totuși recurentul nu a depus la dosar actul administrativ prin care s-a dispus clasificarea, ci o simplă adresă emisă de Direcția Utilități Publice (fila 71), care nu este însă de natura a proba clasificarea invocată.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a constatat că informațiile solicitate de intimata-reclamantă se încadrează în cele definite de art. 2 lit. b din Legea nr. 544/2001, întrucât privesc activitățile sau rezultă din activitățile recurentului și nu fac parte din categoria celor exceptate de la accesul liber al cetățenilor, prevăzute expres și limitativ la art. 12 din Legea nr. 544/2001.
În acest sens, Curtea reține că, potrivit art. 6 alin. 1 și 2 din Legea nr. 544/2001, "orice persoană are dreptul să solicite și să obțină de la autoritățile și instituțiile publice, în condițiile prezentei legi, informațiile de interes public. Autoritățile și instituțiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informațiile de interes public solicitate în scris sau verbal";. De asemenea, art. 7 alin. 1 din Legea nr. 544/2001 prevede că "autoritățile și instituțiile publice au obligația să răspundă în scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare și de urgența solicitării. În cazul în care durata necesară pentru identificarea și difuzarea informației solicitate depășește 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiția înștiințării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile";.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că furnizarea contractului respectiv se impune cu atât mai mult față de prevederile art. 11¹ din Legea nr. 544/2001, potrivit cărora orice autoritate contractantă are obligația să pună la dispoziția persoanei fizice sau juridice interesate, în condițiile prevăzute la art. 7, contractele de achiziție publică.
Prin urmare, instanța de fond a constatat în mod legal și întemeiat că cererea intimatei-reclamante îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 6 alin. 3 din Legea nr. 544/2001 și că, prin necomunicarea informațiilor solicitate, recurentul-pârât nu și-a îndeplinit, în mod nejustificat, obligația prevăzută de art. 6 alin. 2 din același act normativ.
Totodată, reținând culpa procesuală a recurentului-pârât, instanța de fond a făcut în mod corect aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 274 din codul de procedură civilă și l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor de judecată suportate de intimata-reclamantă. Faptul că acțiunea a fost admisă în parte nu justifică reducerea cheltuielilor corespunzătoare onorariului de avocat plătit de reclamantă, astfel cum în mod eronat a susținut recurentul-pârât, dispozițiile art. 276 din Codul de procedură civilă având în vedere o altă situație, respectiv cea în care pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, ceea ce nu este cazul în speță.
Față de aceste considerente, constatând că motivul de recurs invocat este neîntemeiat și că sentința recurată este legală și temeinică, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge prezentul recurs ca nefondat.
În baza art. 274 din Codul de procedură civilă, constatând culpa procesuală a recurentului și având în vedere onorariul de avocat achitat de intimată, conform facturii fiscale nr. 334/12.07.2012 și ordinului de plată nr. 942/16.07.2012 (fila 61), Curtea va obliga recurentul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
| ← Drept procesual civil. Jurisprudență Procedură civilă şi... | Potrivit principiului unicităţii căii de atac, a coroborării... → |
|---|
