Instituire ordin protectie. conditii. Jurisprudență Minori
| Comentarii |
|
Tribunalul OLT Decizie nr. 1089 din data de 14.12.2017
Asupra apelului civil de față, retine următoarele:
Prin sentința civilă nr. X/22.11.2017 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2017, s-a admis în parte cererea având ca obiect ordin de protecție, astfel cum aceasta a fost precizată, formulată de reclamanta SER, în contradictoriu cu pârâtul STM.
S-a emis ordinul de protecție împotriva pârâtului STM, identificat prin CI seria, pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii, dispunând următoarele:
- obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 20 metri față de reclamantă, față de reședința reclamantei - , jud. O și unitatea de învățământ a reclamantei - ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ "C";, cu sediul în mun., jud. O,
- interdicția pentru pârât de a se deplasa în, jud. O,
- interzicerea pentru pârât a oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta,
- obligarea pârâtului de a preda poliției armele deținute,
- încredințează reclamantei pe minorul STA, și stabilește reședința acestuia la reclamantă în, jud. O.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
S-a stabilit onorariul cuvenit apărătorului din oficiu desemnat pentru reprezentarea intereselor procesuale ale pârâtului, respectiv avocat TA, la suma de 260 lei, conform art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. m) din Protocolul nr. X/2015 incheiat intre MJ si UNBR, această sumă urmând a fi avansată din fondurile special constituite în acest sens conform legii.
Executorie, fără somație și fără trecerea vreunui termen.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecatoriei Slatina la data de 20.11.2017 sub nr. de dosar X/311/2017, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul, emiterea ordinului de protecție împotriva ultimului, sens în care să se dispună emiterea ordinului de protecție pe perioada maximă de 6 luni, păstrarea distanței de minim 20 metri, față de reclamantă, față de copilul reclamantei, față mama reclamantei - numita PMC , cu domiciliul în județul O, față de fratele reclamantei - numitul PMFR , cu același domiciliu, față de locul de muncă al mamei reclamantei, respectiv restaurantul "CS"; aflat pe, jud. O, față de unitatea de învățământ a reclamantei, respectiv Școala Postliceală Sanitară "C";, și față de unitatea de învățământ a fratelui reclamantei, respectiv Colegiul Național NT, și să nu se deplaseze pe raza comunei M.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că este căsătorită cu pârâtul, iar din această relație a rezultat minorul STA.
Datorită neînțelegerilor dintre părți, generate de comportamentul pârâtului, ultimul l-a lovit pe fratele reclamantei, a folosit arma împotriva reclamantei și a membrilor familiei acesteia, o urmărește atât pe aceasta, cât și pe membrii familiei sale, respectiv în două rânduri, ajutat de alte persoane, a răpit minorul, cu toate că acesta se afla sub tratament medicamentos, fiind nevoită să apeleze la 112 pentru a recupera copilul.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 217/2003.
În scop probator, a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri (sens în care a depus copia cărții de identitate a sa și a pârâtului, a certificatului de naștere al minorului, a celui de căsătorie al părților, și a certificatului medico-legal nr. X/A2 din 09.08.2017).
Pârâtul citat conform art. 154 alin. 6 C.pr.civ., respectiv prin intermediul telefonului, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat apărări sub forma întâmpinării.
Instanța, prin rezoluția de la primirea cererii de chemare în judecată din 20.11.2017, a dispus ca reclamanta - să motiveze în fapt cererea, în sensul de a indica date factuale privind violența reclamată, persoana care a suferit și cea care a exercitat asemenea acte violente, - să indice pe ce perioadă solicită emiterea ordinului de protecție, - să indice la ce distanță să fie impuse pârâtului obligațiile solicitate, - să indice persoanele față de care se solicită obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe, precum și localitatea, locuința, reședința, locul de muncă sau unitatea de învâțământ ale acestora, - să indice cu listă numele și adresa martorilor (dacă solicită această probă) și să asigure prezența acestora la termenul fixat, sub sancțiunea decăderii din proba testimonială, - să depună dovada apelării la 112 și a plângerilor penale formulate la poliție, conform celor expuse în cerere.
De asemenea, a dispus ca pârâtul să fie citat cu mențiunile: - cu detalierea telefonică a cererii de chemare în judecată și mențiunea depunerii întâmpinării, - să indice probele solicitate în apărare, iar în cazul în care solicită proba testimonială să indice numele și adresa acestora și să asigure prezența acestora la termenul fixat, - dacă nu-și angajează un avocat pentru susținerea intereselor sale procesuale, se va desemna unul din oficiu de instanță, conform art. 27 alin. 4 din Legea nr. 217/2003.
La termenul de judecată fixat s-au administrat probatoriile, conform solicitărilor din dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, s-au reținut următoarele:
În fapt, din înscrisurile câștigate cauzei, rezultă că părțile litigante sunt căsătorite din 17.09.2016, conform mențiunilor cuprinse în certificatul de căsătorie seria CG nr. X, depus în copie la fila 8 din dosar. Din relația acestora a rezultat minorul STA, născut la data de 09.05.2016, conform certificatului de naștere seria NY nr. X, depus în copie la fila 7 din dosar.
Instanța se va raporta numai la ultima perioadă din viața părților litigante, prin raportare la obiectul procesului pendinte, având în vedere că unele evenimente conflictuale descrise de actele medicale atașate la dosar provin dintr-o perioadă mult anterioară introducerii cererii de chemare în judecată (august 2017), sens în care urgența clamată de textul Legii nr. 217/2003 nu mai subzistă.
Astfel, conform depoziției martorului propus de reclamantă - TF, instanța a constatat că între părți există o reală stare conflictuală, plecată de la neînțelegerile dintre acestea pe fondul destrămării relației de căsătorie, sens în care reclamanta s-a mutat în locuința părinților săi, alături de copilul părților. A mai rezultat că pârâtul exercită amenințări directe și indirecte față de reclamantă, fiind o fire violentă, în cele două ocazii recente (luna septembrie și noiembrie 2017) uzitând de arma de foc pe care o deține, aceasta fiind, conform mențiunilor organelor de poliție depuse pentru termenul de judecată, un pistol air-soft.
De asemenea, martorul a confirmat susținerile din cerere ale reclamantei, în sensul că pârâtul a procedat la luarea minorului fără a avea consimțământul reclamantei, aceasta din urmă fiind nevoită să apeleze la organele de poliție pentru restituirea copilului.
Din depoziția martorului a mai rezultat că pârâtul locuiește în altă localitate, frecventând periodic localitatea de reședință a reclamantei.
Astfel, având în vedere depoziția martorului, instanța a constatat că reclamanta se află într-o stare de tensiune permanentă provocată de relația conflictuală cu pârâtul, iar această stare provine pe fondul stresului cauzat de relația tensionată cu pârâtul, acestea din urmă fiind provocate de comportamentul agresiv al pârâtului, cu atât mai mult cu cât în ultimele episoade de acest gen s-a folosit și o armă de tip air-soft, această armă, conform datelor existente pe internet, fiind, în majoritatea cazurilor, replicată până în cel mai mic detaliu după armele adevărate. Pe acest fond conflictual, martorul propus de reclamantă a specificat că a asistat personal la două evenimente de acest gen, în care pârâtul nu a ezitat să folosească această armă împotriva reclamantei, numai hazardul fiind cel care a stopat un sfârșit tragic.
Din cuprinsul planșelor foto depuse la termen de reclamantă instanța a reținut că pârâtul nu ezită să apară în ipostaze triumfătoare alături de arma sa, textul de pe o rețea de socializare fiind edificator sub aspectul firii violente a acestuia și a negării obligației oricărui cetățean de a nu-și face singur dreptate, cu atât mai mult în condiții de violență expres exprimată, prin intermediul amenințării cu un mijloc ce poate fi letal în anumite condiții.
Instanța a constatat că există oricând pericolul ca între părți să se ivească un conflict major, așa încât, având în vedere toate cele ce preced, instanța a reținut că reclamanta a suferit în mod grav în urma acțiunilor provocatorii ale pârâtului, cel puțin de natură psihologică, prin impunerea voinței si a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în mod persistent, respectiv prin amenințări verbale, dar și de natură fizică, acestea din urmă fiind reliefate de aceleași mijloace materiale de probă depuse la termenul de judecată, precum și de actele medicale atașate la dosar.
În privința membrilor familiei reclamantei, s-a solicitat emiterea ordinului de protecție pe perioada maximă de 6 luni, păstrarea distanței de minim 20 metri față de copilul reclamantei, față mama reclamantei - numita PMC, cu domiciliul în comuna M, sat U, județul Olt, față de fratele reclamantei - numitul PMFR, cu același domiciliu, față de locul de muncă al mamei reclamantei, respectiv restaurantul "CS"; aflat in jud. Olt și față de unitatea de învățământ a fratelui reclamantei, respectiv Colegiul Național NT.
Din probatoriul administrat în cadrul procesului nu a rezultat că pârâtul a dezvoltat conflictul cu membrii familiei reclamantei decât pe fondul relației sale conflictuale cu soția sa, reclamanta din proces, numai aceasta fiind izvorul litigiului acestora, fără ca membrii familiei reclamantei să fie urmăriți în mod special de pârât pentru a fi vătămați personal în vreun fel, ci numai prezența acestora în preajma părților fiind cea care a contribuit la o eventuală suferință provocată de acțiunile pârâtului. Astfel fiind, reținând și depoziția martorului propus de reclamantă, cu privire specială asupra celor două evenimente reținute de instanță pe starea de fapt, nu s-a admis cererea în privința acestor persoane, întrucât eventualele suferințe fizice ale fratelui reclamantei, confirmate de certificatul medico-legal depus la dosar, provin dintr-o dată anterioară celor reținute de instanță, nefiind, de asemenea, dovedite ca provenind din intenția directă a pârâtului de a provoca acele leziuni, pentru a necesita intruziunea în viața privată a pârâtului și pe acest aspect.
În altă ordine de idei, în privința copilului părților, instanța a reținut că acesta a fost doar mijlocul prin care pârâtul a provocat cele două conflicte, apreciind că măsura obligării pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 20 metri față de reclamantă, față de reședința reclamantei - com. M, sat U, jud. Olt și unitatea de învățământ a reclamantei - ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ "C";, cu sediul în jud. Olt, interdicția pentru pârât de a se deplasa în com. M, sat U, jud. Olt și interzicerea pentru pârât a oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta, sunt mijloace suficient de puternice de a stopa acțiunile pârâtului, în condițiile în care pârâtul a exercitat acțiunile violente numai în preajma gospodăriei care constituie reședința reclamantei, impunându-se prelungirea acestei interdicții și față de unitatea de învățământ a reclamantei pentru prevenirea oricăror evenimente de acest gen.
În drept, instanța a reținut că în conformitate cu art. 23 din Legea nr. 217/2003, "persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre măsurile, obligațiile sau interdicțiile indicate expres de lege";.
În conformitate cu art. 27 din Legea nr. 217/2003, durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție se stabilește în mod expres de către judecător. În niciun caz, însă durata pentru care s-au luat măsurile nu va putea depăși 6 luni de la data emiterii ordinului.
Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, modificată prin Legea nr. 25 din 9 martie 2012: ,,in sensul prezentei legi, ,,violența în familie’’ reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate’’, violenta putând fi verbala, psihologica, fizica, sexuala, economica, sociala, spirituala, conform art. 2 indice 1 din același act normativ.
Aplicând aceste dispoziții legale în cauza de față, raportat la probele administrate, rezultă că gravitatea si repetabilitatea violentelor fizice/psihice exercitate de pârât asupra reclamantei impun emiterea unui ordin de protecție, în sensul restrictiilor indicate anterior.
S-a reținut ca fiind dovedită uzitarea armei de foc în cazul de față, fiind necesară reținerea armei pârâtului, în contextul în care acest mijloc prezintă un real pericol pentru securitatea generală și specială a reclamantei, fiind un instrument apt să conducă la deces în cazul extrem.
A fost încredințat către reclamantă minorul STA, și s-a stabilit reședința acestuia la reclamantă în comuna M, sat U, jud. Olt, apreciind că aceasta oferă un mediu propice dezvoltării armonioase a copilului, extrăgându-l pe minor din mediul în care conviețuiește pârâtul, tatăl acestuia, cel puțin pe durata măsurilor dispuse în acest proces, luând act de actele materiale săvârșite de pârât în privința folosirii minorului în relația sa conflictuală cu soția sa, în acest fel fiind asigurate condițiile de trai normale ale unui copil de vârsta sa.
Instanța a considerat ca termenul maxim de 6 luni este necesar a fi impus pentru ca pârâtul să-și dea seama de gravitatea faptelor săvârșite în dauna reclamantei, această perioadă putând fi considerată una de reflexie, în care acesta din urmă să deceleze asupra consecințelor faptelor sale, prin stoparea intruziunii sale cel puțin de natură psihică în mediul reclamantei.
În privința distanței pe care pârâtul trebuie să o respecte, instanța a reținut că impunerea limitei solicitate de reclamantă (20 metri) nu ar îngrădi în mod nejustificat libertatea de mișcare a pârâtului, în condițiile în care locuințele acestora nu sunt învecinate, iar datele dosarului nu au relevat că pârâtul este violent de la distanță, ci doar în preajma reclamantei și a părinților săi, astfel încât se justifică o asemenea limită teritorială.
Conform art. 453 C.pr.civ., s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată; totodata s-a stabilit onorariul cuvenit apărătorului din oficiu desemnat pentru reprezentarea intereselor procesuale ale pârâtului, respectiv avocat TA, la suma de 260 lei, conform art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. m) din Protocolul nr. X/2015 incheiat intre MJ si UNBR, această sumă urmând a fi avansată din fondurile special constituite în acest sens conform legii.
Calea de atac exercitată:
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul STM, considerând-o nelegală și netemeinică.
Printr-un prim motiv de apel, se arată că apelantul pârât nu a fost legal citat in fața instanței de fond, motiv pentru care invocă excepția nulității absolute a cererii de chemare în judecată, normele privitoare la citare fiind imperative.
Pe de altă parte, reclamanta a solicitat instanței de judecata emiterea unui ordin de protecție împotriva sa, fara a face dovada efectiva a dispozițiilor art.3 și 4 din Legea nr.217/2003, întrucât nu a existat violenta fizica sau verbala din partea sa împotriva reclamantei; Dimpotrivă, apelantul pârât a fost cel agresat si fizic si verbal, atat în data de 26.08.2017 cat si în data de 15.11.2017, pentru ultima data existând si un certificate medico-legal privind violentele fizice exercitate de tatăl reclamantei PMF, nr.X/A2 din 16.11.2017, eliberat de Serviciul Județean le Medicina Legala O.
Or, reclamanta a menționat in cererea de chemare in judecata faptul ca este violent fizic si verbal, ar fi folosit o arma, pe care o deține in mod legal, împotriva acesteia, si mai mult decât atat ar fi avut intenții de răpire a propriului copil. Învederează instanței de control faptul ca nu a avut intenția si nu a manifestat acțiuni de violenta fizica sau verbala împotriva reclamantei, care este în mod legal soția sa, nici împotriva părinților sai, sau a fratelui reclamantei. In cererea de chemare in judecata, reclamanta solicita ordin de protecție împotriva sa fata de persoana acesteia si fata de minorul STA care este copilul său si pentru care incearcă sa aibă legaturi personale împotriva voinței părinților reclamantei . Precizează faptul ca reclamanta are vârsta de 19 ani, a locuit efectiv in domiciliul acestora comun de la vârsta acesteia de 16 ani, iar in acest moment se afla sub imperiul emoțiilor produse de separarea acestora, a influentelor părinților sai, îngrădindu-i dreptul de a vedea copilul său.
Atat in data de 26.08.2017, si nu in cursul lunii septembrie 2017, asa cum eronat a menționat reclamanta, s-a deplasat împreuna cu mama sa la resedinta reclamantei din comuna M, sat U, jud. Olt, cu intenția de a o determina pe reclamanta sa revină in domiciliul comun si pentru a vedea minorul, insa atat acesta cat si mama sa au fost cei agresați fizic si verbal de către tatal si fratele reclamantei; intre apelant si reclamanta nu au existat violente de nicio natura.
Ulterior, cu referire la data de 15.11.2017, s-a deplasat la resedinta reclamantei, in urma unei discuții telefonice cu aceasta, cu intenția clara de a vedea copilul, de a se juca cu acesta, practic de a se apropia de minor, a ajuns in jurul orelor 17.15, s-a jucat cu copilul împreuna cu reclamanta si părinții acesteia in fata domiciliului părinților reclamantei, pana la un momentd, cand, vrând sa plece, a mers cu copilul langa mașina cu care venise pentru a-l prezenta prietenilor săi si a-si lua la revedere de la aceștia, moment in care a fost lovit pe la spate de către tatăl reclamantei PMF, fara niciun motiv, moment in care a căzut, iar din cădere a lăsat copilul pe bancheta din spate a mașinii, spunând șoferului sa meargă mai departe de locul respectiv, pentru a nu vedea minorul cele petrecute si a nu-i crea o stare de temere, dată fiind vârsta acestuia.
Precizează faptul ca a fost lovit cu pumnii si picioarele de mama si tatăl reclamantei, fara a riposta, stand jos, pana a venit organul de politie din localitate, care, vazand in ce stare se afla, a solicitat interventia ambulantei, luadu-l la sediul politiei, pentru a-l proteja pana la sosirea ambulantei.
Referitor la motivele invocate de reclamanta, cu privire la folosirea unei arme, precizează faptul ca deține in mod legal o arma cu bile, dar nu a folosit-o niciodată împotriva reclamantei sau a familiei acesteia, nu a încercat sa se impună in vreun fel cu aceasta arma in fata reclamantei sau a altor persoane. De asemenea, menționează faptul ca intențiile sale de a avea legături personale cu minorul au fost vădite, existând pe rolul Judecătoriei Slatina, dosarul nr.X/311/2017, înregistrat pe data de 07.09.2017, cu termen de judecata la 23.01.2018.
Menționează faptul ca este angajat in munca la S.C. P S.A Slatina, iar relațiile cu sotia sa, reclamanta, s-au deteriorat in luna august 2017, cand aceasta a părăsit domiciliul conjugal, fara motiv si fara a-l anunța in vreun fel de intențiile acesteia. De la data respectivă si pana in prezent nu a manifestat in niciun fel violente fizice sau verbale împotriva reclamantei, ci a încercat in tot acest timp sa se împace, sa o aducă în domiciliul comun.
In ceea ce privește obligația reținuta in sarcina sa de a nu se deplasa pe raza comunei M sat U, jud. Olt, consideră ca prin aceasta interdicție i se încalca dreptul la viata privata, atat timp cat nu a avut nici altercație cu alte persoane pe raza acestei comune, dat fiind faptul ca mai cunoaște si alte persoane din comuna, are prieteni, colegi de serviciu.
De asemenea, consideră ca materialul probator administrat in cauza nu concorda cu realitatea, nu a putut sa se apere intrucat, desi se menționează în hotărâre faptul ca a fost legal citat, nu a avut cunoștința de cererea reclamantei, astfel incat nu a putut pregăti o apărare temeinica, pentru a contracara cele menționate de reclamanta.
Or, a emite ordinul de protecție împotriva sa fara existenta unui temei probator, ar aduce atingere dreptului la viata privată, reglementat de art.71 C.civ. și art.8 CEDO. Conform articolelor menționate, nimeni nu poate fi supus unor imixtiuni in viata intima, personala sau de familie, nici in domiciliul, reședința sau corespondenta sa , fara consimțământul său, ori fara respectarea limitelor legale. Necesitatea protejării drepturilor si libertatilor altora trebuie dovedita prin orice mijloc de proba admis de lege, printr-un probatoriu solid astfel incat sa se justifice atingerea adusa dreptului la viata privata.
Conform dispozițiilor art.23 din Legea nr.217/2003, comportamentul unei persoane violente, atat fizic cat si verbal, trebuie dovedit fata de persoana care solicita emiterea unui ordin de protecție.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, sa se respingă cererea formulata de reclamanta cu privire la emiterea ordinului de protective ca netemeinica, revocarea ordinului de protective emis impotriva sa sub toate capetele de cerere admise de instant de fond.
In drept, s-au invocat dispozițiile art.480 C.proc.civ. si urm., precum si dispozițiile Legii nr.217/2003.
In dovedire, apelantul pârât a propus administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul intimatei reclamante si audierea martorului CM.
La data de 08 decembrie 2017 SER a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și să se mențină sentința instanței de fond ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, se arată că intimata reclamantă a formulat cerere la Judecătoria Slatina având ca obiect "emitere ordin de protecție".
In mod temeinic si legal, instanța de fond a apreciat ca părțile sunt căsătorite din anul 2016, din relația de căsătorie rezultând minorul STA născut la data de 09.05.2016.
A reținut instanța ca apelantul-parat este o fire violent, exercitând amenințări directe si indirecte fata de reclamantă.
Mai mult decât atat, fara acordul acesteia si fara a tine cont ca minorul se afla sub tratament medicamentos, a procedat la luarea minorului, aceasta fiind nevoita sa apeleze la organele de poliție pentru restituirea copilului.
In mod corect s-a reținut faptul ca reclamanta se află intr-o stare de tensiune permanenta, provocata de relația conflictuala cu apelantul, stare ce provine pe fondul stresului cauzat de relația tensionata cu acesta, stări provocate de comportamentul agresiv al apelantului, care a ajuns pana la folosirea unei arme de tip air-soft împotriva sa si doar hazardul fiind cel care a stopat un sfârșit tragic.
Din planșele foto aflate la dosar, se va constata ca apelantul nu ezita sa apară in ipostaze triumfătoare alături de arma sa, textul postat de acesta pe o rețea de socializare fiind edificator sub aspectul firii violente a sa, si a negării obligației fiecărui cetățean de a nu-si face dreptate singur, cu atat mai mult in condiții de violenta expres exprimata, prin intermediul amenințării cu un mijloc letal.
Referitor la apărarea invocata, in conformitate cu, care s-a emis un ordin de protectie, fara a exista un temei probator, învederează următoarele chestiuni de drept
În temeiul dispozițiilor capitolului IV din Legea nr. 217 din 22 mai 2003, astfel cum aceasta a fost modificată și completată recent prin Legea nr. 25 din 9 martie 2012, poate fi solicitat ordinul de protecție, acesta reprezentând o măsură aflată la dispoziția victimei violenței în familie. Odată cu intrarea în vigoare a legii de modificare, adică începând cu data de 12 mai 2012, persoanele care sunt victime ale violenței în familie pot uza de această măsură juridică în scopul protejării integrității lor fizice sau psihice ori a libertății personale față de agresor.
Ordinul de protecție se materializează într-o hotărâre judecătorească emisă în regim de urgență prin care sunt luate măsuri imediate și necesare în scopul de a proteja integritatea fizică și psihică a victimei unui act de violență în familie.
In continuarea intâmpinarii sunt prezentate consideratii teoretice privitoare la condițiile de admisibilitate pentru emiterea ordinului de protecție, precum si formele de manifestare ale violenței in familie.
In apel a fost administrata proba cu înscrisuri si proba testimoniala, sens in care a fost audiat martorul CM A, propus de catre apelantul pârât. S-a luat act ca apelantul pârât a renunțat la proba cu interogatoriul intimatei reclamante, propusa prin cererea de apel.
Analizând apelul declarat de catre pârât, prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale incidente in cauza, Tribunalul reține următoarele:
Primul motiv de apel referitor la nelegala citare a apelantului pârât in fata instanței de fond este fondat.
In acest sens, instanța de control judiciar constata ca prin rezolutia pentru fixarea primului termen de judecata, aflată la fila 11 ds fd, s-a dispus judecarea pricinii având ca obiect ordin de protectie, cu citarea părtilor.
S-a dispus ca citarea sa se faca telefonic, in conditiile art.154 al.6 C.pr. civ.
Potrivit acestor dispozitii, ,,Comunicarea citațiilor și a altor acte de procedură se poate face de grefa instanței și prin telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia, dacă partea a indicat instanței datele corespunzătoare în acest scop. În vederea confirmării, instanța, odată cu actul de procedură, va comunica un formular care va conține: denumirea instanței, data comunicării, numele grefierului care asigură comunicarea și indicarea actelor comunicate; formularul va fi completat de către destinatar cu data primirii, numele în clar și semnătura persoanei însărcinate cu primirea corespondenței și va fi expediat instanței prin telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace.";(subl.n.).
Se constata ca citarea intimatului pârât la instanța de fond s-a făcut telefonic, la un număr la care nu s-a răspuns, printr-o modalitate ce nu a asigurat comunicarea către parte a textului actului (cererii de chemare in judecata) si nici confirmarea primirii acestuia.
In consecință, în conditiile in care instanța de fond a dispus judecarea ordinului de protectie cu citarea părtilor, aceasta trebuia sa se faca in deplina concordanță cu dispozitiile legale imperative ce reglementeaza procedura de citare.
Îndeplinirea procedurii de citare a intimatului pârât telefonic, în modalitatea ce rezulta din înscrisul - notă telefonică depus la fila 14 dosar fond, a condus la întocmirea actului cu neobservarea formelor legale, în sensul dispozițiilor art. 175 alin.1 C.proc.civ., hotărârea judecătorească pronunțată fiind afectată de nulitate.
Tribunalul are în vedere în acest sens faptul că normele care reglementează materia citării sunt norme imperative, care au drept scop asigurarea respectării a două principii fundamentale ale procesului civil: contradictorialitatea și dreptul la apărare.
Pentru aceste motive, fiind incident cazul de anulare prevăzut de art. 480 al.3 C.proc.civ., Tribunalul va admite apelul, va anula sentința și va reține cauza spre rejudecare.
In rejudecare:
Raportat la probatoriul administrat in cauza, se retine că cererea reclamantei este întemeiată in parte, respectiv cu privire la aceasta si la minorul rezultat din căsătoria părților.
In concret, se retine că părțile sunt căsătorite din 17.09.2016, conform mențiunilor cuprinse în certificatul de căsătorie seria CG nr. X, depus în copie la fila 8 din dosar. Din relația acestora a rezultat minorul STA, născut la data de 09.05.2016, conform certificatului de naștere seria NY nr. X, depus în copie la fila 7 din dosar.
Astfel, reclamanta si minorul rezultat din casatorie indeplinesc conditia instituita de dispoz art.5 lit. b) si a) din Legea nr.217/2003 rep., pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, fiind soția si respectiv descendentul pârâtului.
Potrivit dispoz art.3 al.1 din acelasi act normativ,,, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate";, dispozitiile art.4 enumerând formele concrete sub care se poate manifesta violenta in familie:,,a) violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare;
b) violența psihologică - impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar;
c) violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar;(…)";(subl.n.).
Din probatoriul administrat in cauza, in concret din declaratia martorei TF, care se coroboreaza cu plansa foto de la fila 25 dosar fond, se retine faptul că pârâtul a exercitat față de reclamanta acte de violență psihologică, concretizate in special prin amenințări verbale, afisare ostentativă a armei pe care o detine si chiar folosirea acesteia in două rânduri, în prezența martorei.
Elocventa în acest sens este si plansa foto de la fila 25 dosar in care pârâtul apare pe o retea de socializare afișându-și arma, planșa fiind însoțită de un text potrivit căruia ,,dușmanii"; care-l țin departe pe pârât de copilul său vor ,,plăti in fața lui Dumnezeu";.
In acest context se retine că pârâtul nu s-a rezumat doar la a-și etala ostentativ arma si la a amenința că-si va face dreptate, ci a procedat in acest sens, încercând in două rânduri sa ia cu forța copilul de la reclamantă, neezitând să folosească pistolul.
Declaratia martorului CM A, audiat la propunerea pârâtului, potrivit căreia pârâtul nu ar fi folosit arma nu poate fi primită, deoarece nu se coroboreaza cu restul probelor administrate in cauză (cele anterior enumerate, la care se adaugă relatiile comunicate de Postul de Politie M cu adresa nr.X/2017-fila 7 dosar).
De altfel, modul in care martorul a arătat ca s-au desfăsurat evenimentele in data de 15.11.2017 nu corespunde nici cel putin cu sustinerile pârâtului. Pârâtul a arătat prin motivele de apel ca a luat copilul si a mers cu acesta lângă masina cu care venise pentru a-l prezenta prietenilor săi si a-si lua ,,la revedere"; de la acestia, moment in care a fost lovit pe la spate de catre tatal reclamantei si a căzut, iar din cădere a lăsat copilul pe bancheta din spate a mașinii, spunând șoferului să mearga mai departe de locul respectiv pentru a nu vedea cele petrecute si a nu-i crea o stare de teamă. Martorul, in schimb, a declarat că se afla pe bancheta din dreapta a masinii si i-a fost dat copilul in brate de catre pârât sa se joace cu acesta , in timp ce la volanul masinii se afla un alt însoțitor al celor doi. Când pârâtul a luat de la martor minorul ca sa-l dea si celuilalt însoțitor, a fost lovit din spate cu pumnul in zona capului de catre tatăl reclamantei. Pârâtul a strigat atunci la cei doi sa plece cu copilul.
Tribunalul retine ca in speță este vorba despre un copil de un an si jumătate, a cărui stare de sanatate era critică, deoarece chiar martorul a declarat ca respira greu, adormindu-i in brațe.
Prin modalitatea in care a înteles ,,sa-si viziteze"; copilul, însoțit fiind de fiecare data (la sfârsitul lunii august de catre mama sa, iar in noiembrie - de doi prieteni), pârâtul nu face decât sa creeze si sa mentină o stare conflicuala si foarte tensionată, nocivă pentru un copil de nici doi ani.
In contextul in care i s-a permis sa-si vadă copilul, prezența mamei pârâtului, respectiv a celor doi prieteni n-a făcut decât sa agite spiritele, in conditiile in care apoi copilul a fost luat cu forta in masină si recuperat doar cu ajutorul politiei.
Instanța nu neagă dreptul pârâtului de a-si vizita copilul, dar in conditii in care sanatatea si integritatea sa nu-i fie puse in pericol, aspect pe care insa, cel putin până la acest moment, pârâtul nu l-a conștientizat.
Cum starea de tensiune, de temere pe care pârâtul o provoaca reclamantei este evidentă, aceasta imbrăcând forma violentei psihologice, instanța va admite in parte cererea reclamantei si va emite ordinul de protecție împotriva pârâtului STM, dispunând următoarele măsuri: obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 20 metri față de reclamantă, față de reședința reclamantei - com. M, sat U, jud. Olt și unitatea de învățământ a reclamantei - ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ "C";, cu sediul în mun., jud. O, interdicția pentru pârât de a se deplasa în com. M, sat U, jud. O, interzicerea pentru pârât a oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta, obligarea pârâtului de a preda poliției armele deținute.
De asemenea, va încredința reclamantei pe minorul STA, și îi va stabili reședința la reclamantă în com. M, sat U, jud. O.
Măsurile se vor dispune pentru o perioada de 6 luni.
In temeiul dispoz art.453 C pr civ, constatând culpa procesuala a pârâtului si la cererea reclamantei, se va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, potrivit chitantei nr.X/16.11.2017
Data publicarii pe portal:09.05.2018
| ← Termenul formularii cererii de revizuire. Jurisprudență Revizuire | Actiune in regres → |
|---|
