Legea nr. 10/2001. Reconstituire în temeiul Legii nr. 18/1991. Caracterul de complinire a Legii nr. 10/2001 în raport cu celelalte acte normative reparatorii în materie
| Comentarii |
|
Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidenţa acesteia terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991, republicată, prin Legea nr. 1/2000 şi Legea nr. 169/1997. Ţinând seama că legiuitorul a avut însă în vedere şi acele imobile care nu au fost restituite, prin formularea „şi nerestituite” cuprinsă de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, rezultă că domeniul de reglementare al legii are şi caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative reparatorii în materie imobiliară, inclusiv din fondul funciar, în sensul că sfera de aplicare a acestuia acoperă şi aceste terenuri din intravilanul localităţilor, care până la intrarea în vigoare a acesteia, respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptăţite.
Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 356 din 11 octombrie 2007
Prin cererea înregistrată la data de 29 iulie 2005, reclamantul B.M.D. a chemat în judecată pe pârâta SC C. SRL, formulând contestație împotriva deciziei nr. 1 din 23 iunie 2005 de respingere a cererii de restituire în natură și oferta privind acordarea altor măsuri reparatorii prin echivalent.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr. 1058 din 21 noiembrie 2006, a respins excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei Orașului Băile Olănești, excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașului Băile Olănești, cererea de chemare în garanție, precum și contestația formulată de reclamantul B.M.D., cu consecința obligării contestatorului la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată intimatei SC C. SRL.
împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamantul B.M.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelul este fondat.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că trecerea imobilului în discuție în proprietatea statului s-a făcut în urma sentinței penale nr. 624 din 9 octombrie 1959 a Tribunalului Militar Craiova, prin care O.G., autorul reclamantului, a fost condamnat pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 1 C.pen. și la pedeapsa complementară a confiscării averii.
Ulterior, prin decizia penală nr. 56 din 8 aprilie 1969, pronunțată de fostul Tribunalul Suprem, a fost admis recursul extraordinar declarat de procurorul general, a fost casată sentința penală sus-menționată, dispunându-se achitarea lui O.G. și înlăturându-se pedeapsa complementară a confiscării averii.
Prin imobile preluate în mod abuziv, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, se înțelege, imobile preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist.
Prin urmare, nu se poate reține că imobilul a fost preluat de stat cu titlu valabil.
Conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, text în vigoare la data formulării notificării de către apelant, imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, și care sunt deținute la data intrării în vigoare de (...) orice altă persoană juridică, în speță o societate comercială, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, dacă imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil.
Intimata SC C. SRL este o persoană juridică, deținătoare a imobilului preluat abuziv, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, prin cumpărarea la licitație publică.
Evidențierea imobilului în patrimoniul recurentei nu prezintă însă nici o relevanță în cauză, deoarece una din condiții, esențială pentru aplicarea art. 27 din Legea nr. 10/2001, care limitează dreptul reclamanților-intimați la măsuri reparatorii stabilite prin echivalent, este ca bunul să fi fost preluat de stat cu titlu valabil.
Art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 consacră principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv de stat și numai în cazul în care această măsură nu este posibilă se acordă despăgubiri.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, rezultă că, terenul ce a aparținut autorilor apelantului este în suprafață de 820,96 m.p., pe acest teren fiind amplasate o magazie de materiale, o magazie și o polată, precum și clădirea unui post trafo dezafectat. Pârâta a cumpărat terenul având o destinație agrozootehnică, însă la data efectuării expertizei, nu s-a constatat nici o activitate agrozootehnică pe terenul revendicat și intimata nu a fost în măsură să producă o probă contrară.
Terenul identificat prin expertiză, precum și construcțiile existente, au fost preluate de la autorii reclamantului, așa cum rezultă și din copia declarației aflate la fila 55 din dosarul de fond.
Pentru terenurile preluate de la autorii săi, apelantul a beneficiat de prevederile Legii nr. 18/1991, însă nu i-a fost restituit și terenul în litigiu.
Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența acesteia terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991, republicată, prin Legea nr. 1/2000 și Legea nr. 169/1997.
Ținând seama că legiuitorul a avut însă în vedere și acele imobile care nu au fost restituite, prin formularea „și nerestituite” cuprinsă de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, rezultă că domeniul de reglementare al legii are și caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative reparatorii în materie imobiliară, inclusiv din fondul funciar, în sensul că sfera de aplicare a acestuia acoperă și aceste terenuri din intravilanul localităților, care până la intrarea în vigoare a acesteia, respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptățite.
în cauza de față sunt aplicabile și dispozițiile art. 1 din Primul protocol adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora, „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale”. Este o normă de interes general, care enunță principiul general al necesității respectării dreptului de proprietate. Acest text impune obligația statelor contractante de a respecta dreptul de proprietate ce aparține persoanelor. Instanța europeană a statuat că normele cuprinse în art. 1 din Protocolul 1, determină conținutul protecției dreptului de proprietate în cadrul sistemului european de apărare a drepturilor omului și a statuat în mod constant că are un caracter general prin aceea că enunță principiul respectului dreptului de proprietate.
în interpretarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, este de reținut că scopul și rațiunea acesteia nu poate fi decât acela de a restabili situația anterioară preluării abuzive a imobilelor sau a se acorda măsuri reparatorii foștilor proprietari ale căror imobile au fost preluate abuziv în perioada de referință, dispoziții ce concordă cu principiul respectării proprietății prevăzut în art. 1 din Protocolul 1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Față de cele ce preced, apelul a fost admis, în temeiul art. 296 C.proc.civ., cu consecința schimbării sentinței, în sensul admiterii contestației și desființării deciziei nr. 1/2005.
A fost obligată intimata să restituie în natură terenul în suprafață de 820,96 m.p. identificat în schița de la fila 223 cu roșu cu vecinătățile: N - B.M.D., S - proprietate intimată, E - zona de protecție, V - drum județean, cât și a construcțiilor aflate pe teren, respectiv magazie cu anexe.
| ← Schimbarea destinaţiei locuinţei. Refuzul vecinilor.... | Drepturi reale. Pretenţii decurgând din lucrări efectuate la... → |
|---|
