Invenţie. Pierderea de către titular a protecţiei conferite de brevet. Acţiune în daune intentată de inventator.Netemeinicie
| Comentarii |
|
Legea nr. 64/1991°, art. 5 alin. (1) lit. b), art. 37 (actualul art. 36), art. 39 alin. (2) (actualul art. 38)
în condiţiile în care reclamanţilor inventatori li s-a comunicat
intenţia pârâtei titulare a brevetelor de a renunţa la brevete, iar aceştia nu au acţionat în niciun fel pentru a prelua calitatea de titulari şi, mai mult, chiar unul din reclamanţi a fost cel care, în calitate de şef-serviciu în cadrul unităţii pârâte, a comunicat către
O.S.I.M. că nu mai există interesul menţinerii în vigoare a brevetelor de invenţie, deoarece invenţiile nu se aplică, pretenţiile reclamanţilor îndreptate împotriva pârâtei pentru pierderea protecţiei conferite de brevet sunt neîntemeiate, nefiind întrunite condi-t 7
ţiile răspunderii civile delictuale, conform art. 998 C. civ.
I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 3289 din 23 mai 2008, nepublicată
Prin acţiunca înregistrată la 12 martie 2004, reclamanţii C.A. şi C.I. au chemat în judecată pe pârâta SC B.U. SA Ocna-Mureş -actualmente SC G.U.R. SA, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o
n Legea nr. 64/1991 a fost republicată în M. Of. nr. 541 din 8 august 2007.
va pronunţa, să o oblige pe pârâtă la plata sumei de 3.024.000.000 lei reprezentând drepturile băneşti corespunzătoare efectclor economice, inclusiv derivând din efecte sociale, pentru perioada de valabilitate a şapte brevete de invenţie, cu dobânzi legale de la data introducerii acţiunii până la achitarea integrală a sumei, precum şi la plata sumei de 70.000 dolari SUA, reprezentând daune pentru prejudiciile morale cauzate reclamanţilor ca urmare a decăderii pârâtei din calitatea de titulară a brevetelor.
In motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt coautori ai celor şapte invenţii, brevetate de O.S.I.M. sub numerele 114782/1996, 116959/1997, 116614/1993, 116187/1993 114781/1996, 118073/1996, 118073/1995 şi, respectiv, 113135/1998, titulară a brevetelor fiind pârâta, societate comercială la care reclamanţii erau salariaţi în momentul realizării invenţiilor, căreia i-au cedat dreptul de a obţine brevetele şi care avea obligaţia plăţii taxelor legale pentru menţinerea lor în vigoare.
Potrivit art. 39 alin. (2) din Legea nr. 64/1991, titularul brevetului este obligat să comunice inventatorului intenţia de renunţare la brevet, iar la cererca inventatorului titularul este obligat să-i transmită acestuia dreptul asupra brevetului.
In speţă, pârâta cu rea-credinţă nu a comunicat reclamanţilor intenţia de renunţare la brevete şi a încetat plata taxelor de menţinere în vigoare a acestora, ceea ce a atras decăderea din drepturi a pârâtei de către O.S.I.M. şi punerea reclamanţilor în imposibilitatea de a mai deveni titulari de brevet, dar şi de a obţine venituri din exploatarea brevetelor pe toată durata de valabilitate a fiecăruia.
Prin lipsirea de posibilitatea de a deveni titulari de brevet, reclamanţilor li s-a creat şi un prejudiciu moral major, pentru repararea căruia solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 70.000 dolari SUA.
Pe parcursul litigiului a decedat reclamanta C.A., judecata continuând cu reclamantul C.I., unicul moştenitor al acesteia.
Prin sentinţa nr. 858 din 5 iulie 2007, Tribunalul Alba, Secţia civilă, rejudecând cauza după anularea primei sentinţe pe motiv de necompetenţă, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
Reclamantul împreună cu defuncta sa soţie sunt coautori ai celor şapte invenţii brevetate de O.S.I.M., astfel cum au fost menţionate în
acţiune şi pentru care au înţeles să cesioneze în favoarea pârâtei, ai cărei salariaţi erau, dreptul de a deveni titulari de brevet.
Prin adresa nr. 8971/2002, însuşi reclamantul, în calitate de şef serviciu P.P.U.P., a comunicat către O.S.I.M. că invenţiile nu se aplică, astfel că menţinerea în vigoare a brevetelor nu se justifică.
Regula 79 din H.G. nr. 499/2003, la care reclamanţii au făcut referire în motivarea acţiunii, vizează drepturile băneşti cuvenite inventatorilor salariaţi, aferente perioadei de exploatare a invenţiilor şi care corespund efectelor economice şi profitului realizat.
Câtă vreme cele şapte brevete nu au fost aplicate în activitatea pârâtei, nefacându-se dovada existenţei vreunui profit obţinut din aplicarea invenţiilor, acţiunea este nefondată.
De altfel, reclamanţii nu au fost angajaţi cu contract de cercetare, motiv pentru care nu le este aplicabilă regula 79, iar calculul efectuat de ei, conform căruia pârâta le datorează suma de 3.924.000.000 lei este unul pur ipotetic, fară niciun suport legal şi nedovedit.
Mai mult, aşa cum rezultă din adresa O.S.I.M. depusă la dosar, reclamanţii au fost încunoştinţaţi de intenţia pârâtei de renunţare la brevetele înregistrate sub nr. 114782/1996, 116959/1997, 116614/1993 şi 114781/1996.
Dacă reclamanţii erau, într-adevăr, interesaţi de preluarea brevetelor, ar fi făcut demersurile necesare în acest scop, dar chiar şi în condiţiile în care prin hotărârile nr. 6, 7, 8, şi 9 ale comisiei de reexaminare din cadrul O.S.I.M. s-au admis cererile de revalidare a brevetelor formulate de pârâtă, reclamantul C.I. s-a opus, declarând apel împotriva acestor hotărâri.
Prin decizia civilă nr. 213/A din 27 iunie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a avut în vedere următoarele considerente:
In calitate de şef serviciu în cadrul unităţii pârâte, reclamantul avea obligaţia de serviciu de a căuta soluţii pentru îmbunătăţirea activităţii şi reducerea preţului per produs.
împreună cu soţia sa şi alţi zece salariaţi, reclamantul a devenit coautor al mai multor invenţii, titulară de brevet devenind pârâta.
însuşi reclamantul a comunicat către O.S.I.M., prin adresa nr. 8971/2001, că brevetele nu se aplică, astfel că acestea nu au adus reclamatului niciun beneficiu, din care să poată fi îndestulat.
De asemenea, reclamantul şi soţia sa au fost înştiinţaţi despre faptul că pârâta renunţă la patru brevete de invenţie.
In drept, curtea de apel a reţinut că, potrivit art. 79 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991, drepturile patrimoniale ale inventatorului salariat se stabilesc şi se acordă în funcţie de efectele economice şi numai pentru perioada de exploatare. Acesta este şi spiritul legii, aşa cum reiese din Capitolul VIII - Dispoziţiile finale şi tranzitorii.
Calculul efectuat de reclamant nu poate fi luat în considerare, fiind unul pur ipotetic, în condiţiile în care invenţiile nu s-au aplicat.
In ceea ce priveşte daunele morale, acestea nu pot fi acordate, câtă vreme nici daunele materiale nu au fost dovedite; pe de altă parte, prin precizarea de acţiune depusă la dosarul primei instanţe reclamantul a renunţat la acestea.
împotriva deciziei a declarat recurs atât reclamantul C.I., invocând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
In dezvoltarea motivelor de recurs invocate, recurentul-reclamant susţine următoarele:
1. In ceea ce priveşte obligaţia pârâtei de a-i achita drepturile băneşti cuvenite, temeiul juridic al cererii reclamantului rezidă în dispoziţiile art. 5 lit. b) din Legea nr. 64/1991, care recunosc inventatorului salariat dreptul la o remuneraţie corespunzătoare.
Din contractele de cesiune depuse la dosar rezultă că inventatorii au fost de acord să cedeze pârâtei dreptul de acordare a brevetelor şi să primească în schimb drepturile băneşti care li se cuvin. Autorii nu au consimţit în niciun caz să transmită gratuit drepturile derivând din brevetele de invenţie.
Acordarea remuneraţiei suplimentare nu poate fi condiţionată de eficienţa aplicării brevetelor în cauză şi nici măcar de aplicarea propriu-zisă a acestora.
Astfel, chiar independent de aplicarea invenţiei, pârâta este obligată să achite preţul cesiunii, conform contractului de cesiune şi dispoziţiilor art. 969-970 C. civ.
2. In ceea ce priveşte temeiul juridic aplicabil, curtea de apel s-a aflat într-o gravă confuzie când s-a referit la dispoziţiile regulii 79 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991, care face trimitere la art. 37 din lege.
în opinia recurentului, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 lit. b) din Legea nr. 64/1991.
Chiar dacă în regulament nu există o regulă corelativă acestui articol, contractul de cesiune este un contract sinalagmatic, or, în cazul încheierii unui asemenea contract, nu poate fi înlăturată în niciun mod obligaţia corelativă a unităţii de a plăti remuneraţia cuvenită salariatului, cu atât mai mult cu cât aceasta este stabilită imperativ de lege.
3. Referitor la cuantumul pretenţiilor, recurentul arată că pârâta a refuzat constant să negocieze drepturile băneşti ale autorilor, acesta fiind motivul pentru care s-a văzut nevoit să se adreseze justiţiei.
La stabilirea acestui cuantum, instanţa de judecată trebuie să procedeze la aplicarca art. 5 din lege, şi anume să aleagă cea mai avantajoasă soluţie pentru salariatul inventator.
Recompensa nu poate fi mai mică decât cea care se cuvine inventatorilor salariaţi angajaţi cu contract de cercetare, aşa încât a apreciat că o sumă de 3.000.000 lei vechi pe lună ar fi de natură să acopcre prejudiciul material provocat de pârâtă, acesta fiind critcriul care a stat la baza calculului efectuat de recurcnt.
4. Cu privire la daunele morale solicitate, recurentul arată că prima instanţă nu a motivat în niciun fel soluţia de respingere a acestui capăt de cerere.
In mod greşit au reţinut instanţele că reclamantul şi soţia sa au fost înştiinţaţi despre intenţia de renunţare la brevete a pârâtei; în realitate, au fost anunţaţi ulterior comunicării acestei intenţii la O.S.I.M., reclamanţii aflând despre această intenţie după ce s-a publicat în B.O.P.I. decădcrea din drepturi a pârâtei.
Pe de altă parte, demersurile pârâtei de revalidare a brevetelor demonstrează că aceasta este interesată să le păstreze în patrimoniul său.
Chiar dacă pârâta face dovada revalidării unora din brevete, efectele revalidării sunt nule pentru recurent, deoarece oricine va putea invoca buna-credinţă în utilizarea lor şi dispoziţiile art. 35 lit. e) din Legea nr. 64/1991.
Mai mult, pentru două din brevete, care nu au fost revalidate, instanţa de apel nu are nicio explicaţie a soluţiei de neacordare a remuneraţiei.
Recurentul solicită admiterea recursului şi admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este într-adevăr nefondat şi a fost respins, pentru următoarele considerente:
Deşi a invocat trei motive de recurs, recurentul nu le-a structurat şi dezvoltat separat, ci a formulat mai multe critici, din care o parte se pot încadra în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar altele vizează aspecte de netemeinicie şi nu pot face obiect de analiză în recurs, faţă de actuala configuraţie a dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ.
De asemenea, aşa cum sesizează şi pârâta prin întâmpinare, recurentul tinde să schimbe cauza juridică a acţiunii în căile de atac, ceea ce nu este posibil faţă de dispoziţiile art. 294 alin. (1) şi art. 316 C. proc. civ.
Astfel, reclamanţii au susţinut prin acţiune că prejudiciul încercat de ei a constatat în pierderea de către pârâtă a protecţiei pentru cele şapte invenţii, coroborată cu imposibilitatea în care i-a pus pe inventatori de deveni ei înşişi titulari de brevet.
Cu alte cuvinte, au susţinut că fapta ilicită a pârâtei de a nu le aduce la cunoştinţă intenţia de a renunţa la brevete, înainte ca O.S.I.M. să dea curs acestei intenţii şi să publice decăderea titularei din drepturi în B.O.P.I., a fost de natură a le cauza atât un prejudiciu material, cât şi unul moral.
In drept, au invocat dispoziţiile art. 998 C. civ. şi ale art. 37, art. 39, art. 62 şi art. 70 din Legea nr. 64/1991.
Câtă vreme instanţa a fost sesizată cu o acţiune întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, nu se poate invoca în recurs nerespec-tarea de către pârâtă a obligaţiilor care îi incumbă din contractul de cesiune a dreptului de obţinere a brevetelor şi obligarea pârâtei la plata sumei de bani cerute prin acţiune, de data aceasta pe temeiul răspunderii civile contractuale.
Articolul 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1991 la care se referă recurentul, ca fiind în mod greşit ignorat de instanţe, prevede că:
„Dacă inventatorul este salariat (...), în lipsa unei prevederi contractuale mai avantajoase acestuia, dreptul la brevetul de invenţie aparţine salariatului, pentru invenţiile realizate de către acesta fie în exercitarea funcţiei sale, fie în domeniul activităţii unităţii, prin cunoaşterea sau folosirea tehnicii ori mijloacelor specifice ale unităţii sau ale datelor existente în unitate, fie cu ajutorul material al acesteia, în lipsa unei prevederi contractuale contrare”.
Alineatul ultim al aceluiaşi articol prevede că:
„In cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), unitatea are drept de preferinţă la încheierea unui contract privind invenţia salariatului său, ce trebuie exercitat în termen de 3 luni de la oferta salariatului; în lipsa acordului
privind preţul contractului, acesta urmează să fie stabilit de instanţele judecătoreşti”.
Aceste prevederi legale nu sunt incidente în cauză, deoarece nu se pune problema de a se stabili cine este îndreptăţit să devină titular al celor şapte brevete de invenţie enumerate în acţiune.
Această calitate a fost recunoscută în persoana pârâtei, iar acţiunea reclamanţilor a fost declanşată nu de obţinerea de către pârâtă a acestei calităţi, ci tocmai de pierderea ei, ca urmare a decăderii pentru neplata taxelor legale.
De asemenea, deşi în recurs reclamantul arată că niciodată nu a ajuns la o înţelegere cu pârâta în ce priveşte remuneraţia ce se cuvine inventatorilor pentru cele şapte invenţii realizate ca salariaţi, cererea de chemare în judecată nu a fost întemeiată pe refuzul unităţii pârâte de a negocia o asemenea clauză contractuală sau pe imposibilitatea ajungerii la un acord, conform art. 5 alin. final din Legea nr. 64/1991, ci pe împrejurarea că, dată fiind decăderea pârâtei din drepturile conferite de brevete, fară acordarea posibilităţii reclamanţilor să preia această calitate, ei nu mai pot beneficia de drepturile carc decurg din exploatarea brevetelor pe întreaga durată de valabilitate a acestora.
Cum cauza cererii de chemare în judecată nu poate fi schimbată în căile de atac, nu i se poate reproşa curţii de apel că nu a analizat pricina prin prisma prevederilor art. 5 din Legea nr. 64/1991.
Analizând pricina în limitele învestirii, ambele instanţe au reţinut că pârâta nu se face vinovată de producerea vreunui prejudiciu reclamanţilor.
Astfel, s-a reţinut, pe baza probelor administrate, ca situaţie de fapt, care nu mai poate fi reapreciată în recurs, că însuşi reclamantul C.I. - ca şef-serviciu în cadrul unităţii pârâte - a comunicat în anul 2002 către O.S.I.M. că nu mai există interesul menţinerii în vigoare a brevetelor de invenţie, deoarece invenţiile nu se aplică.
Mai mult, după ce pentru o parte din brevete s-a obţinut ulterior de către pârâtă revalidarea, reclamanţii au atacat în instanţă hotărârea
O.S.I.M.
De asemenea, s-a reţinut că reclamanţilor li s-a comunicat intenţia pârâtei de a renunţa la brevete, iar aceştia nu au acţionat în niciun fel pentru a prelua calitatea de titulari.
Faţă de această situaţie de fapt, în mod corect s-a considerat că nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, conform art. 998
C. civ., ncavând relevanţă că, ulterior introducerii acţiunii, doar o parte din brevete au fost revalidate.
Raţionamentul este valabil atât în privinţa daunelor materiale, cât şi în privinţa daunelor morale cerute de reclamanţi.
In plus, cu privire la daunele morale, curtea de apel a reţinut că reclamanţii au renunţat la acest capăt de cerere, iar în recurs nu se formulează nicio critică pe acest aspect.
Faţă de cele arătate, soluţia de respingere a acţiunii în întregime, menţinută în apel, este legală, nefiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
In baza art. 312 C. proc. civ., înalta Curte a menţinut decizia atacată şi a respins recursul ca nefondat.
| ← Invenţie şi realizare tehnică. Distincţie | Invenţie. Despăgubiri cuvenite inventatorilor pentru... → |
|---|
