Legea nr. 165/ 2013. notiunea de dosar aprobat in contextul art. 41 alin. 1 din legea nr. 165/2013.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 149 din data de 21.02.2017
DOMENIU - Acțiune în anulare.
Legea nr. 165/ 2013. Notiunea de dosar aprobat in contextul art. 41 alin. 1 din Legea nr. 165/2013.
In conditiile art. 41 alin. 1 din Legea nr. 165/ 2013 ";dosar aprobat"; constituie acel dosar in care raportul de evaluare fusese aprobat de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, iar decizia de emitere a titlului de despagubire fusese deja adoptata, conform Legii nr. 247/ 2005, la data aparitiei noii legi.
( decizia civilă nr. 149/ 21 Februarie 2017, pronuntata de CAB, Sectia a 4-a civila )
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a civilă sub nr. 18488/3/2016, reclamantul GI a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor anularea deciziei de compensare nr. /17.03.2016 emisă de pârâtă; obligarea pârâtei COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR la emiterea titlului de despăgubire în dosarul nr. , constituit în baza legilor fondului funciar, pentru suma de 82.460 RON, în conformitate cu prevederile art. 41 din Legea nr. 165/2013, sumă care să fie actualizată în raport de rata inflației, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1184 din 06.10.2016, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul GI în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Contractul de cesiune autentificat sub nr. , de către BNP TG (filele 8, 9), contestatorul GI, în calitate de cesionar, a cumpărat toate drepturile de despăgubiri bănești cuvenite conform legilor fondului funciar de la persoanele îndreptățite, respectiv de la cedenții: OI, NA, OM, OS, BC, OC și PA pentru suprafața de 10 ha teren arabil extravilan, situat pe raza comunei Nicolae Bălcescu, jud. Constanța, imobil ce nu a putut fi restituit în natură și pentru care s-a stabilit dreptul la despăgubiri bănești solicitanților, fiind constituit și înregistrat în acest sens la fosta Comisie Centrală de Stabilire a Despăgubirilor dosarul intern de despăgubire nr. .
Tribunalul observă că solicitarea reclamantului privind anularea deciziei de compensare nr. /17.03.2016 emisă de pârâtă, precum și obligarea COMISIEI NAȚIONALE PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR la emiterea titlului de despăgubire în dosarul nr. , constituit în baza legilor fondului funciar, pentru suma de 82.460 RON, în conformitate cu prevederile art. 41 din Legea nr. 165/2013 are la bază un raportul sintetic de evaluare întocmit de S.C. GB C SRL, prin care s-a stabilit că la data de 01.06.2010, despăgubirea cuvenită persoanelor îndreptățite pentru terenul extravilan în suprafață de 10 ha nerestituit în natură, în cuantumul solicitat în acțiunea introductivă, de 82.460 lei, corespunzător valorii de piață a imobilului la acel moment, însă deși raportul de evaluare a sus menționat a fost comunicat și necontestat de beneficiari ori infirmat de fosta CCSD, el nu a mai fost supus aprobării Comisiei Centrale, prin vot, în ședință de lucru, procedură premergătoare emiterii titlului de despăgubire.
În acest sens, instanța reține că disp. art. 16 alin. 7 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 si ale art. 41 alin. 1 din Legea nr. 165/ 2013 si arata că, în lipsa mijloacelor de probă relevante care să ateste faptul aprobării de către fosta CCSD a raportului de evaluare întocmit de S.C. GB C SRL la nivelul anului 2010, tribunalul constată că dosarului nr. nu i se pot aplica dispozițiile art.41 alin.1 din Legea nr.165/2013, sus citate, ci acelea din cuprinsul art. 41 alin. 5 coroborate cu cele ale art. 21 și art. 1 alin. (2) din Legea nr.165/2013 potrivit cărora "în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte";.
Mai mult decât atât, tribunalul reține că evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei emise de intimata CNCI în procedura administrativă și contestate în prezenta cauză trebuie să respecte prevederile art. 21 alin. 6 Legea nr. 165/2013 republicată, respectiv cu aplicarea grilei notariale valabile la data de 20.05.2013, această operațiune fiind realizată de Secretariatul CNCI, evaluarea exprimându-se în puncte, cu precizarea că un punct are valoare de 1 leu.
Secretariatul CNCI a supus dosarul de despăgubire atenției CNCI în vederea finalizării procedurii de soluționare a dosarului de despăgubire prin validarea sau invalidarea, în tot sau în parte, de către CNCI a deciziei entității învestite de lege.
Pe cale de consecință, CNCI a emis decizia de compensare nr. /17.03.2016 (fila 6) prin care a avut în vedere valoarea imobilului în suprafață de 10 ha situat în loc. Nicolae Bălcescu, jud. Constanța, înscris la poziția nr. , anexa 23, conform Hotărârii Comisiei județene de fond funciar Constanța nr. 311/27.09.2002, modificata prin Hotărârea nr. 488/05.12.2007, rezultată prin aplicarea art.21 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, în funcție de care a stabilit valoarea finală a aceluiași imobil ce revine contestatorului GI prevederilor art. 24 alin.2 din același act normativ mai sus menționat, după următorul calcul: 35.812 lei (valoare potrivit grilei) - 30.000 lei (prețul contractului de cesiune) = 5.812 lei;
5.812 lei x 15% = 871,8 lei
871,8 lei + 30.000 lei = 30.871,8 lei, iar prin rotunjirea sumei, rezultă un total de 30.872 puncte, stabilit în mod corect de intimata CNCI față de dispozițiile legale mai sus amintite.
În ceea ce privește aplicarea grilei notariale 2013 în evaluarea imobilului în suprafață de 10 ha potrivit cu Ghidul privind valorile orientative ale proprietăților imobiliare din județul Constanța, tribunalul apreciază că intimata CNCI a realizat o aplicare și o interpretare corectă a legii, întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicata in Monitorul Oficial nr.278/17.05.2013.
Sunt avute in vedere disp. art. 4, 17 si 21 din Legea nr. 165/ 2013 si, prin prisma acestor texte legale și raportat la situația de fapt rezultată din înscrisurile prezentate în procedura administrativă de Comisia locală de fond funciar, tribunalul reține că prin Referatul nr.6072/02.09.2015, Comisia locală de fond funciar Nicolae Bălcescu a precizat că suprafața de 10 ha, înscrisă în anexa de despăgubire este teren arabil și se află situată în extravilanul comunei Nicolae Bălcescu, fără a avea deschidere la drumul național sau județean, fiind eliberate pe aceasta titluri de proprietate altor persoane, înaintând în acest sens intimatei CNCI, la solicitarea acesteia din urmă următoarele înscrisuri, în copie: cereri depuse de solicitanți în temeiul Legii nr. 18/1991, în urma cărora au primit suprafața de 10 ha teren potrivit Titlului de Proprietate nr. , fila de Registru agricol din perioada 1951-1955 a autoarei OZ, Hotărârea nr.29/1998 și anexa prin care a fost validată suprafața de 10,00 ha, Titlul de proprietate nr. , declarațiile moștenitorilor solicitanți potrivit art.10 din Legea nr. 18/1991, act de identitate contestator GI.
Pentru aceste considerente, reținând în mod corect aplicabilitatea disp. art. 21 alin. 6 combinat cu art. 24 alin. 2 Legea nr. 165/2013 în ceea ce privește dreptul contestatorului la măsuri reparatorii față de întinderea dreptului său de proprietate, instanța nu poate da eficiență unui raport de evaluare a pretențiilor sale întocmit în anul 2010, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, și nesupus aprobării structurii abilitate în acest scop.
Pe cale de consecință, tribunalul a respins acțiunea dedusă judecății ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței tribunalului a declarat, in termen legal, apel reclamantul GI, care a susținut următoarele critici:
Soluția pronunțată de instanța fondului este una vădit nelegală și netemeinică, fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.
1. În mod eronat a apreciat instanța de fond că dosarul nu este un dosar aprobat În sensul prevederilor art. 41 din Legea nr. 165/2013, pe considerentul că raportul de evaluare, deși a fost comunicat legal și necontestat de beneficiari ori infirmat de fosta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, nu a mai fost supus aprobării Comisiei Centrale, prin vot, în ședința de lucru procedură premergătoare emiterii titlului de despăgubire.
Este vorba despre o interpretare și aplicare greșită a textului de lege, în concret despre atribuirea unei semnificații eronate expresiei "dosar aprobat".
Analizând prevederile art. 41 alin. 1 dar și ale alin. 3 din Legea nr. 165/2013, rezultă fără echivoc că sintagma "dosar aprobat" înseamnă nu doar dosarele în care a fost deja emis titlul de despăgubire, dar și cele în care Comisia Naționala urmează a emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Iar în ceea ce privește semnificația expresiei "prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor", instanța de control urmează să constate că:
Până la intrarea În vigoare a Legii nr. 165/2013, modalitatea de acordare a despăgubirilor bănești persoanelor îndreptățite, în situația În care nu se putea realiza o restituire În natură era reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Astfel, În conformitate cu prevederile art. 16 din acest act normativ, dispozițiile sau deciziile emise de entitățile notificate (prin care s-au respins cererile de restituire În natură și prin care s-a propus acordarea de despăgubiri) erau remise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Analizând dosarul de despăgubire prin prisma legalității respingerii cererii de restituire În natură, Comisia proceda la numirea unui evaluator autorizat În vederea evaluării imobilului a cărui restituire s-a cerut.
Ulterior întocmirii raportului de evaluare în care era consemnată valoarea imobilului, Comisia putea proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire reținându-se valoarea stabilită de evaluator, fie la retrimiterea dosarului de despăgubire spre reevaluare, procedura finalizându-se cu emiterea de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a titlului de plată.
În situația în care Comisia constata că bunul a cărui restituire s-a solicitat putea fi restituit în natură, respingerea cererii de restituire în natură fiind nelegală, aceasta proceda la restituirea imobilului respectiv.
Reiterând prevederile Legii 10/2001, dar și ale altor acte normative în materie, dispozițiile Legii 165/2013 consfințesc ca regulă restituirea bunurilor în natură, cu excepția situației în care acest lucru nu mai este posibil, caz în care singura măsură compensatorie va fi reprezentată de stabilirea și acordarea de puncte.
În cadrul procedurii de acordare a măsurilor compensatorii, reglementată de noul act normativ În capitolul III, principalele atribuții ale Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor (entitate ce a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor) sunt reprezentate de emiterea de decizii în sensul validării sau invalidării dispozițiilor emise de entitățile notificate prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii și respectiv, în sensul compensării valorii imobilelor prin puncte.
Art. 41 din Legea 165/2013 stabilește o procedură specială de acordare a despăgubirilor către persoanele îndreptățite ale căror dosare le-au fost aprobate anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, derogatorii de la modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii reglementată În capitolul III.
Astfel, plata sumelor de bani către aceste persoane se va face începând cu data de 1 ianuarie 2014, în termen de 5 ani, În tranșe anuale egale, valoarea unei tranșe nefiind mai mică de 5000 lei. În acest scop, Comisia Națională va emite titlul de despăgubire prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite titlul de plată.
Incidența dispozițiilor legale anterior menționate este condiționată, așadar, de existența unui dosar aprobat sub imperiul Legii nr. 10/2001, cerință care este pe deplin Îndeplinită În speța dedusă judecății. Aceasta deoarece, așa cum am arătat deja:
Dosarul de despăgubire a parcurs toate etapele prevăzute de dispozițiile legale, premergătoare emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Astfel, dispoziția entității notificate prin care s-a constatat calitatea de persoane îndreptățit la restituire, s-a respins cererea de restituire în natură și s-a propus acordarea de despăgubiri solicitanților, a fost transmisă Secretariatului fostei Comisii Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (CCSD) și înregistrată la aceasta sub nr. /FFCC/2010. Aici, dosarul a fost analizat prin prisma legalității respingerii cererii de restituire În natură, Comisia procedând inclusiv la numirea unui evaluator autorizat În vederea evaluării terenului a cărei restituire s-a cerut.
Mai mult, prin raportul sintetic de evaluare întocmit de GB C SRL, s-a stabilit că la data de 01.06.2010, despăgubirea cuvenită persoanelor îndreptățite pentru terenul extravilan În suprafață de 10 ha nerestituit în natură, era în cuantum de 82.460 RON, corespunzător valorii de piață a imobilului la acel moment.
Așa cum reține și instanța de fond, raportul de evaluare a fost comunicat legal și nu a fost contestat de beneficiari ori infirmat de fosta CCSD, care nu a dispus refacerea acestuia, ceea este echivalent cu acceptarea sa.
Prin urmare, cum În dosar a fost stabilit atât dreptul la despăgubiri cât și valoarea acestora, suntem in prezența unui dosar aprobat, iar pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor are obligația de a emite titlul de despăgubire pentru suma de 82.460 RON, stabilită prin raportul de evaluare, În conformitate cu dispozițiile art. 41 alin. 1 și 3 din Legea nr. 165/2013.
Nu mai există niciun temei pentru a fi parcursă procedura instituită de noul act normativ câtă vreme s-a statuat asupra dreptului la despăgubiri, asupra imposibilității restituirii În natură, ba mai mult, a fost finalizată și etapa evaluării despăgubirilor în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 247/2005.
Susținerile instanței de fond cum că raportul de evaluare nu a fost aprobat prin vot în ședința CCSD și că din acest motiv nu suntem în situația de dosar aprobat nu pot fi reținute ca pertinente. Aceasta deoarece, pe de o parte, ar însemna eliminarea, excluderea din dosar a raportului, fără niciun temei legal și efectuarea unei noi evaluări conform noilor reglementări, iar pe de altă parte, este absurdă susținerea că raportul de evaluare ar fi trebuit să fie votat în ședința CCSD pentru a fi În situația unui dosar aprobat, căci respectiva procedură avea drept scop tocmai emiterea titlului de despăgubire. Or, în aceste condiții, ar fi fost lăsate fără conținut prevederile art. 41 alin. 3 din Legea nr. 165/2013, pe care se întemeiază cererea. Ce sens ar mai fi avut reglementarea de la alin. 3, dacă dosar aprobat înseamnă dosarul în care a fost parcursă inclusiv procedura de care vorbește instanța de fond, de emitere a titlului de despăgubire, în cadrul căreia se supune la vot și raportul??? Art. 41 alin. 3 din Legea nr. 165/2013 se referă la emiterea titlurilor de despăgubire, urmându-se procedura fostei CCSD. Despre ce procedură am mai vorbi dacă admitem soluția instanței de fond?
Este limpede că după etapa evaluării și în special în situația acceptării raportului de evaluare prin necontestarea sa de către părțile interesate, singura etapă rămasă de parcurs este aceea de emitere a titlului de despăgubire, la care se referă În mod expres depozițiile art. 41 alin. 3, coroborat cu alin. 1 din Legea nr. 165/2013.
În concluzie, sunt interpretate și aplicate eronat dispozițiile legale arătate, ceea ce face ca sentința apelată să fie una nelegală și netemeinică.
Totuși, în cazul în care și instanța de apel va aprecia că nu suntem în situația reglementată de art. 41 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 165/2013, solicita în baza prevederilor art. 519-521 Cod procedură civilă, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru lămurirea chestiunii de drept reglementată de art. 41 din Legea nr. 165/2013, în sensul de a se stabili care este momentul de la care un dosar poate fi considerat dosar aprobat în sensul prevederilor art. 41 din Legea nr. 165/2013, având în vedere, în principal, dispozițiile art. 41 alin. 3 din Legea nr. 165/2013, conform cu care "Pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1), Comisia Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor", precum și dispozițiile din Legea nr. 247/2005 și normele de aplicare, care reglementau anterior respectiva procedură de emitere a titlurilor de despăgubire.
Instanța supremă va stabili astfel, în condiții de jurisprudență neunitară și reglementare neclară, dacă dosarul este un dosar aprobat, în care urmează a emis un titlu de despăgubire, conform prevederilor art. 41 din Legea nr. 165/2013.
În opinia apelantului, dosar aprobat este orice dosar care urmează a parcurge totalitate procedura specifică fostei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de emitere a titlurilor de despăgubire, procedură careî incepe chiar anterior evaluării, deoarece evaluarea este inclusă În această procedură, conform vechii reglementări. Iar prevederile art. 41 alin. 3 din Legea nr. 165/2013 sunt destul de clare vorbesc despre emiterea titlurilor urmându-se integral vechea procedură.
Solicitarea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție va rămâne fără obiect ori lipsită de interes în cazul în care opinia instanței de apel va fi că suntem în situația de dosar aprobat și că în speță sunt incidente dispozițiile art. 41 alin.1 și alin. 3 din Legea nr. 165/2013.
2. În ceea ce privește evaluarea despăgubirilor:
În condițiile În care în speță sunt aplicabile prevederile art. 41 alin 1 și alin. 3 din Legea n 165/2013, nu se mai pune problema evaluării imobilului potrivit grilei notariale, conform art. 2 alin.6. Nu sunt incidente nici prevederile art. 41 alin. 5 din lege, care se referă la situația unei anumite hotărâri judecătorești, ceea ce nu este cazul în speță.
Iar în ceea ce privește stabilirea cuantumului final al despăgubirii, în speță nu pot fi avut în vedere dispozițiile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 165/2013, deoarece aceste prevederi se aplica exclusiv deciziilor de compensare prin puncte, emise potrivit cap. III din Lege, fiind excluse de la aplicare în condițiile prevăzute de art. 41, când vorbim de titlu de despăgubire. Nu există nicio prevedere privind reducerea despăgubirii în cazul titlurilor de despăgubire, iar aplicarea in extenso a dispozițiilor art. 24 alin. 2 din Legea nr. 165/2013, ar însemna adăugare la lege, ceea ce nu poate fi permis.
Pentru toate motivele arătate, solicită admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată.
În drept, invocă dispozițiile art. 466-482 Cod procedură civilă; Legea nr. 165/2013; Legea nr. 247/2005; Legea nr. 554/2004.
Soluționând apelul formulat, în raport de criticile dezvoltate, Curtea îl constată nefondat și, în baza art. 480 Cod procedură civilă, îl va respinge ca atare.
Curtea va respinge, înainte de toate, cererea apelantului de sesizare a înaltei Curți de Casație și Justiție în procedura prevăzută de art. 519 și următoarele Cod procedură civilă, pentru următoarele argumente:
În primul rând, Curtea constată că sesizarea ÎCCJ în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este atributul exclusiv al instanței de judecată, atunci când aceasta apreciază că o anumită chestiune de drept, nouă, este nelămurită sau susceptibilă de interpretări diferite.
Curtea consideră, însă, că aspectul pus în discuție de apelant și de cauza prezentă, anume de a se stabili semnificația noțiunii de ";dosar aprobat"; la care se referă dispozițiile art. 41 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 nu este o chestiune de drept discutabilă sau nelămurită și textul în discuție nu ridică probleme de interpretare care să facă necesară intervenția instanței supreme, în realitate noțiunea de dosar aprobat putând fi delimitată cu ușurință în raport de dispozițiile incidente.
Curtea constata ca nici nu exista practica neunitara in interpretarea dispozitiilor legale in discutie, asa cum sustine apelantul, dimpotriva, practica este unitara in sensul care va fi avut in vedere si de catre Curte in solutionarea pe fond a cauzei.
In consecinta, constatand ca dispozitiile legale in discutie nu ridica probleme de interpretare si nu sunt neclare, ca nu exista practica neunitara sub acest aspect, iar, pe de alta parte, că din punct de vedere procedural cererea apelantului nu obliga instanta de judecata sa apeleze la procedura prevazuta de art. 519 și următoarele Cod procedură civilă, in masura in care insasi instanta de judecata nu apreciaza ca este necesara declansarea acestei proceduri, Curtea va respinge cererea de sesizare a ICCJ.
Solutionand pe fond apelul, Curtea constata că potrivit art. 41 alin. (1) și (3) din Legea nr.165/2013, " (1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri in dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. [...] (3) Pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1), Comisia Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.";
Mai departe, trebuie avute in vedere dispozitiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care reglementau procedura de solutionare a dosarelor inaintate catre aceasta Comisie.
În acest sens, Curtea reține că potrivit art. 16 alin. 4 si 5 din Titlul VII, pe baza actelor din dosar, Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor verifica legalitatea respingerii cererii de restituire in natura, iar in cazul in care constata ca aceasta solutie a fost legala, in sensul ca imobilul nu poate fi restituit in natura, dosarul era inaintat evaluatorului ( comisiei de evaluare ) pentru evaluarea imobilului, in vederea stabilirii cuantumului masurilor reparatorii prin echivalent.
Iar conform dispozitiilor art. 16 alin. 7 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, "în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare";.
In contextul acestor dispozitii legale, Curtea apreciaza ca ";dosar aprobat"; nu constituia decat acel dosar in care raportul de evaluare intocmit era in mod efectiv si direct aprobat de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, iar decizia de emitere a titlului de despagubire sa fi fost de asemenea efectiv adoptata, asa cum corect retine tribunalul, deci in urma unei deliberari care sa aiba ca obiect acel raport de evaluare, si in finalul căreia sa se fi decis in mod expres aprobarea acestuia, cu consecinta adoptarii deciziei de emitere a titlului de despagubire.
Din analiza textului art. 16 alin. 7 din Titlul VII al Legii nr. 247/ 2005 rezulta cu evidenta că ulterior întocmirii raportului de evaluare, acesta trebuia să fie supus spre aprobare Comisiei Centrale pentru Stabilirea despăgubirilor, Comisia trebuia să îl ia efectiv spre analiză, analiză în urma căreia putea fi adoptată soluția de aprobare a raportului de evaluare, caz în care se proceda mai departe la emiterea titlului de despăgubire, fie soluția de retrimitere a dosarului spre o nouă evaluare.
Aceasta fiind procedura legală, simpla întocmire a raportului de evaluare neurmată de luarea efectivă a acestuia în analiză și decizia efectivă a CCSD de aprobare a raportului, nu are semnificația juridică a unui dosar aprobat în sensul art. 41 alin. 1 din Legea nr. 165/2013.
Nu se poate vorbi în contextul dispozițiilor legale menționate de o aprobare tacită a raportului de evaluare, dedusă din necontestarea sau neinfirmarea (într-un anumit termen nedeterminat, de altfel) de către CCSD, ci singura situație în care acest raport de evaluare poate fi considerat aprobat este cea în care în mod real și efectiv a fost analizat de către CCSD și s-a decis în mod direct aprobarea lui, deci aprobarea nu poate fi decât una expresă.
Cum în cauză a lipsit această aprobare expresă a raportului de evaluare, urmata de decizia de emitere a titlului de despagubire, nu suntem în prezența unui dosar aprobat care să cadă sub incidența art. 41 alin. 1 și 3 din Legea nr. 165/2013, ci sunt incidente dispozițiile art. 41 alin. 5 din Legea nr. 165/2013, așa cum legal și temeinic a reținut tribunalul.
Sunt neintemeiate sustinerile apelantului in sensul ca ";nu mai există niciun temei pentru a fi parcursă procedura instituită de noul act normativ, câtă vreme s-a statuat asupra dreptului la despăgubiri, asupra imposibilității restituirii în natură, ba mai mult, a fost finalizată și etapa evaluării despăgubirilor în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 247/2005";. Astfel, statuarea asupra imposibilitatii restituirii in natura constituia numai o etapa in finalizarea dosarului in fata Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, iar aceasta procedura nu poate fi considerata, cum sustine apelantul, ";finalizata"; cat timp raportul de evaluare nu a fost efectiv aprobat de institutia cu atributie legala sa decida asupra acestuia si nu s-a adoptat decizia de emitere a titlului de despagubire.
In ce priveste sustinerea apelantului ca punctul de vedere al tribunalului ";ar însemna eliminarea, excluderea din dosar a raportului, fără niciun temei legal și efectuarea unei noi evaluări conform noilor reglementări, iar pe de altă parte, este absurdă susținerea că raportul de evaluare ar fi trebuit să fie votat în ședința CCSD pentru a fi în situația unui dosar aprobat, căci respectiva procedură avea drept scop tocmai emiterea titlului de despăgubire";, Curtea constata urmatoarele:
Raportul de expertiza nu constituia nici in procedura instituita de Titlul VII al Legii nr. 247/ 2005 nimic altceva decat un mijloc de proba, neimpunandu-se automat, de la sine, institutiei abilitata sa decida asupra emiterii tiltului de despagubire, anume Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor. Aceasta din urma este singura institutie competenta legal sa decida asupra raportului de evaluare, fapt confirmat in mod expres de dispozitiile art. 16 alin. 7, care arata ca, primind raportul, Comisia poate in egala masura sa trimita dosarul spre reevaluare.
Asadar, acest raport putea fi in mod legal ";exclus";, la aprecierea CCSD, in masura in care aceasta comisie aprecia ca nu este temeinic sau legal intocmit.
In al doilea rand, faptul ca scopul final al evaluarii era emiterea titlului de despagubire nu semnifica faptul ca raportul de evaluare nu putea fi respins, neaprobat de catre Comisie, de vreme ce disp.art. 16 alin. 7 din Titlul VII al Legii nr. 2437/ 2005, asa cum am mentionat, prevedeau expres posibilitatea retrimiterii dosarului pentru o noua evaluare, deci inlaturarea primului raport de evaluare.
În concluzie, este nefondată susținerea apelantului în sensul că dosarul său ar fi fost deja aprobat la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 si criticile contestatorului împotriva deciziei de compensare nr. /2016, care au rezidat exclusiv în contestarea aplicării dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 165/2013, sunt nefondate, în mod legal intimata procedând la emiterea deciziei de compensare potrivit procedurii indicată de art. 41 alin. 5 din lege.
Pentru aceste motive, în baza art. 480 Cod procedură civilă, va fi respins apelul, ca nefondat .
| ← Necesitatea de a face dovada preluarii imobilului in perioada de... | Succesiune vacantă. acceptarea moştenirii sub beneficiu de... → |
|---|
