Succesiune vacantă. acceptarea moştenirii sub beneficiu de inventar.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 122R din data de 28.02.2017
DOMENIU Succesiuni. Moșteniri.
Succesiune vacantă. Acceptarea moștenirii sub beneficiu de inventar.
Astfel cum rezultă din cuprinsul art. 711 C.proc.civ., eredele are facultatea de a face inventar și de a se declara erede beneficiar, aceasta întrucât trasmisiunea succesorala nu este obligatorie pentru mostenitor.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 686 din Codul Civil, care prevăd ca "nimeni nu este obligat a face acceptarea unei mosteniri ce i se cuvine";.
Or, recurentul pârât, prin curator, a arătat în mod expres, în fața instanței, că nu va face acte de acceptare a succesiunii de pe urma defunctului, astfel încât, în urma manifestării de voință a recurentului, exprimată prin curator și autorizată de Autoritatea tutelară competentă, de a nu accepta moștenirea defunctului, acesta a devenit străin de succesiune și nu justifică, astfel, calitate procesual pasivă în cauză, cum în mod corect a reținut prima instanță.
(Decizia civilă nr. 122 R/28.02.2017 pronunțată de Curtea de apel București Secția a IV-a civilă)
Prin cererea înregistrată, pe rolul Judecătoriei Sector 4 București, la data de 08.10.2010, sub nr. 19380/4/2010, reclamanta APîn contradictoriu cu pârâtul MIa solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat în perioada iunie 2004 - septembrie 2007 și octombrie 2007 - iunie 2010 prin defectuoasa gestionare, în calitate de administrator, a patrimoniului asociației.
La data de 25.01.2012, ca urmare a decesului pârâtului, reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând să fie chemați în calitate de pârât Municipiul București prin Primarul General, pentru dezbaterea succesiunii defunctului MIdecedat la data de 24.07.2011, constatarea succesiunii vacante și dreptul Municipiului București de a culege succesiunea vacantă, stabilirea masei succesorale rămase de pe urma defunctului ca fiind formată din cota de ½ din apartamentul cu 3 camere situat în București, Șos., sector 4, în valoare de aproximativ 20.000 lei, stabilirea pasivului succesoral ca fiind format din sumele cu care defunctul a prejudiciat Asociația și obligarea pârâtului la plata sumelor de 10.000 lei, reprezentând despăgubirile pentru prejudiciul cauzat reclamantei în perioada iunie 2004 - septembrie 2007 și 67.734 lei, reprezentând prejudiciul cauzat în perioada octombrie 2007 - iunie 2010.
Au mai fost chemați în judecată și pârâții MEși ME, solicitându-se anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între MIși ME în calitate de vânzători și ME, fiul acestora, în calitate de cumpărător, al apartamentul cu 3 camere situat în București, , pentru fraudarea legii și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 27.02.2012 pârâții MEși ME au formulat cerere de chemare în judecată a altei persoane, solicitând introducerea în cauză a numitei CGApentru ca în eventualitatea admiterii acțiunii formulate de către reclamantă, instanța să dispună obligarea la suportarea în solidar și în cote de 1/2 cu pârâții a petitului acțiunii. Această cerere a fost disjunsă de către instanță prin încheierea pronunțată la data de 23.04.2012, dispunându-se formarea unui nou dosar, având ca obiect pretenții civile, iar prin sentința civilă nr. 6515 din data de 10.09.2012, instanța a anulat această cerere, ca netimbrată.
La data de 27.04.2012, reclamanta a formulat o cerere modificatoare și completatoare, prin care a arătat că sub aspect procesual pasiv înțelege să cheme în judecată pe pârâții ME ME, CMCSși Municipiul București prin Primarul General, formulând acțiune pauliană, revocatorie, împotriva contractului de donație autentificat sub nr. 2001/06.09.2010 de către BNP Elena Denis Gheorghevici, prin care MIși MEau donat pârâților ME și CMCSapartamentul cu 3 camere situat în București, , în măsura în care aceasta este necesară pentru realizarea creanței creditorului.
Prin sentința civilă nr. 5850/09.07.2012, Judecătoria Sectorului 4 București a dispus respingerea cererii având ca obiect acțiunea pauliană împotriva contractului de donație autentificat sub nr. /06.09.2010 de către BNP Elena Denis Gheorghevici, prin care MIși MEau donat pârâților ME și CMCSapartamentul cu 3 camere situat în București, și disjungerea capetelor de cerere având ca obiect dezbaterea succesiunii defunctului MIconstatarea succesiunii vacante cu dreptul Municipiului București de a culege succesiunea vacantă, stabilirea masei succesorale rămase de pe urma defunctului MIstabilirea pasivului succesoral format din sumele cu care defunctul a prejudiciat APobligarea pârâtei la plata sumelor care reprezintă pasivul succesoral, obligarea pârâtei la restituirea registrului financiar contabil, cu formarea unui nou dosar având ca obiect succesiune, pretenții și obligație de a face, dosar înregistrat sub nr. pe rolul acestei instanțe.
Prin încheierea din data de 19.11.2012, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâți, la cererea reclamantei, a numiților MMCși ID.
Pârâtul MMCa depus întâmpinare la data de 05.02.2013, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii.
În motivarea excepției, acesta a arătat că din interpretarea coroborată a art. 644, art. 696 și art. 899 alin. (1) cod civil, nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moșteniri ce i se cuvine, în consecință succesibilul are dreptul de a alege între acceptarea moștenirii și renunțarea la aceasta în termenul de opțiune succesorală, iar pârâtul nu a făcut niciun act sau fapt din care să rezulte acceptarea succesiuni defunctului.
Pârâtul a mai arătat că acesta nu a acceptat moștenirea nici expres și nici tacit și că nu are vocație succesorală concretă legală, susținând că nu face parte din niciuna dintre cele patru clase de moștenitor prevăzute de codul civil.
IDse află în clasa a II-a de moștenitori legali, în calitate de soră a defunctului, aspect care este de natură a îl înlătura fără echivoc de la o eventuală succesiune.
În drept, pârâtul și-a întemeiat susținerile pe art. 644, 696 și 899 alin. 1 C.civ.
Pârâta IDa depus întâmpinare la data de 06.02.2013, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta a arătat că este sora defunctului, dar că, așa cum rezultă și din declarațiile martorilor, nu a avut o relație apropiată cu acesta și că nu a acceptat moștenirea rămasă de pe urma acestuia nici expres și nici tacit și nu a avut intenția acceptării moștenirii.
Chiar dacă defunctul MIa fost fratele acesteia, între aceștia nu au existat relații bune deoarece în ultimii 25 de ani a existat o totală lipsă de comunicare. De asemenea, astfel cum rezultă și din declarațiile martorilor audiați, între aceasta și familia defunctului nu au existat relații apropiate, nici în timpul vieții defunctului și nici după deces.
În drept, pârâta și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 686, art. 689, art. 700 cod civil și pe dispozițiile art. 115 și art. 274 cod de procedură civilă.
La data de 20.05.2013 reclamanta și-a precizat cererea, în sensul introducerii în cauză a numitului MD, nepotul minor al defunctului, respectiv fiul fiului acestuia, prin reprezentații legali ME și MCS, în calitate de pârât, în temeiul art. 132 cod de procedură civilă.
În ședința publică din data de 17.06.2013 reclamanta a arătat că în urma demersurilor efectuate la Direcția de Evidență a Persoanelor a rezultat că minorul nu se numește MD, ci MTV. La aceeași dată, instanța a dispus introducerea în cauză a Autorității Tutelare sector 3 București.
Prin adresa nr. 37694/03.07.2013 a Direcției Evidența Persoanelor s-a adus la cunoștința instanței că numele minorului este MTM, fiul lui ME și MCS.
La data de 30.09.2013, reclamanta a solicitat numirea unui curator special pentru minor, arătând că există interese contrare între acesta și reprezentanții săi legali.
La data de 30.09.2013, instanța a dispus introducerea în cauză a Autorității Tutelare sector 4 București și a solicitat acesteia un punct de vedere referitor la numirea unui curator special.
Pârâtul MTMa depus întâmpinare la data de 25.10.2013, prin care a solicitat instanței respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată și obligarea acestei la plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea, pârâtul a invocat excepția insuficientei timbrări a capătului de cerere privind stabilirea activului masei succesorale.
În motivarea excepției pârâtul a invocat dispozițiile art. 31 și art. 36 din O.U.G nr. 80/2013, susținând că valoarea indicată de reclamantă ca reprezentând cota de ½ din dreptul de proprietate asupra apartamentului cu 3 camere situat în București, este derizorie.
Pe de altă parte, pârâtul a invocat excepția tardivității acceptării moștenirii sub beneficiu de inventar și excepția de decădere din dreptul de opțiune succesorală atât cu privire la acceptarea moștenirii sub beneficiu de inventar, cât și cu privire la acceptarea pur și simplu, în temeiul art. 706 cod civil și art. 70 din Legea nr. 36/1995.
În motivarea acestor excepții pârâtul a arătat că acesta este minor fără capacitate de exercițiu, fiind născut la data de 29.03.2003, astfel că singura modalitate de acceptare a moștenirii de către acesta este sub beneficiu de inventar. Pe de altă parte, acceptarea sub beneficiu de inventar este un act juridic solemn și care poate fi numai expres, iar reclamanta nu a făcut dovada existenței unei acceptări prin înscris autentic din partea pârâului efectuată în interiorul termenului de opțiune succesorală, motiv pentru care pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pârâtul a mai susținut că, așa cum a arătat anterior, fiind minor, singura modalitate de acceptare a moștenirii pentru acesta este sub beneficiu de inventar, ceea ce presupune că răspunde pentru pasivul moștenirii numai în limita activului acesteia, iar în cauză cota de ½ din dreptul de proprietate asupra apartamentului cu 3 camere situat în București, nu era în patrimoniul defunctului la data decesului acestuia, fiind înstrăinat anterior prin contractul de donație nr. 2001/06.09.2010 autentificat de BNP Elena Denis Gheorghievici.
În temeiul art. 244 alin. (1) cod de procedură civilă pârâtul a solicitat instanței suspendarea prezentei cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 19380/4/2010 aflat pe rolul Tribunalului București, arătând că stabilirea activului patrimonial depinde de soluționarea acțiunii pauliene.
De asemenea, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Tutelare sector 3 și a Autorității Tutelare sector 4, susținând că potrivit dispozițiile art. 107 noul cod civil singura autoritate care poate dispune protecția drepturilor minorului lipsit de capacitate de exercițiu este instanța de tutelă, nu autoritatea tutelară.
La data de 28.10.2013, pârâtul MTMa invocat excepția necompetenței completului C3 civil și executării pentru soluționarea cererii care are ca obiect succesiune, pretenții și obligație de a face, solicitând trimiterea cauzei spre soluționarea unui complet specializat de minori și familie din cadrul aceleiași instanțe, în temeiul art. 2 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești.
La termenul din 28.10.2013, reclamanta a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al apărătorului minorului, arătând că există conflict de interese între acesta și reprezentanții săi legali, astfel că este necesară numirea unui curator special.
Instanța a respins excepția necompetenței completului de judecată C3 civil și executări și a admis cererea formulată de reclamantă privind numirea unui curator special pentru pârâtul minor.
La termenul din 09.12.2013 instanța a numit curator special al pârâtului minor pe TN, bunica maternă a acestuia.
În data de 20.01.2014 instanța a respins excepția nelegalei timbrări, luând act de legala timbrare a cererii și a respins cererea de suspendare a cauzei în temeiul ar. 244 alin. (1) cod de procedură civilă ca neîntemeiată. De asemenea, instanța a unit cu fondul cauzei excepția tardivității acceptării succesiunii sub beneficiu de inventar, excepția decăderii din dreptul de opțiune succesorală și excepția lipsei calității procesuale pasive a minorului, precum și excepția inadmisibilității aducerii în activul succesoral a cotei de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului. Instanța a luat act că pârâtul minor nu mai susține excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Tutelare sector 4.
Prin sentința civilă nr. 2052/10.03.2014, Judecătoria Sector 4 București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MTM, prin curator special TN, invocată de acesta; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ID, invocată de aceasta; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâului MTMCinvocată de acesta; a constatat deschisă succesiunea defunctului MIdecedat la data de 24.07.2011; a respins cererea de stabilirea a calității de moștenitor formulată de către reclamanta APîn contradictoriu cu pârâții MTM, IDși MTMCcu participarea Autorității Tutelară-Primăria Sector 3 București și Autorității Tutelare-Primăria Sector 4 București, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a constatat că pârâții MTMIDși MMCsunt străini de succesiunea defunctului Miu Ion; s-a constatat moștenirea defunctului MIca fiind vacantă; a constatat că drepturile și obligațiile decurgând din moștenirea vacantă revin Statului Român, prin administratorul teritorial al acestuia, Municipiului București prin Primarul General; a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca neîntemeiată; s-a constatat că pasivul succesoral este compus din suma de 50.030,78 RON; a obligat reclamanta la plata sumei de 2.285,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtul Miu Tudor Mihai; a fost obligată reclamanta la plata sumei de 5.280 lei către pârâta Iliescu Doina, reprezentând cheltuieli de judecată. Totodată, în temeiul art. 165 cod de procedură civilă, instanța a disjuns capetele de cerere având ca obiect stabilirea masei succesorale rămase de pe urma defunctului MIobligarea pârâtului la plata sumelor care reprezintă pasivul succesoral și obligarea pârâtului la restituirea registrului financiar contabil și capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Municipiul București prin Primarul General, la plata cheltuielilor de judecată cu formarea unui nou dosar având ca obiect succesiune, pretenții și obligație de a face, pentru care s-a acordat termen de judecată la data de 05.05.2014, C3 civil și executări, ora 8.30, pentru când se vor cita reclamanta APși pârâtul Municipiul București prin Primarul General.
Pentru a pronunța această hotărâre, în baza art. 137 alin. (1) Cod de procedură civilă instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond, care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Având în vederea motivarea excepției tardivității acceptării succesiunii sub beneficiu de inventar și a excepției decăderii din dreptul de opțiune succesorală de către pârâtul MTMcare a invocat aceste excepții, instanța le-a calificat ca fiind apărări de fond, în sensul neacceptării moștenirii de către pârât.
În ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților MTMIDși MTMCinstanța le-a unit cu fondul în temeiul art. 137 alin. (2) cod de procedură civilă, astfel că le-a analizat odată cu analizarea cererii pe fond.
Calitatea procesuală pasivă reprezintă identitatea care trebuie să existe între pârât și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
În fapt, la data de 24.07.2011 a decedat numitul MIastfel cum rezultă din certificatul de deces nr. 2740/25.07.2011.
Prin declarația autentificată sub nr. 1935/17.10.2011 de BNP Vișu Corneliu, soția supraviețuitoare MEa declarat că renunță în mod expres la succesiunea defunctului MI.
Prin declarația autentificată sub nr. 1936/17.10.2011 de BNP Vișu Corneliu, fiul defunctului, MCC a declarat că renunță în mod expres la succesiunea defunctului MI.
Pârâtul minor MTMeste fiul lui ME, fiul defunctului și al lui CMCSși nepotul de fiu al defunctului, astfel cum rezultă din certificatul de naștere nr. 4114/31.03.2003 eliberat de Primăria Sectorului 1 București.
Pârâta ID este sora defunctului, potrivit certificatului de naștere nr. 1202/23.04.1953 și a certificatului de căsătorie nr. 1114/24.07.1976.
Pârâtul MTMCnăscut la 16.12.1974, este fiul lui MG și al lui MF, conform certificatului de naștere nr. 3962/ 21.12.1974, iar MG, născut la data de 15.09.1937, este fiul lui MS și MN conform certificatului de naștere nr. 3241/26.06.1958.
Pe de altă parte, conform certificatului de deces nr. 2740/25.07.2011, defunctul MIera fiul lui, astfel că rezultă că susținerile reclamantei conform căreia pârâtul MMCeste nepotul de frate al defunctului nu sunt întemeiate.
În drept, instanța a reținut că având în vedere dispozițiile art. 91 din Legea nr. 71/2011, conform căruia moștenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moștenirii și faptul că art. 651 din vechiul cod civil și art. 954 din noul cod civil prevăd că moștenirea se deschide în momentul decesului persoanei, succesiunii defunctului MIdecedat la data de 24.07.2011, i se va aplica vechiul cod civil, în vigoare la acea dată.
Potrivit art. 651 cod civil succesiunile se deschid prin moarte, astfel că în cauză succesiunea defunctului MIs-a deschis la data de 24.07.2011, data la care acesta a decedat, conform certificatului de deces.
Art. 659 cod civil stabilește că succesiunile sunt deferite copiilor și descendenților defunctului, ascendenților și rudelor sale colaterale.
În cauza de față, singurul fiu al defunctului și soția supraviețuitoare a acestuia au renunțat la succesiune, fiind aplicabile dispozițiile art.696 vechiul cod civil, care prevăd că moștenitorul care renunță este considerat că nu a fost niciodată moștenitor.
Renunțarea la moștenire este un act juridic unilateral, expres și solemn, prin care succesibilul declară în cadrul termenului de prescripție al dreptului de opțiune succesorală că renunță la titlul său de moștenitor, desființând cu efect retroactiv vocația sa succesorală și devenind străin de moștenire.
Potrivit codului civil, având în vedere renunțarea la succesiune a soției supraviețuitoare și a fiului defunctului, următoarea persoană cu vocație succesorală este nepotul defunctului, pârâtul MTM.
Având în vedere faptul că acesta este minor fără capacitate de exercițiu, fiind născut la 29.03.2003, art. 19 din Decretul nr. 32/1954 prevede că acceptarea moștenirii cuvenite unui minor, indiferent de vârstă, va fi socotită întotdeauna ca fiind făcută sub beneficiu de inventar, acceptare care poate fi făcută numai în formă autentică, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 704 vechiul cod civil.
Acceptarea sub beneficiu de inventar este un act juridic expres și solemn prin care succesibilul declară în cadrul termenului de prescripție al dreptului de opțiune succesorală că își însușește titlul de moștenitor al patrimoniului succesoral, dar înțelege să răspundă pentru pasivul succesoral numai în limita activului moștenit și numai cu bunurile moștenite, inventarul întocmit împiedicând confuziunea patrimoniului succesoral cu patrimoniul său propriu.
De asemenea, art. 705 cod civil prevede că declarația unui erede de acceptare a moștenirii sub beneficiu de inventar nu are efect decât dacă este precedată sau urmată de un inventar fidel și exact al bunurilor succesiunii.
În cauza de față, pârâtul MTMnu a efectuat niciun act de acceptare a moștenirii bunicului său, din mijloacele de probă administrate în cauză nerezultând existența vreunei declarații notariale de acceptare a succesiunii fie pură și simplă, fie sub beneficiu de inventar, și nici acte de acceptare tacită a succesiunii.
Potrivit art. 841 cod civil "liberalitățile, fie făcute prin acte între vii, fie făcute prin testament nu pot trece peste jumătatea bunurilor dispunătorului dacă la moarte-i lasă un copil legitim; peste o a treia parte, dacă lasă doi copii; peste o a patra, dacă lasă trei sau mai mulți copii"; iar art. 842 cod civil stabilește că "sunt cuprinși în articolul precedent sub nume de copii, descendenții de orice grad";.
Din acest text de lege rezultă că minorul MTMeste moștenitor rezervatar al defunctului, însă art. 700 cod civil potrivit căruia "dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii"; nu face distincție după cum moștenitorul este sau nu rezervatar.
De asemenea, potrivit art. 14 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 "prescripția nu curge împotriva celui lipsit de capacitate de exercițiu, cât timp nu are reprezentant legal și nici împotriva celui cu capacitate restrânsă, cât timp nu are cine să-i încuviințeze acte/e"
În cauză, așa cum a constatat instanța, pârâtul MTMavea interese contrare cu cele ale reprezentanților săi legali, motiv pentru care termenul de prescripție de 6 luni al dreptului de opțiune succesorală a fost suspendat până la numirea de către instanță a curatorului special, respectiv până la data de 09.12.2013.
După această dată, minorul prin curator special la termenul de judecată din data de 20.01.2014, a afirmat în fața instanței că nu a făcut acte de acceptare a succesiunii defunctului MIși nici nu va face alte acte de acceptare, susținere de care instanța a luat act prin încheierea de ședință de la acea dată.
Renunțarea la moștenire poate fi făcută numai prin act autentic, însă potrivit art. 686 cod civil nimeni nu poate fi obligat să accepte o moștenire, astfel că instanța a respins susținerile reclamantei, în sensul că dacă nu a renunțat prin act autentic la moștenire prin curator special, se va considera că minorul a acceptat moștenirea, în lipsa unor acte din care să rezulte că acesta a acceptat moștenirea.
Cu privire la pârâta ID, potrivit art. 672 cod civil "în caz de a muri mai dinainte tatăl și mama unei persoane moarte fără posteritate, frații, surorile sau descendenții lor sunt chemați la succesiune, depărtând pe ascendenți și pe ceilalți colaterali. Ei succed sau după propriul lor drept, sau prin reprezentare";.
Potrivit dispozițiilor art. 689 cod civil, acceptarea poate fi expresă sau tacită. Este expresă când se însușește titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat; este tacită când eredele face un act, pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede, și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare. Iar art. 700 cod civil prevede că "dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii";
De asemenea, potrivit art. 686 cod civil "nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moșteniri ce i se cuvine".
Din interogatoriile pârâtei și din declarațiile martorei CGAnu rezultă că pârâta ar fi acceptat moștenirea defunctului, iar reclamanta nu a adus alte probe pentru a dovedi că ar exista o acceptare tacită din partea acesteia în termenul de opțiune succesorală. Astfel, cu ocazia administrării interogatoriului, la fila 83 din dosarul cauzei, pârâta IDa răspuns în sensul că nu a participat la înmormântarea defunctului, nu a luat nicio amintire și nici un obiect care a aparținut fratelui acesteia, afirmând de asemenea că de 25 de ani nu mai era în relații de familie cu fratele său defunctul MI. De asemenea, din declarația martorului PV, consemnată la fila 87 din dosarul cauzei, rezultă că acesta, fiind un cunoscut al familiei I, nu a auzit nicio discuție în sensul că aceasta ar fi mers la notariat sau ar fi încercat să plătească ceva de pe urma defunctului său frate, nu a auzit ca doamna I să fi participat la înmormântarea fratelui său, aceasta nu a preluat nici un obiect și nicio amintire din casa defunctului său frate, din susținerile martorului rezultând că nu cunoaște ca pârâta să îl fi vizitat în timpul vieții pe defunctul său frate. De asemenea, din declarația martorei PN, consemnată la fila 88 din dosarul cauzei rezultă că nu cunoaște dacă după decesul fratelui acesteia, doamnaI ar fi mers la notar sau dacă și-ar fi însușit vreun bun care să aparțină defunctului, nu a auzit ca doamnaI să fi făcut pomeniri pentru fratele său.
În ceea ce o privește pe pârâta ID, termenul de opțiune succesorală a început să curgă la data de 24.07.2011 și s-a împlinit la data de 27.01.2012, iar în acest interval de timp, nu există nicio dovadă a faptului că pârâta ar fi acceptat în mod expres succesiunea, printr-o declarație dată în acest sens în fața notarului public, și nici nu a efectuat acte cu semnificația acceptării voluntare tacite a moștenirii, astfel cum acestea sunt definite de art. 689 teza a II-a Codul Civil vechi.
Expirarea termenului de opțiune succesorală fără ca succesibilul să fi făcut acte de acceptare expresă sau tacită are drept consecință pierderea din partea acestuia a dreptului de a accepta moștenirea, devenind străin de succesiune prin neacceptarea în termen.
Susținerea reclamantei, în sensul că pârâții nu își pot invoca propria culpă a fost înlăturată de instanță, deoarece acceptarea sau renunțarea la o succesiune la care o persoană are vocație legală nu reprezintă o obligație pentru acea persoană, ci un drept al acesteia, pe care persoana respectivă este liberă să îl exercite sau nu. Neexercitarea dreptului de opțiune succesorală în termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 cod civil atrage prescripția acestui drept, dar nu implică existența unei culpe în sarcina acelei persoane.
În ceea ce-l privește pârâtul MTMCdin susținerile acestuia, răspunsurile sale la interogatoriul, declarațiile martorilor PV și PN și actele de stare civile depuse la dosar, nu rezultă existența vreunui grad de rudenie între acesta și defunct, motiv pentru care instanța a constatat că pârâtul este străin de moștenirea defunctului MI.
Astfel, așa cum s-a reținut și anterior în descrierea situației de fapt, pârâtul MTMCnăscut la 16.12.1974, este fiul lui MG și al lui MF, conform certificatului de naștere nr. 3962/21.12.1974, iar MG, născut la data de 15.09.1937, este fiul lui MS și MN, conform certificatului de naștere nr. 3241/26.06.1958.
Pe de altă parte, conform certificatului de deces nr. 2740/25.07.2011, defunctul MIera fiul lui, astfel că rezultă că susținerile reclamantei conform căreia pârâtul MMCeste nepotul de frate al defunctului nu sunt întemeiate.
În conformitate cu dispozițiile art. 659, 669, 675 C.civil, există patru clase de moștenitori legali: clasa I, clasa descendenților, alcătuită din copii, nepoți, strănepoți ai defunctului, fără limită în grad, clasa a II-a, a ascendenților privilegiați-părinții defunctului-și colateralilor privilegiați (frații și surorile defunctului și descendenții acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv, clasa a III-a, clasa ascendenților ordinari (bunici, străbunici, ș.a.m.d, ai defunctului, fără limită în grad), și clasa a IV-a (clasa colateralilor ordinari-unchii și mătușile, verii primari, frații și surorile bunicilor defunctului).
Din răspunsurile la interogatoriu ale pârâtului de la fila 83 din dosarul cauzei rezultă că acesta a susținut că se află dincolo de clasa a IV-a de moștenitori legali.
În subsidiar, chiar și în situația în care acesta s-ar fi aflat în vreuna din clasele de moștenitori legali, din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă că acesta nu a săvârșit niciun act de acceptare expresă sau tacită a moștenirii. Astfel, cu ocazia administrării interogatoriului, acesta a susținut că nu a participat la înmormântarea defunctului, nu a luat nicio amintire sau vreun bun din patrimoniul defunctului, la întrebarea nr. 7 de la interogatoriul administrat acesta precizând că nu a acceptat nici expres și nici tacit succesiunea defunctului. De asemenea, martora PN a declarat faptul că nu a auzit ca domnul MM să fi acceptat succesiunea defunctului.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților MTMID și MMCși a constatat că pârâții sunt străinii de succesiunea defunctului MIdeschisă la data de 24.07.2011.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect constatarea succesiunii vacante cu dreptul Municipiului București de a culege succesiunea vacantă, instanța a reținut că, potrivit art. 724 cod civil "dacă după expirarea termenelor pentru facerea inventarului și pentru deliberare, nu se prezintă nimeni ca să reclame succesiunea și dacă nu este nici un erede cunoscut, sau dacă erezii cunoscuți s-au lepădat de succesiune, succesiunea este privită ca vacantă";.
Din probele administrate în cauză și pentru motivele prezentate anterior, instanța a constatat că defunctul MInu are moștenitori legali care să fi acceptat succesiunea în termen sau testamentari.
Prin urmare, s-a constatat că succesiunea defunctului MIare caracter vacant și în consecință are calitatea de moștenitor al defunctului MIStatul Român, prin administratorul teritorial al acestuia, Municipiul București prin Primarul General.
Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) cod de procedură civilă partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, reclamanta fiind în culpă procesuală.
În temeiul art. 274, alin.1 C.proc.civilă, instanța a obligat reclamanta la plata către pârâtul MTMa sumei de 2.285,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului, conform chitanțelor nr. 29823.09.2013, nr. 304/29.10.2013, nr. 308/11.11.2013, 328/17.02.2014 și 322/20.01.2014 și cheltuieli copii xerox, conform facturii nr. 1423/22.10.2013 și a bonului fiscal aferent.
Instanța a obligat reclamanta la plata către pârâta IDa sumei de 5.280 de lei, reprezentând onorariul avocatului, conform extrasului de cont din data de 10.04.2013.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect stabilirea pasivului succesoral, instanța a reținut că, în fapt, la data de 01.06.2004, în cadrul ședinței Comitetului Executiv al, începând cu data de 07.06.2004 a fost ales în funcția de administrator domnul MI.
La data de 07.07.2004, a fost încheiat procesul-verbal de predare-primire a evidenței mijloacelor materiale și bănești, între OP actualul administrator al și viitorul administrator al asociației de locatari bloc 13, MIprin care s-a consemnat că s-a predat un sold în casă în valoare de 12.145.596 de lei, și un sold cont disponibil în CEC de 62.455.624 RON.
La data de 30.09.2008, a fost încheiat procesul-verbal de predare-primire, între BA, în calitate de soție a defunctului președinte MIși MIîn calitate de administrator, prin care s-a consemnat predarea către defunctul MIa sumei de 191.110.000 de lei.
La data de 08.09.2009, a fost încheiat contractul individual de muncă, înregistrat la UM București sub nr. 1782/17.09.2009, între, reprezentată prin președinte cgc, în calitate de angajator, și MIîn calitate de angajat, având ca obiect prestarea serviciului în cadrul asociației în calitate de administrator imobiliar, pe durată nedeterminată, la care s-a încheiat ulterior actul adițional nr.1/21.10.2009.
Prin procesul-verbal al Adunării Generale a Asociației de proprietari din data de 14.06.2010, a fost mandatat Președintele să notifice administratorul MIși să îl informeze asupra suspendării acestuia și a asupra faptului că nu va fi descărcat de gestiune și i se va da termen ferm de plată pentru sumele care lipsesc sub sancțiunea plângerii penale, fiind confirmată ca președinte doamna AC.
La data de 14.06.2010, a fost înaintată o cerere de demisie de către MIprin care acesta aducea la cunoștință faptul că își dă demisia urgent începând cu data de 14.06.2010, din motive de sănătate.
Prin procesul-verbal al comitetului executiv al asociației de din data de 26.07.2010, Comitetul Executiv a aprobat cererea de demisie a lui MIîncepând cu data de 01.07.2010, iar prin Decizia nr. 2/26.07.2010, s-a dispus încetarea raporturilor de muncă cu salariatul MIîncepând cu data de 01.07.2010, în temeiul art. 79, alin.1 Codul Muncii.
Deliberând, în temeiul art. 137 C.proc.civilă, asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada iunie 2004-septembrie 2007, instanța a reținut că această excepție este neîntemeiată, față de precizările reclamantei în sensul că pasivul succesoral este format din sumele cu care defunctul a prejudiciat asociația de proprietari în calitate de administrator în perioada octombrie 2007-iunie 2010, coroborate cu raportul de expertiză, în care se a reținut că prejudiciul solicitat de reclamantă a fost determinat de expertul contabil în urma expertizării documentelor din perioada 01.01.2008-31.05.2010.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, având în vedere că se solicită debite din perioada octombrie 2007-iunie 2010, instanța a respins excepția prescripției dreptului materia] la acțiune, ca neîntemeiată.
În drept, în conformitate cu dispozițiile art. 35 și 36 din Legea nr. 230/2007, art. 22, alin. 5 din H.G nr. 1588/2007, Statutul Asociației de Proprietari, instanța a reținut că în intervalul de timp în care pârâtul a exercitat funcția de administrator, au existat mai multe verificări ale comisiei de cenzori, consemnate în procesele-verbale depuse la dosar: procesul-verbal din data de 04.04.2009, întocmit de VD, președintele Comisiei de cenzori, în care s-a constatat că în perioada verificată, septembrie 2008-ianuarie 2009, s-au constatat mai multe nereguli cu privire la mod de evidențiere a chitanțelor în registrul de casă, lipsa documentelor contabile(fișa cont pentru operațiuni diverse, fișa mijlocului fix, soldul elementelor de activ și pasiv), necompletarea registrelor financiar contabile-registrul jurnal, registrul inventar.
Prin procesul-verbal din data de 13.02.2010, întocmit de SC, administrator al S.C Corsimo Business S.R.L, pentru perioada 01.01.2008-31.12.2008, s-a constatat că nu au fost făcute înregistrările în ordinea cronologică în registrul de casă, au fost făcute plăți mai mari decât încasările curente, neexistând documente justificative care să susțină diferențele de încasări.
Prin procesul-verbal din data de 26.07.2010, în urma verificării documentelor financiar-contabile pe perioada anului 2009, s-a constatat lipsa registrului de casă, al statului de salarii, al documentelor justificative pentru plăți, precum și existența unor diferențe de înregistrări.
Prin procesul-verbal întocmit la data de 26.07.2010, s-a constatat de asemenea existența unor diferențe între cheltuielile efectuate și documentele justificative depuse.
De asemenea, în urma efectuării verificărilor, prin procesul-verbal din luna august 2010, întocmit de SC în perioada 01.01.2008-30.04.2010, s-a constatat o lipsă în gestiunea administrației, lipsa registrelor financiar contabile, lipsa formularelor și fișelor specifice, adiționarea eronată a sumelor încasate și înscrise în registrul de casă.
Prin raportul de expertiză contabilă efectuat de doamna expert PC A, astfel cum a fost completat prin răspunsul la obiecțiuni, s-au reținut următoarele:
La obiectivul nr. 1, având ca obiect verificarea plăților efectuate către Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice și determinarea debitului datorat de asociație către RADET, raportat la perioada în care pârâtul a avut calitatea de administrator, doamna expert a precizat în cuprinsul răspunsului acesteia la obiecțiuni faptul că perioada în care a fost determinată restanța la plata facturilor de RADET este februarie-mai 2010, perioadă în care domnul MIexercita funcția de administrator la, totalul datoriei față de RADET la data de 31.05.2010, fiind de 28.123,58 de lei, din care valoarea facturilor de energie termică neachitate la data de 31.05.2010 de 26.686, 04 de lei, penalități de întârziere aferente facturilor neachitate la data de 31.05.2010 în valoare de 1.437,54 de lei.
La obiectivul nr. 2, care privea "Verificarea modului în care se regăsește suma de 89.139, 35 de lei, menționată de către reclamantă în cererea sa, cu titlu de "lichidități încasate de proprietari și neregăsite în soldul de casă";, și determinarea concretă a perioadei nașterii acesteia în patrimoniul Asociației, dacă suma a fost înregistrată în intervalul cât pârâtul a exercitat funcția de administrator și este real datorată, expertul a menționat în primul rând faptul că perioada vizată este 01.01.2008-30.04.2010.
Expertul a menționat faptul că soldul inițial la data de 01.01.2008, în casă și în bancă este de 36.757, 75 RON, sumele încasate în perioada 01.01.2008-31.05.2010 sunt în sumă de 472.913, 56 RON, sumele cheltuite în perioada 01.01.2008-31.05.2010 sunt în cuantum de 454.643, 60 RON, rezultând un sold final la data de 31.05.2010 în valoare de 55.027, 71 RON, soldul aflat la dispoziția asociației este de 5.806,18 RON, reprezentând contribuții încasate de la locatarii asociației, prin urmare suma care ar fi trebuit să existe în casa asociației este de 49.221,53 de lei.
Expertul a concluzionat la acest obiectiv faptul că suma de 49.221,53 de lei, nu exista în concret în casa asociației, deoarece administratorul asociației care efectua încasările în numerar nu a depus la bancă și nu a predat soldul casei către o altă persoană desemnată din cadrul asociației, fapt susținut și de faptul că soldul inițial din registrul asociației la data de 01.06.2010 este 0.
La obiectivul nr.3, "Verificarea modului în care se regăsește suma de 49.906, 36 de RON, menționată de reclamantă în cererea acesteia, reprezentând lichidități care ar fi trebuit să existe în contul CEC al asociației, dacă această sumă a fost înregistrată în intervalul de timp cât pârâtul a exercitat funcția de administrator și dacă este real datorată, expertul a precizat faptul că suma de 49.906, 36 de lei nu este real datorată de către pârâtul MIiar determinarea acesteia nu s-a făcut pe baza extraselor de cont, ci pe baza unor calcule extracontabile, iar suma de 7.726, 61 de lei, existentă în contul CEC Bank S.A Toporași a rămas la dispoziția asociației de proprietari bloc 13, deoarece pârâtul nu a mai efectuat operațiuni prin acest cont începând cu luna aprilie 2010.
La obiectivul nr.4 "Verificarea sumelor aflate în contul CEC al Asociației și determinarea soldului final", expertul a precizat că soldul final la data de 31.05.2010 este în sumă de 5.806, 18 RON. Expertul a mai menționat că prin contul bancar nu se pot efectua operațiuni decât cu două semnături (președinte și administrator), deci pârâtul MInu a dispus singur de operațiunile derulate prin contul de la CEC BANK SA Agenția Toporași.
La obiectivul nr.5, "Verificarea veridicității sumelor menționate de către reclamantă în cererea sa, cu titlu de creanțe datorate de către administratorul MIastfel: suma de 1.798, 68 de lei, menționată ca reprezentând salarii nedatorate și suma de 12.691, 68 de lei, menționată ca reprezentând "cheltuieli reparații bloc nedatorate", expertul a constatat următoarele:
Minusul în sumă de 1.795, 68 de lei, menționat de către cenzor în procesul-verbal nu este veridic, întrucât expertul din verificările efectuate pe baza documentelor puse la dispoziție nu a constatat această diferență între sumele din statele de plată și sumele trecute în registrul de casă, iar registrele de casă din perioada august 2009-aprilie 2010 nu au fost întocmite de către administratorul, pârâtul MI.
În ceea ce privește suma de 12.691, 68 de lei, expertul a constatat că numai suma de 9.635, 16 RON este veridică, pentru care s-au prezentat documente spre expertizare, iar pentru suma de 3.056, 52 de lei, nu s-au prezentat documente care să fie analizate din punctul de vedere al veridicității lor.
Pentru lucrările în valoare de 9.635, 16 RON, pârâtul nu a prezentat aprobarea Comitetului, deviz de reparații în care să se specifice în amănunt ce lucrări s-au efectuat, ce materiale s-au folosit și valoarea totală a devizului, și procesul-verbal de recepția a lucrărilor, iar din acest motiv președintele asociației nu a luat în considerare ca documente descărcătoare de cheltuieli efectuate de către asociație facturile prezentate mai sus, pe perioada exercitării mandatului de administrator de către pârât.
La obiectivul nr. 9, "Identificarea existenței procesului-verbal de predare a tuturor documentelor financiar contabile către Asociație din momentul preluării mandatului, anul 2004, respectiv al predării mandatului de către pârâtul MIexpertul a menționat că în documentele prezentate de nu a identificat procesele-verbale de preluare a mandatului de administrator și nici al predării mandatului de către MI.
În răspunsul la obiecțiunile raportului de expertiză, doamna expert a concluzionat faptul că, cuantumul total al lipsurilor constatate de expert în baza documentelor prezentate de AP pentru perioada 01.08.2008-31.05.2010 perioadă în care MIa exercitat funcția de administrator este în sumă de 50.030,78 de lei, sumă rezultată din următorul mod de calcul (43.759,30+12.077,66-5.806, 18 RON), din care suma de 43.759, 30 RON reprezentând sume încasate prin casă și prin bancă pentru fondul de rulment și fondul de reabilitate cumulat la data de 31.05.2010, 12.077, 66 RON (28.123, 58 RON, reprezentând sume restante la RADET la data de 31.05.2010, din care se scad sumele restante ale locatarilor la data de 31.05.2010, în valoare de 16.045, 92 de lei, din listele de plată din luna aprilie 2010, cu care dacă erau încasate se achitau o parte din facturile furnizorului RADET), iar 5.806,18 RON, reprezintă soldul din contul de la banca CEC la dispoziția administrației.
Suma de 50.030,78 RON reprezintă suma pe care reclamanta o solicită în final în stabilirea pasivului succesoral.
Instanța a reținut că, având în vedere că între reclamanta AP 13 și MIa fost încheiat un contract de muncă, sunt aplicabile dispozițiile legale privind răspunderea civilă contractuală, astfel cum sunt acestea reglementate prin dispozițiile art. 969-970 Codul Civil în vigoare pe perioada derulării contractului de muncă.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. art.969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art.970 Cod civil convențiile trebuie executate cu bună credință și întocmai.
Condițiile răspunderii civile contractuale sunt: existența unei fapte ilicite, care constă în nerespectarea unei obligații contractuale, aducându-se prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al creditorului, existența unui prejudiciu patrimonial în care se concretizează această atingere, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită, punerea debitorului în întârziere și inexistența uni condiții de nerăspundere.
În conformitate cu dispozițiile art. 1082 C.civil, instanța a reținut faptul că în sarcina defunctului MIse poate reține săvârșirea unei fapte ilicite, constând în îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor contractuale care decurg din încheierea contractului de muncă având ca obiect administrarea imobilului. Astfel, deși acesta avea ca atribuție, printre altele, gestionarea fondurilor bănești ale asociației, încasarea de la locatari a cotelor de contribuție, în urma întocmirii raportului de expertiză s-a concluzionat faptul că acesta nu a predat asociației suma de 43.759, 30 RON reprezentând sume încasate prin casă și prin bancă pentru fondul de rulment și fondul de reabilitate cumulat la data de 31.05.2010, iar suma de 12.077, 66 RON reprezintă sume restante de plată la RADET, care nu sunt justificate prin restanțele la plata cotelor de contribuție ale membrilor asociației de proprietari.
Ca urmare a acestei defectuoase îndepliniri a obligației contractuale, reclamantei i-a fost cauzat un prejudiciu, în cuantum total de 50.030,78 RON, astfel cum acesta a fost determinat prin raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de doamna expert Alexandra, completat prin răspunsurile la obiecțiuni.
De asemenea, sunt îndeplinite condițiile vinovăției lui MIîntrucât acesta nu a dovedit îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor contractuale și nu a invocat o cauză străină care să fie exoneratoare de răspundere, din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă că există legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, și este de asemenea îndeplinită condiția punerii debitorului în întârziere, prin Notificarea din data de 17.06.2010, comunicată prin intermediul BFJA Popescu Sofica și Popescu Florin, la data de 18.06.2010, în conformitate cu dispozițiile art. 1079 Codul Civil.
Având în vedere angajarea răspunderii contractuale a defunctului, pe cale de consecință acesta este obligat la plata către reclamantă a sumei de 50.030,78 RON, cu titlu de prejudiciu determinat potrivit raportului de expertiză.
Potrivit art. 774 Codul Civil, pasivul succesoral se suportă de către succesorii universali sau cu titlu universal, deoarece ei dobândesc prin moștenire un patrimoniu sau o fracțiune din patrimoniu, adică o universalitate care cuprinde nu numai drepturi, dar și obligații.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța a constatat că pasivul succesoral este compus din suma de 50.030,78 RON.
În temeiul art. 165 cod de procedură civilă, instanța a disjuns capetele de cerere având ca obiect stabilirea masei succesorale rămase de pe urma defunctului MIobligarea pârâtului la plata sumelor care reprezintă pasivul succesoral și obligarea pârâtului la restituirea registrului financiar contabil și capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Municipiul București Prin Primarul General la plata cheltuielilor de judecată cu formarea unui nou dosar având ca obiect succesiune, pretenții și obligație de a face, pentru care s-a acordat termen de judecată la data de 05.05.2014, C3 civil și executări, ora 8.30, pentru când se vor cita reclamanta APși pârâtul Municipiul București Prin Primarul General.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta APsolicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, cererea de apel fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V a Civilă, sub nr.24109/4/2012.
Prin decizia civilă nr. 1408 A din 06.05.2015, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă APa desființat în parte sentința apelată și trimite spre rejudecare aceleiași instanțe capătul de cerere privind stabilirea calității de moștenitor formulat în contradictoriu cu pârâtul MTMa schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins capătul de cerere privind constatarea succesiunii vacante ca neîntemeiat, a înlăturat dispoziția referitoare la obligarea reclamantei la plata sumei de 2.285,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtul MTMa menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate, a respins cererea intimatului-pârât MCM de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată și a obligat apelanta la plata către intimata-pârâtă IDa sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art.274 alin. 3 C.pr.civilă.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că la data de 24.07.2011 a decedat numitul MIastfel cum rezultă din certificatul de deces nr. 2740/25.07.2011.
Prin declarația autentificată sub nr. 1935/17.10.2011 de BNP Vișu Corneliu, soția supraviețuitoare MEa declarat că renunță în mod expres la succesiunea defunctului MI.
Prin declarația autentificată sub nr. 1936/17.10.2011 de BNP Vișu Corneliu, fiul defunctului, MCC a declarat că renunță în mod expres la succesiunea defunctului MI.
Intimatul-pârâtul MTMnăscut la data de 29.03.2003 este nepotul de fiu al defunctului MIpărinții minorului fiind ME (fiul defunctului) și MC, astfel cum rezultă din certificatul de naștere nr. 4114/31.03.2003 eliberat de Primăria Sectorului 1 București.
Constatând că minorul MTM are interese contrare cu cele ale reprezentanților săi legali, ME și MC, prin încheierea de ședință din data de 09.12.2013, prima instanță a numit curator special al minorului pe TN, bunica maternă a minorului.
Contrar celor susținute de apelanta-reclamantă prin motivele de apel, nu se poate reține existența unui conflict de interese între minorul MTMși curatorul special numit de instanță, TN. Astfel, bunica maternă a minorului nu are vocație succesorală generală la moștenirea defunctului MIși ca atare nu are niciun interes personal legat de dezbaterea succesiunii defunctului.
S-a constatat, însă, că este întemeiată critica apelantei-reclamante referitoare la admiterea în mod greșit a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MTM.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) și, pe de altă parte, existența unei identități între persoana pârâtului și persoana obligată în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).
Întrucât reclamantul este cel care declanșează procedura judiciară, lui îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului. Această obligație își are temeiul în dispozițiile art. 112 C.proc.civ, potrivit cărora cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente, obiectul, precum și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția. Prin indicarea pretenției sale, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează această pretenție, reclamantul justifică îndreptățirea pe care o are de a introduce cererea sa împotriva unui anumit pârât.
În cauza de față, tribunalul a apreciat că intimatul-pârât MTMare calitate procesuală pasivă pe capătul de cerere privind stabilirea calității de moștenitor de pe urma defunctului MI
S-a reținut de tribunal că patrimoniul succesoral se transmite către cel chemat în puterea legii sau a voinței celui care lasă moștenirea din ziua deschiderii moștenirii. Drept consecință, el poate fi de îndată urmărit de către creditorii succesiunii, inclusiv de către legatari. Pe de altă parte însă, legea acordă succesibilului un termen de 6 luni pentru consolidarea titlului de moștenitor prin acceptarea moștenirii, respectiv pentru desființarea cu efect retroactiv a vocației succesorale prin renunțarea la moștenire.
Pentru a împăca dreptul creditorilor de a-și valorifica pretențiile fără întârziere cu dreptul succesibilului de a opta în cunoștință de cauză, Vechiul Cod civil (art.706-711) a prevăzut în favoarea succesibilului un termen de 3 luni de la deschiderea moștenirii pentru a provoca întocmirea inventarului moștenirii și un termen de 40 zile pentru a delibera asupra acceptării sau renunțării la moștenire, termen de deliberare care curge de la data semnării procesului-verbal de inventariere, cel mai târziu la expirarea termenului de 3 luni.
În cursul termenelor de inventar și deliberare, succesibilul acționat de creditor poate, pe cale de excepție dilatorie, să ceară suspendarea procedurii; până la expirarea termenului prevăzut de lege sau acordat de instanță, el nu poate fi obligat să opteze și nici nu se poate obține o hotărâre de obligare împotriva lui în calitate de moștenitor (dreptul de opțiune este dublat de dreptul de abstențiune). Cu alte cuvinte, în acest interval de timp el are numai dreptul, nu și obligația de a opta: de a accepta pur și simplu, sub beneficiu de inventar sau de a renunța la moștenire.
După expirarea termenelor de inventar și deliberare, succesibilul este obligat să opteze, în sensul dorit. Dacă nu optează, instanța îl poate condamna în calitate de acceptant pur și simplu (art.711 C.civ.). Însă el va fi considerat acceptant numai în raport cu persoanele cu care s-a judecat; față de alte persoane, el păstrează dreptul de opțiune succesorală, în cursul termenului de prescripție.
Aplicând aceste considerații teoretice în speța de față, tribunalul a reținut că singurul fiu al defunctului, MCC a renunțat la succesiunea defunctului, prin declarația autentificată sub nr. 1936 la 17.10.2011 de BNP Vișu Corneliu. De asemenea, a renunțat la succesiunea defunctului și soția supraviețuitoare a acestuia, ME(persoană care avea vocație la succesiunea defunctului în concurs cu descendenții acestuia sau cu oricare altă clasă de moștenitori legali, conform art.1 din Legea nr.319/1944), prin declarația autentificată sub nr. 1936/17.10.2011 de BNP Vișu Corneliu. Ca atare, aceștia sunt considerați străini de moștenirea defunctului, în conformitate cu dispozițiile art.696 din Vechiul Cod civil, care prevăd că moștenitorul care renunță este considerat că nu a fost niciodată moștenitor.
Conform dispozițiilor art.659 și urm. din Vechiul Cod civil, următoarea persoană cu vocație succesorală la moștenirea defunctului MIdupă fiul defunctului este nepotul defunctului, intimatul-pârât MTM.
În privința minorului MTMtermenele de inventar și deliberare (care au început să curgă la data de 19.12.2013, când a fost desemnat curator special pentru acesta) au expirat anterior datei la care prima instanță a rămas în pronunțare, fără ca minorul, prin curator, să opteze, în sensul acceptării succesiunii sub beneficiu de inventar (conform art.19 din Decretul nr.32/1954) sau renunțării la moștenire.
În atare condiții, prima instanță trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art.711 C.civ rap. la art. 19 din Decretul nr.32/1954 și să considere că minorul MTMa acceptat succesiunea defunctului MIsub beneficiu de inventar.
Față de cele reținute anterior, tribunalul constată că este întemeiată și critica apelantei-reclamante referitoare la constatarea în mod eronat a vacanței succesiunii defunctului MI.
Astfel, potrivit art.680 C.civ "În lipsă de moștenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului";.
Având în vedere că, prin prezenta decizie, s-a reținut că minorul MTMtrebuie considerat ca acceptant sub beneficiu de inventar al succesiunii defunctului MIrezultă că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de textul de lege mai sus menționat pentru a se constata vacanța succesiunii.
În ceea ce privește greșita obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată către pârâții MTMși ID, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 274 alin.1 Cod de procedură civilă: " Partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată";.
Cheltuielile de judecată sunt cele efectuate de către părți și se compun din taxele de timbru, din sumele cheltuite pentru transportul și cazarea lor, sumele cheltuite pentru administrarea probelor - exempli gratia, onorarii experți, de asemenea, din onorariile avocaților sau cheltuielile făcute pentru deplasarea acestora.
Potrivit prevederilor legale evocate, partea care a pierdut procesul suportă atât cheltuielile făcute de ea, cât și cheltuielile făcute de partea care a câștigat, deoarece este în culpă procesuală, prin atitudinea sa în proces determinând aceste cheltuieli. Temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl constituie așadar, culpa procesuală a părții.
În cauza de față, apelanta-reclamantă a chemat în judecată o persoană fără calitate procesuală pasivă, pe intimata-pârâtă ID, fiind în culpă pentru stabilirea greșită a cadrului procesual, așa încât trebuie să-i achite acesteia cheltuielile de judecată pe care le-a avansat, constând în onorariul de avocat, în cuantum de 5.280 lei.
Referitor la cheltuielile de judecată suportate de către pârâtul MTMavând în vedere soluția ce se va pronunța asupra capătului de cerere formulat în contradictoriu cu acesta, în sensul desființării parțiale a sentinței și trimiterii spre rejudecare, tribunalul a reținut că, în urma rejudecării, se va stabili de instanța de fond dacă aceste cheltuieli pot fi sau nu acordate ( după cum partea care le-a solicitat va avea sau nu câștig de cauză).
Pentru considerentele expuse în cele ce preced, în temeiul art.297 C.pr.civ, tribunalul a admis apelul, a desființat în parte sentința apelată și a trimis spre rejudecare aceleiași instanțe capătul de cerere privind stabilirea calității de moștenitor formulat în contradictoriu cu pârâtul Miu Tudor Mihai; totodată, în temeiul art.296 C.pr.civ, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins capătul de cerere privind constatarea succesiunii vacante ca neîntemeiat; a înlăturat dispoziția referitoare la obligarea reclamantei la plata sumei de 2.285,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtul MTMși au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În temeiul art.274 alin.1 și 3 C.pr.civ, tribunalul a obligat apelanta la plata către intimata-pârâtă IDa sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat. Tribunalul a dispus obligarea apelantei să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de intimată, apreciind că onorariul pretins, de 4.400 lei este nepotrivit de mare, ținând cont de complexitatea nu prea mare a cauzei, de durata procesului și de munca depusă de avocat, care a constat în studierea dosarului, depunerea unei întâmpinări și formularea de concluzii orale cu ocazia dezbaterilor.
Tribunalul a respins cererea intimatului-pârât MCM de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată. Astfel, tribunalul a avut în vedere că intimatul-pârât MCM a participat în cauză în nume propriu, neputând avea, în același timp, calitatea de reprezentant convențional al propriei persoane.
Reprezentarea în procesul civil reprezintă situația în care o persoană, numită reprezentant îndeplinește actele de procedură în numele și în interesul altei persoane, care este parte în proces, numită reprezentat. Câtă vreme intimatul-pârât MC, are calitatea de parte în proces, nu poate participa la judecarea cauzei și ca reprezentant al său.
Conform dispozițiilor Legii nr.51/1995 și Statutului profesiei de avocat, reprezentarea în proces se realizează în baza unui contract de asistență juridică, încheiat în formă scrisă între avocat și clientul său. În contractul de asistență juridică, aceeași persoană nu poate figura atât în calitate de avocat, cât și în calitate de client, nefiind posibil ca avocatul să presteze servicii de asistență juridică și reprezentare în favoarea propriei persoane.
Mai mult decât atât, potrivit art.242 din Statutul profesiei de avocat, avocatul are obligația să se abțină de la exercitarea oricărei activități profesionale în cazul în care există un conflict de interese.
În termenul legal prevăzut de art. 301 C.proc.civ., împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul MTM
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că instanța de fond a constatat în mod temeinic și legal că acesta nu a acceptat moștenirea defunctului său bunic, fiind în prezent străin de succesiune și neavând calitate procesuală.
Hotărârea instanței de apel, însă, încalcă dispozițiile art. 686 Cod civil deoarece nimeni nu poate fi obligat să accepte o succesiune, mai ales un minor care ar trebui să răspundă pentru pasivul succesoral în cuantum de 50.030,78 RON, minor care prin curatorul special a arătat că nu acceptă succesiunea, că nu a făcut nici un act de acceptare și nu a solicitat întocmirea inventarului.
Ținând cont că minorul MTMs-a născut la data de 29.03.2003, fiind persoană lipsită de capacitate de exercițiu, în sensul art. 37, art. 38, art. 43 alin. l lit. a NCC, atât la data deschiderii succesiunii cât și în prezent, acceptarea moștenirii va fi socotită totdeauna ca fiind făcută sub beneficiu de inventar(art. 19 din decretul nr. 32/1954, în prezent abrogat de NCC) . Prin urmare, dreptul de opțiune succesorală a acestor persoane este restrâns la posibilitatea acceptării sub beneficiu de inventar sau renunțării la moștenire, în termenul de 3 luni de la data deschiderii succesiunii.
Potrivit art. 14 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 și art. 19 din același act normativ, termenele de inventar și deliberare au început să curgă la data de 19.12.2013, dată la care minorului i s-a numit curatorul special.
La termenul din data de 20.01.2014, curatorul special al minorului, TN, a învederat instanței de judecată că minorul nu a acceptat succesiunea defunctului și nici nu intenționează să accepte, motiv nereținut de instanța de apel.
Reclamanta, prin apărător a concluzionat că minorul a renunțat expres la succesiune, prin curatorul special, în termenul de opțiune succesorală.
Instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 700 Cod civil având în vedere că minorul, prin curator special a optat în termenul prevăzut de lege, în sensul că nu acceptă moștenirea, deci este renunțător și nu poate fi considerat acceptant sub beneficiu de inventar în baza art. 711 Cod civil.
Minorul este străin de succesiune pentru că potrivit legii putea să accepte succesiunea în termenul prevăzut de lege și doar sub beneficiu de inventar, mai ales în acest caz în care masa succesorală este reprezentată doar din pasiv.
Minorul nu poate accepta succesiunea doar pentru că așa dorește reclamanta sau doar că așa consideră instanța de apel. Mai mult, în patrimoniul defunctului nu exista la data decesului nici un bun.
Acceptarea sub beneficiu de inventar este un act juridic solemn, care trebuie să îndeplinească următoarele condiții de formă (art. 704 C.civil, art. 76 alin. 3-4 din Legea nr. 36/1995 și art. 45 și 80-81 din regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995) care sunt prevăzute drept condiții de validitate și respectiv de opozabilitate și pentru renunțarea la moștenire.
Mai mult, pentru validitatea acceptării beneficiare legea prevede și necesitatea întocmirii inventarului fidel și exact al bunurilor succesorale:
- Acceptarea sub beneficiu de inventar poate fi numai expresă (dacă declarația de acceptare nu este dată în fața notarului public, intervine sancțiunea nulității beneficiului de inventar.
- Declarația de acceptare trebuie înscrisă în registrul special de renunțări.
- Declarația de acceptare trebuie să fie precedată sau urmată de întocmirea unui inventar fidel si exact al bunurilor succesorale, făcut în formele legiuite (art. 705 C.civil)- inventar care nu a fost întocmit.
În concluzie, pârâtul solicită să se constate că minorul MTM nu a acceptat succesiunea defunctului său bunic, sub beneficiu de inventar.
Acceptarea sub beneficiu de inventar produce efecte specifice în avantajul moștenitorului beneficiar (art. 713 C.civil), în sensul că acesta răspunde pentru pasivul succesoral numai în limita activului și numai cu bunurile care fac parte din moștenire, dar în moștenire nu există nici un bun ci doar datorii.
În mod corect instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 274 C.proc.civ. și a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată având în vedere că aceasta a fost în culpă procesuală având în vedere că minorul nu are calitatea de moștenitor acceptant sub beneficiu de inventar și nici calitate procesuală pasivă.
Față de cele expuse mai sus pârâtul consideră că instanța de fond în mod legal și temeinic a constatat vacanța succesiunii defunctului MI.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate, Curtea va admite recursul pentru următoarele considerente:
Calitatea procesual pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății.
În speță, pârâtul MIa decedat la data de 24.07.2011, singura persoană cu vocație succesorală de pe urma acestuia, urmare renunțării în mod expres la succesiune a soției supraviețuitoare și a unicului fiu al defunctului, fiind nepotul acestuia - recurentul pârât MTMnăscut la data de 29.03.2003.
Potrivit dispozițiilor art. 19 din Decretul 32/1954: "Acceptarea mostenirii cuvenita unui minor, indiferent de varsta sau unei persoane pusa sub interdictie, va fi socotita intotdeauna ca fiind facuta sub beneficiu de inventar";.
Vechiul Cod civil - Sectiunea III - "Despre beneficiul de inventar, despre efectele sale si despre obligatiile eredelui beneficiar"; prevede prin art. 704 C.civ. că "Declaratia unui erede ca ia aceasta calitate sub beneficiu de inventar trebuie sa fie facuta la grefa tribunalului de prima instanta a districtului in care succesiunea este deschisa; ea trebuie sa fie inscrisa pe registrul destinat pentru trecerea actelor de renuntare";.
Persoana chemata la mostenire, inclusiv minorul (potrivit dispozițiilor legale citate), are deci un drept subiectiv de optiune succesorală, care confera succesibilului facultatea de a accepta succesiunea sau de a renunta la ea.
Or, în cauza de față, recurentul pârât MTMnu a efectuat niciun act de acceptare a moștenirii bunicului său, nerezultând existența vreunei declarații notariale de acceptare a succesiunii fie pură și simplă, fie sub beneficiu de inventar, și nici acte de acceptare tacită a succesiunii.
Potrivit dispozițiilor art. 711 C.proc.civ. "Eredele conserva cu toate acestea, dupa expirarea termenelor acordate de art. 706, chiar dupa expirarea termenelor date de judecator, conform art. 709, facultatea de a face inca inventar si de a se declara erede beneficiar; aceasta insa in caz cind dinsul n-a facut acte de erede sau in caz cind nu este dat in contra-i o hotarire judecatoreasca desavirsită), care sa-l condamne ca erede curat si simplu";.
Prin urmare, astfel cum rezultă din cuprinsul textului citat, eredele are facultatea de a face inventar și de a se declara erede beneficiar, aceasta întrucât trasmisiunea succesorala nu este obligatorie pentru mostenitor.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 686 din Codul Civil, care prevăd ca "nimeni nu este obligat a face acceptarea unei mosteniri ce i se cuvine";.
Or, recurentul pârât, prin curator, a arătat în mod expres, în fața instanței, că nu va face acte de acceptare a succesiunii de pe urma defunctului său bunic MI.
Față de această manifestare a voinței recurentului, exprimată prin curator, Curtea a solicitat, în raport de dispozițiile art. 129 alin. 2 din C.fam., aplicabil speței față de data deschiderii succesiunii defunctului MI(24.07.2011), dispoziții potrivit cărora "Tutorele nu poate, fara prealabila incuviintare a autoritatii tutelare, sa faca valabil instrainarea ori gajarea bunurilor minorului, renuntarea la drepturile patrimoniale ale acestuia, precum si sa incheie orice alte acte care depasesc dreptul de a administra";, încuviințarea Autorității Tutelare privind neacceptarea de către minorul MTMa succesiunii rămasă de pe urma defunctului MI.
La termenul de judecată din 28.02.2017 a fost depusă la dosar Dispoziția nr. 164 din 31.01.2017 emisă de Sectorul 4 al Municipiului București - Aparatul de specialitate pe baza referatului Serviciului Autoritate Tutelară nr. P.3.3/165/2017, prin care s-a autorizat ca minorul MTMsă nu accepte moștenirea de pe urma defunctului său bunic, MI.
În aceste condiții, Curtea constată că în urma manifestării de voință a recurentului, exprimată prin curator și autorizată de Autoritatea tutelară competentă, de a nu accepta moștenirea defunctului MIacesta a devenit străin de succesiune și nu justifică, astfel, calitate procesual pasivă în cauză, cum în mod corect a reținut prima instanță.
Prin urmare, reținând nelegalitatea hotărârii atacate pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 C.pr.civ., să admită recursul, să modifice decizia recurată, în parte, respectiv va respinge apelul declarat de reclamanta APca nefondat și va menține dispozițiile din decizie cu privire la cererile de cheltuieli de judecată ale intimaților MC și ID.
Respinge cererile intimaților privind cheltuielile de judecată în recurs, întrucât nu s-au depus la dosar înscrisuri care să facă dovada cheltuielilor suportate de aceștia în prezenta cale de atac.
| ← Legea nr. 165/ 2013. notiunea de dosar aprobat in contextul art.... | Pretenţii. legea nr. 165/2013. consecinţele neurmării... → |
|---|
