Legea nr. 221/2009. Prescripţia dreptului material la acţiune
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 804/R din data de 30.05.2013
Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 a fost publicată în Monitorul Oficial al României la data de 11 iunie 2009 și a intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării, respectiv la data de 15 iunie 2009. Prin urmare, acțiunea reclamantei, înregistrată la data de 10 iulie 2012 a fost formulată peste termenul de trei ani, care s-a împlinit la data de 15 iunie 2012
Prin sentința civilă nr. 741 din 12.03.2013 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr. 5616/102/2012 s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș și s-a respins ca tardiv formulată acțiunea exercitată de reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș, având ca obiect acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr.221/2009.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că acțiunea reclamantei, înregistrată la data de 10 iulie 2012, s-a făcut cu depășirea termenului de trei ani, prevăzut de art. 5 din Legea nr. 221/2009, termen care s-a împlinit la data de 15 iunie 2012, fiind tardiv formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta B. M., solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare Tribunalului Mureș, în vederea soluționării fondului cauzei.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că în mod nelegal instanța a reținut tardivitatea cererii sale, în contextul în care nu a avut cunoștință de existența acestui act normativ, întrucât nu s-a făcut nici un fel de publicitate.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 5 din Codul de procedură civilă.
Intimatul, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, arătând că prima instanță a soluționat în mod corect excepția tardivității.
Examinând hotărârea atacată din perspectiva motivelor invocate, instanța de control judiciar constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Mureș, la data de 10 iulie 2012, reclamanta B. M. a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009 pentru prejudiciul moral și material suferit, ca urmare a faptului că tatăl său, S. I., a fost prizonier de război în fosta U.R.S.S.
Potrivit dispozițiilor art. 5 Legea nr. 221/2009 orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despăgubiri.
Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 a fost publicată în Monitorul Oficial al României la data de 11 iunie 2009 și a intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării, respectiv la data de 15 iunie 2009. Prin urmare, acțiunea reclamantei, înregistrată la data de 10 iulie 2012 a fost formulată peste termenul de trei ani, care s-a împlinit la data de 15 iunie 2012, tribunalul soluționând legal excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Argumentele recurentei referitoare la împrejurarea că existența acestui act normativ nu a fost mediatizată,astfel încât nu a avut cunoștință de prevederile legale în discuție nu pot fi primite și nu pot avea efectul înlăturării consecințelor împlinirii termenului de 3 ani prevăzut de lege, în contextul în care actul normativ menționat a fost publicat în Monitorul Oficial, fiind astfel adus la cunoștința tuturor.
Având în vedere considerentele anterior expuse, Curtea a concluzionat că în cauză nu este incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 - 3 din același act normativ, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta B. M. împotriva sentinței civile nr. 741 din 12.03.2013 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 5616/102/2012.
| ← Soluţionarea acţiunii penale. Autoritatea de lucru judecat | Cerere de împărţeală a bunurilor comune. Criterii de... → |
|---|
