Revizuire. Tardivitate. Jurisprudență Revizuire
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 818/R din data de 05.06.2013
Accesul la cunoașterea deciziilor publicate în partea I a Monitorului Oficial este asigurat, contrar susținerilor recurenților, chiar Legea nr.202/1998 dispunând în același art.19, teza finală că "sumarele monitoarelor oficiale sunt accesibile permanent";.
În consecință, față de această prevedere legală nu se poate vorbi de acces limitat.
În termenul de 3 luni prevăzut de art.324 alin.3, revizuienții puteau lua cunoștință de existența deciziei Curții Constituționale, prin consultarea site-ului Monitorului Oficial, al rezumatelor pe care chiar legea invocată impune a fi postate.
Prin cererea de revizuire înregistrată sub nr. 3842/96/2012, revizuenții B. V., S.F., S.L., S. J. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2, pronunțată la data de 16 ianuarie 2007, de către Tribunalul Harghita, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr.1360/R, pronunțată la data de 18 septembrie 2008, de către Curtea de Apel Târgu Mureș, și în consecință, modificarea în tot a deciziei civile nr. 2, pronunțată la data de 16 ianuarie 2007 de către Tribunalul Harghita, în sensul respingerii apelului declarat de intimata Eparhia Reformată din Ardeal.
În motivarea cererii de revizuire se arată faptul că, la data de 18 octombrie 2004, intimata Eparhia Reformată din Ardeal, a solicitat Judecătoriei Odorheiu Secuiesc constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare prin care revizuienții au dobândit apartamentele 2, 3, 4 și 5 din imobilul situat în municipiul Odorheiu Secuiesc, str. xxxxxx, înscrise în CF nr. 507, 507/A, 507/A/C, 507/A/P/I/C, 507/A/P/II/C, 507/A/P/III/C și 507/A/P/IV/C al localității Odorheiu Secuiesc.
În fața primei instanțe, revizuienții au ridicat excepția tardivității acțiunii promovate împotriva lor, însă, Judecătoria Odorheiu Secuiesc, prin sentința civilă nr. 2228, pronunțată la data de 16 decembrie 2005, a respins această excepție, motivându-și soluția prin faptul că, în conformitate cu prevederile art. II din Legea nr. 48/2004, pentru aprobarea OUG nr. 184/2002, pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945/22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a OUG nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, termenul de introducere a cererilor privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate după 1989 privind imobilele care au aparținut cultelor religioase, a fost prelungit cu încă 6 luni, deci până la data de 25 septembrie 2004, iar acțiunea intimatei a fost depusă anterior acestei date la oficiul poștal.
Cu toate acestea, instanța de fond le-a dat câștig de cauză revizuienților în speță, în sensul respingerii cererii de constatarea a nulității absolute a contractelor noastre de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Eparhia Reformată din Ardeal, apel care a fost admis, iar prin decizia nr. 2, pronunțată la data de 16 ianuarie 2007, s-a dispus constatarea nulității absolute a contractelor.
Decizia de mai sus a rămas irevocabilă prin respingerea recursului revizuienților prin decizia nr. 1360/R, pronunțată la data de 18 septembrie 2009.
Cu privire la motivele de revizuire, se arată că, prin OUG nr. 184/2012, pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945/ 22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a OUG nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002 la Titlul art. VI alin. 3, s-a prevăzut că "actele juridice de înstrăinare a imobilelor care fac obiectul OUG nr. 94/2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării";. Prin alin.4, s-a statuat că, "prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Pentru soluționarea acestor cauze instanțele judecătorești competente vor avea în vedere dispozițiile art. 46 alin. 1, 2, 4 din Legea nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare";.
OUG nr. 184/2002 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 929 din data de 18 decembrie 2002, intrând în vigoare la aceiași dată. Față de această situație, termenul de 6 luni pentru exercitarea dreptului la acțiune a celor interesați s-a prescris cu împlinirea datei de 18 iunie 2003.
Termenul de 6 luni prevăzut mai sus a fost prelungit prin Legea nr. 48/2004 pentru aprobarea OUG nr. 184/2002, iar mai târziu prin Legea nr. 247/2005.
Prevederile de mai sus au fost cuprinse în OUG nr. 94/2000 inițial, în forma modificată de Legea nr.247/2005 la art. 4¹, iar ulterior republicării actului normativ de mai sus în Monitorul Oficial nr. 797 din data de 1 septembrie 2005 la art. 6.
Revizuienții în cursul judecării recursului, au ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederii legale mai sus în dosarul nr. 512/43/2007 în fața Curții de Apel Târgu Mureș, cererea lor fiind transmisă Curții Constituționale. Prin decizia nr. 535, pronunțată la data de 14 iulie 2008 excepția de neconstituționalitate a fost respinsă de Curtea Constituțională a României.
Ulterior, prin decizia nr. 1352, pronunțată la data de 10 decembrie 2008 de către Curtea Constituțională a României, s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. III din titlul II a Legii nr. 247/2005 privind cea de-a doua prelungire a termenului fixat pentru exercitarea dreptului la acțiune.
Recent, prin decizia nr. 615, pronunțată la data de 12 iunie 2012, de către Curtea Constituțională a României, s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. II din Legea nr. 48/2004, prin care s-a dispus prelungirea termenului introdus la art. 6, alin. 4 din OUG nr. 184/2002.
În motivarea acestei soluții, Curtea Constituțională a României a reținut că "instituirea unui nou termen pentru exercitarea acțiunii în anularea unor acte juridice de înstrăinare a unor imobile după împlinirea termenului de prescripție, este de natură să înfrângă principiul securității raporturilor juridice civile, prin nesocotirea așteptărilor legitime ale cetățenilor în raport cu previzibilitatea legii, prin raportare la conținutul unei norme de la un moment dat";, respectiv că, "reglementarea unui nou termen pentru introducerea unei acțiuni în anularea actelor juridice de înstrăinare a imobilelor aparținând cultelor religioase, după împlinirea termenului de prescripție a dreptului la acțiune, este de natură să înfrângă principiul securității raporturilor juridice civile, precum și dreptul la un proces echitabil";.
În aceste condiții, cei interesați în constatarea nulității absolute a contractelor prin care s-au înstrăinat imobile care au constituit obiectul OUG nr. 94/2000 au avut la îndemână un termen de 6 luni pentru intentarea acestor acțiuni, termen cuprins între 18 decembrie 2002 și 18 iunie 2003. În această situație, la data la care Eparhia Reformată din Ardeal s-a adresat instanței judecătorești pentru constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare prin care revizuienții au dobândit apartamentele în cauză, cererea era prescrisă.
În aceste condiții, având în vedere cele de mai sus, trebuie constatat că din moment ce prelungirea termenului de exercitare a dreptului la acțiune este neconstituțional, acesta fiind cuprins într-o completare a articolului de lege față de care revizuienții au ridicat excepția de neconstituționalitate, în mod firesc, prin declararea ca neconstituțională a prevederii de mai sus, raportat la data introducerii acțiunii introductive de către intimată, aceasta este prescrisă.
În conformitate cu prevederile art. 322 pct. 10 din C.pr.civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională legea, ordonanța ori o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță care a făcut obiectul acelei excepții ori alte dispoziții din actul atacat, care în mod necesar și evident, nu poate fi disociate de prevederile menționate în sesizare.
Situându-se pe o poziție procesuală contradictorie, Eparhia Reformată din Ardeal, la data de 01 februarie 2013, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității cererii de revizuire și ca atare respingerea cererii cu obligarea revizuienților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, se arată faptul că, cererea de revizuire este bazată pe dispozițiile art. 322 pct. 10 din C.pr.civ. Potrivit art. 324 alin. 3 C.pr.civ. "pentru motivele prevăzute la art. 322 pct. 9 și 10, termenul este de 3 luni de la data publicării Hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României Partea 1";.
În speță, decizia Curți Constituționale nr. 615 din data de 12 iunie 2012 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 454 din data de 06.07.2012, față de care termenul limită până la care revizuirea putea fi intentată în termen era 06.10.2012.
În speță, cererea de revizuire este înregistrată la data de 02.11.2012. pentru aceste motive, solicită admiterea excepției tardivității cererii de revizuire și ca atare, respingerea cererii.
De asemenea, DGFP Harghita, în calitate de intimată, a formulat la data de 11 martie 2013, întâmpinare în cauză privind acțiunea de revizuire formulată de către revizuenții B. V., S. F., S. L. și S. J., cu privire la excepția tardivității invocată de către Eparhia Reformată din Ardelal , având în vedere prevederile art. 324 C.pr.civ., potrivit cărora "pentru motivele prevăzute la art. 322 pct. 9 și 10, termenul este de 3 luni de la data publicării hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv a deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I";, consideră că, în speță acest termen nu s-a respectat, astfel excepția invocată poate fi admisă.
Prin notele de ședință depuse de către revizuienți la termenul de judecată din data de 12 martie 2013, acești au solicitat repunerea în termenul de revizuire.
Prin decizia civilă nr.40/19.03.2013 Tribunalul Harghita a respins cererea de repunere în termenul de declarare a cererii de revizuire, formulată de revizuenții B. V., S. F., S. L. și S. J., a admis excepția tardivității, invocată de intimata EPARHIA REFORMATĂ DIN ARDEAL, și, în consecință, a respins cererea de revizuire formulată de revizuenții B. V., S. F., S. L. și S. J., împotriva Deciziei civile nr.2 din 16.01.2007, pronunțată în dosarul nr.3273/2006 a Tribunalului Harghita, ca tardivă.
Prin aceeași hotărâre revizuienții au fost obligați la plata sumei de 1100 lei cheltuieli de judecată pe seama intimatei EPARHIA REFORMATA DIN ARDEAL.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a reținut, în esență că decizia Curți Constituționale nr. 615/12.06.2012 de care se prevalează revizuienții, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 454 din data de 06.07.2012, astfel că, termenul legal prevăzut de art.324 alin.3 C.pr.civ., până la care se putea formula cererea de revizuire era data de 06.10.2012.
Motivul invocat de revizuienți, respectiv limitarea accesului gratuit al cetățenilor la actele publicate în Monitorul Oficial, pe internet, la o perioadă de 10 zile, nu se poate încadra în cele prevăzute de alin.1 al art.103 C.pr.civ., acest motiv neconstituind o împrejurare mai presus de voința părții.
S-a mai arătat că, jurisprudența C.E.D.O. a stabilit că, regula previzibilității este relativă, întrucât norma de drept nu trebuie să poată fi înțeleasă de către toți, ci de către practicienii dreptului care pot da sfaturi avizate reclamantului.
S-a arătat că se constată și existența unui just raport de proporționalitate între măsura dispusă și scopul urmărit, întrucât partea care are deschisă calea unei căi extraordinare de atac, are un interval de timp rezonabil pentru a recurge la formularea ei, în speță, 3 luni de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial, iar preocuparea legiuitorului pentru asigurarea securității raporturilor juridice îi profită în egală măsură tuturor destinatarilor legii procesuale civile.
Împotriva acestei decizii au declarat, în termen legal, apel revizuienții solicitând modificarea în tot a deciziei atacate în sensul repunerii în termenul de revizuire și admiterea revizuirii așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului revizuienții au arătat, în esență, că din examinarea prevederilor art.18 din Legea nr.202/1998 rezultă că accesul la conținutul Monitorului Oficial este condiționat de plata unor abonamente, iar din prevederile art.19 din același act normativ rezultă că accesul cetățenilor este limitat în timp, la un termen de 10 zile, dacă nu achită un abonament.
În aceste condiții revizuienții ar fi avut posibilitatea de a lua la cunoștință despre decizia Curții Constituționale nr.615 doar în intervalul 07.07.2012-17.07.2012.
Față de accesul limitat la serviciile e-monitor, în lipsa unor alte căi reglementate în legislația actuală revizuienților nu le-a stat la dispoziție nicio altă soluție de a se informa cu privire la soluțiile pronunțate de Curtea Constituțională. Astfel fiind, nu sunt îndeplinite condițiile accesibilității legii impuse de jurisprudența C.E.D.O.
În aceste condiții, revizuienții au luat cunoștință despre decizia Curții Constituționale mai sus arătate, de la avocatul lor care la rândul său a luat cunoștință la 25.10.2012 pe parcursul judecății unui alt dosar aflat pe rolul Curții de Apel Cluj. În consecință, aceasta este data de la care trebuie să curgă termenul de 3 luni pentru formularea revizuirii.
Tribunalul Harghita a făcut o confuzie între liberul acces la actele normative supuse publicării în Monitorul Oficial și capacitatea sau pregătirea de a înțelege aceste acte.
Prin întâmpinare, intimații Eparhia Reformată din Ardeal și Municipiul Odorheiu Secuiesc, au solicitat, motivat, respingerea apelului.
La termenul de judecată din 05.06.2013, în temeiul art.328 C.pr.civ., instanța a recalificat calea de atac formulată împotriva deciziei civile nr.40 din 19 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Harghita, din apel în recurs.
Examinând decizia atacată în raport cu motivele de recurs invocate, Curtea de Apel a reținut următoarele:
Este evident că, în raport cu data înregistrării cererii de revizuire și data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr.615/2012, respectiv 12.06.2012, termenul prevăzut de art.324 (3) C.pr.civ., a fost depășit.
S-a susținut atât în fața Tribunalului Harghita cât și în fața instanței de recurs că revizuienții au fost împiedicați să ia cunoștință de conținutul deciziei Curții Constituționale, datorită accesului limitat în timp și oneros la Monitorul Oficial în care sunt publicate deciziile Curții.
Într-adevăr, potrivit art.18 din Legea nr.202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, se prevede că formatul electronic al acestei publicații este pus la dispoziția utilizatorilor contra cost iar în art.19 se prevede că produsul electronic conținând actele publicate poate fi accesat gratuit, pe internet, timp de 10 zile de la publicarea acestor acte.
Cu toate acestea, accesul la cunoașterea deciziilor publicate în partea I a Monitorului Oficial este asigurat, contrar susținerilor recurenților, chiar Legea nr.202/1998 dispunând în același art.19, teza finală că "sumarele monitoarelor oficiale sunt accesibile permanent";.
În consecință, față de această prevedere legală nu se poate vorbi de acces limitat.
În termenul de 3 luni prevăzut de art.324 alin.3, revizuienții puteau lua cunoștință de existența deciziei Curții Constituționale, prin consultarea site-ului Monitorului Oficial, al rezumatelor pe care chiar legea invocată impune a fi postate.
Și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, rezultă că dreptul de acces la o instanță de judecată presupune respectarea principiului securității juridice care impune ca soluția pronunțată în mod definitiv de o instanță să nu mai fie repusă în discuție.
Tocmai de aceea a aprecia că termenul de 3 luni ar trebui să curgă de la data la care revizuienții au cunoscut efectiv decizia Curții Constituționale ar duce la o încălcare a principiului securității juridice în condițiile în care aceștia puteau să cunoască deciziile Curții Constituționale publicate în Monitorul Oficial în termenul de 3 luni, termen suficient pentru ca dreptul la un proces echitabil să fi respectat.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat (în decizia din 10.04.2003 în cauza Nunes Dias contra Portugaliei) că normele naționale privitoare la termenele în care pot fi exercitate anumite căi de atac urmăresc să asigure o bună administrare a justiției și să respecte, în special, principiul securității juridice, principiu garantat de Convenție.
În ceea ce privește condiția stabilită de art.7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului potrivit căreia legea trebuie să fie accesibilă, apreciem că prin publicarea deciziilor Curții Constituționale atât pe suport de hârtie cât și în format electronic, prin postarea gratuită în extenso a acestor decizii timp de 10 zile iar apoi în rezumat pe site-ul Monitorului Oficial, conținutul este accesibil persoanelor interesate. În cauză, cu atât mai mult cu cât revizuienții au beneficiat de asistență juridică de specialitate, un practicant al dreptului este dator a se informa cu privire la aparițiile sau modificările legislative și a le aduce în atenția clienților săi.
Nu se poate reține nici încălcarea art.13 din Convenție, art.322 pct.10 instituind dreptul de a se adresa instanței în termenul rezonabil prevăzut de art.324 alin.3 C.pr.civ.
În consecință, s-a constatat că în cauză, Tribunalul Harghita a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente astfel că, nefiind în prezența vreunuia din motivele de recurs reglementate de art.304 C.pr.civ., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., Curtea de Apel Tg-Mureș a respins ca nefondat recursul declarat de revizuienții B. V., S. F., S. L. și S. J., împotriva deciziei civile nr.40 din 19.03.2013 pronunțată de Tribunalul Harghita.
În temeiul art.274 C.pr.civ., Curtea de Apel a obligat reclamanta să plătească pârâtei Primăria municipiului Odorheiu Secuiesc suma de 1.500 lei iar pârâtei Eparhia Reformată din Ardeal suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
| ← Cerere de împărţeală a bunurilor comune. Criterii de... | Confiscarea specială. Achitare. Bunurile supuse confiscării... → |
|---|
