Soluţionarea acţiunii penale. Autoritatea de lucru judecat
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 328/R din data de 29.05.2013
Principiul ne bis in idem se opune condamnării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată dacă același inculpat fusese condamnat anterior pentru o infracțiune complexă care absorbea în conținutul său falsul în înscrisuri sub semnătură privată.
Infracțiunea de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acestea, prevăzută de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 este o infracțiune complexă care absoarbe în conținutul său falsul în înscrisuri sub semnătură privată.
C. pr. pen., art. 10 lit. j
C. pen., art. 290
Legea nr. 78/2000, art. 18 ind.1
La data de 12.02.2012, Judecătoria Odorheiu Secuiesc pronunță sentința penală nr.39, prin care în baza art.290 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, cu aplic.art.74 lit.a, 76 lit. e Cod penal l-a condamnat pe inculpatul K.L., la pedeapsa de 250 lei amendă penală, cu aplic.art.63 Cod penal
În baza art.191 Cod procedură penală, l-a mai obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
La adoptarea acestei soluții instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte faptice și juridice:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Odorheiu Secuiesc, din 04.10.2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K. L., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art.290 Cod penal.
În fapt, s-a reținut, în sarcina inculpatului, că acesta, în cursul anului 2008, a încheiat diferite contracte cu persoane fizice, deținători sau proprietari de terenuri, acte prezentate pentru a solicita subvenții din fondul bugetului al CE, însă actele purtau date anterioare, fiind deci antedatate.
În baza acestor documente falsificate, în anul 2007 a obținut, prin AF K. bani, din Fondul European pentru Garantare în Agricultură, pentru o suprafață de teren, în urma cererii de plată depusă la 15.05.2007.
În cursul cercetărilor penale inculpatul a recunoscut întocmirea contractelor, la sfârșitul anului 2008, pe care le-a antedatat, însă, s-a apărat susținând că toți cei contractanți erau în cunoștință de cauză și darea în arendă s-a întâmplat, în fapt, încă în anul 2007, în baza unor înțelegeri verbale.
Banii obținuți au fost împărțiți cu proprietarii de terenuri. Mai susținea că, în anul 2007, nu avea cunoștință despre obligativitatea încheierii de contracte, iar pentru anul 2008 a și renunțat la cererea de a obține subvenții.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a stabilit că:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu-Mureș, inculpatul K. L. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care aveau ca rezultat obținerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul general al Comunității Europene sau din bugetele administrate de acestea, în numele lor, în formă continuată, prev. de art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.
Tot prin același rechizitoriu, în urma cercetărilor efectuate, s-a stabilit că inculpatul a completat, în fals, 214 contracte de arendare, încheiate între AF K. și persoane fizice, care erau deținători sau proprietari de terenuri, din comuna Praid; 4 contracte de închiriere și 9 contracte de vânzare-cumpărare, ultimele având ca obiect vânzarea-cumpărarea de furaje și prestări servicii, constatându-se că aceste contracte erau antedatate, prin înscrierea de către inculpat a unor date nereale, în condițiile în care le-a semnat la sfârșitul anului 2008, începutul anului 2009; cu toate că au fost prezentate pentru a solicita subvenții, în anul 2007, fiind vorba de săvârșirea unor infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art.290 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și s-a dispus disjungerea pentru aceste infracțiuni, deoarece intră în competența de soluționare a Parchetului de pe lângă Judecătoria Odorheiu Secuiesc.
În baza documentelor falsificate, în anul 2007, inculpatul a obținut, prin AF K., suma de 108.090,95 lei din Fondul European pentru Garantare în Agricultură pentru suprafața de 417,29 ha, în baza cererii de plată depusă la 15 mai 2007.
În urma cercetărilor s-a stabilit că, pe baza controalelor făcute de APIA, în anul 2008, inculpatul nu a putut prezenta niciun document, care să ateste dreptul de folosință al terenurilor, pentru care a formulat cerere în anul 2008.
S-a stabilit că, pentru suprafața de 361 ha teren, solicitată a fi subvenționată, nu era înregistrat nicio convenție la Registrul agricol de la Primăria Praid și nu a dispus de niciun act doveditor al calității de solicitant, terenurile nefiind lucrate în anul în curs.
Pentru a dovedi, totuși, că avea o suprafață de teren arendată, asociației familiare, de peste 400 ha, inculpatul a prezentat, organelor de control, copii după un număr de 214 contracte de arendare, încheiate cu persoane fizice, aceste contracte de arendare neavând număr, fiind datate din primăvara anului 2007 și, în general, se refereau la o suprafață mai mică, decât cea declarată în cererea de sprijin, aferentă anului 2007, contractele de arendare nu figurau a fi înregistrate în registrul special al primăriei și, pe baza declarațiilor persoanelor, care ar fi arendat terenurile.
Acestea au susținut că nu li s-a spus, cu exactitate, ceea ce semnau și nu li s-a spus că, de fapt, s-a solicitat subvenție, de la APIA, pentru parcelele arendate.
Contractele de arendare erau antedatate, deoarece nu erau semnate în anul 2007, ci ulterior, respectiv în anul 2008.
În același timp, inculpatul a depus un număr de 9 contracte de vânzare-cumpărare, fără număr de înregistrare, încheiate în perioada mai 2007 - august 2008 între AF K. și diferite persoane în localitățile Praid, Sovata și Gurghiu. Opt din aceste contracte aveau ca obiect vânzarea de fân, iar un contract avea denumirea de vânzare-cumpărare și se referea la prestări de servicii.
Pe parcursul cercetărilor penale, inculpatul a susținut că a încheiat acest contract de vânzare-cumpărare pentru a avea o justificare, că terenul a fost lucrat și pășunat și în această cauză fiind vorba de o antedatare a actelor.
Prezent în fața instanței, prin declarația dată, inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii de fals, recunoscând însă că actele au fost făcute pentru anul 2007, erau antedatate, fiind semnate de proprietarii în anul 2008. A arătat că, toate contractele au fost depuse în 2008, au existat și în momentul controlului APIA, doar că nu erau înregistrate la Primăria Praid.
Inculpatul a mai susținut că, în 2007, nu avea cunoștință că trebuie să depună contracte semnate și ulterior, aflării despre această obligativitate, a întocmit actele, iar din banii obținuți, o parte a împărțit-o între proprietarii-contractanți, iar restul a învestit-o în îmbunătățirea terenurilor.
Apărările inculpatului au fost doar parțial susținute de martorii audiați în fața instanței (f.48, 59-61).
Instanța a reținut că infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, prin definiție constă în falsificarea unui înscris sub semnătură privată, prin vreunul din modurile arătate în art.288, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane, spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice.
Latura obiectivă a faptei cuprindea două trăsături specifice, falsificarea unui înscris prin vreunul din modurile arătate în art.288 Cod penal și folosirea înscrisului falsificat.
Există deci latura obiectivă, dacă acțiunea de falsificare era urmată de acțiunea posterioară de folosire a înscrisului.
Latura subiectivă a constat în intenția de a falsifica, în vederea producerii unei consecințe juridice.
Din actele dosarului a rezultat că, prin fapta comisă, inculpatul a săvârșit infracțiunea de fals în înscrisuri, sub semnătură privată, acțiunea de falsificare constând în înscrierea altei date, a întocmirii contractelor, decât data reală, în formă continuată, în conformitate cu art.41 alin.2 Cod penal.
În consecință, i s-a stabilit răspunderea penală prin condamnarea inculpatului pentru fapta săvârșită.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere prevederile art.72 și 52 Cod penal, a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante conform art.74 lit. a Cod penal și a aplicat prevederile art. 76 lit. e Cod penal.
Față de aceste considerente a stabilit conform art.63 Cod penal, o pedeapsă cu amenda penală, în cuantum de 250 lei și a făcut aplic.art.631 Cod penal, dar și art.191 Cod procedură penală.
Referitor la cererea depusă de inculpat înaintea începerii cercetării judecătorești, pentru conexarea prezentei cauze la dosarul, ce avea ca obiect infracțiunile reglementate de Legea 78/2000, nr.1573/268/2011, aflat pe rolul acestei instanțe, s-a reținut că, urmărirea penală sub aspectul infracțiunii, prev. de art.290 Cod penal a fost începută într-adevăr de DNA - Serviciul Teritorial Târgu-Mureș, care a întocmit rechizitoriu la data de 01.03.2011, sesizând această instanță, dar prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Odorheiu Secuiesc.
Instanța a apreciat că, după momentul disjungerii, dispusă în fază de cercetare penală și sesizarea separată a instanței, o nouă reunire a cauzelor ținând seama și de stadiul diferit al celor două procese nu mai servea scopului legii, astfel nu se mai impunea conexarea.
Soluția astfel adoptată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc, în termen legal, a fosta atacată cu recurs de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Odorheiu Secuiesc, care a solicitat ca, în urma admiterii căii de atac astfel promovată și a casării parțiale a hotărârii judecătorești vizate, inculpatului să i se aplice o pedeapsă cu închisoarea, pentru fapta comisă, a cărei executare să fie suspendată condiționat și să se dispună anularea înscrisurilor falsificate de acesta, folosite la săvârșirea infracțiunii pentru care, la prim grad jurisdicțional, a fost deja condamnat.
Invederându-se că sentința penală vizată se caracterizează prin netemeinicie și nelegalitate, s-a arătat că:
În primul rând, în raport cu modul și împrejurările concrete de săvârșire a faptei, cu scopul urmărit și urmările produse, cu atitudinea inculpatului, pedeapsa cu amenda penală aplicată acestuia era neîndestulătoare, fiind prea blândă.
De altfel, spre comparație, prin Sentința penală nr. 44 din 15.02.2012, pronunțată de către Judecătoria Odorheiu Secuiesc, în dosarul penal nr. 1573/268/2017, aflat în strânsă legătură cu dosarul nr. 4241/268/2011, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 181, alin. 1, din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal. (rechizitoriul nr. 33/P/2009 al DNA - Serviciul Teritorial Tg.Mureș)
S-a susținut că, față de pericolul social concret la faptei, se impunea condamnarea acestui inculpat la o pedeapsă cu închisoarea, chiar în condițiile aplicării art. 81 Cod penal, context în care, scopul educativ-preventiv al procesului penal ar fi fost atins.
De asemenea, s-a criticat soluția instanței si sub aspectul respingerii cererii de conexare, care se impunea în cauză, pronunțată inclusiv prin încheierea nr. 3 din data de 13.12.2011, în contextul în care, între aceste fapte și cele în care, judecata a avut loc în dosarul penal nr. 1573/268/2011, aflat pe rolul aceleiași instanțe, exista o strânsă legătura, cu atât mai mult cu cât toate contractele încheiate, în fals, erau depuse în acest ultim dosar.
S-a mai invederat că în situația conexării dosarului penal nr. 4241/268/2011 la dosarul penal nr. 1573/268/2011 exista posibilitatea anulării înscrisurilor, considerate ca fiind falsificate, aspect asupra căruia instanța nu s-a pronunțat.
Pentru aceste motive, în oaza prevederilor art. 38515, pct. 2 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 38517 din Codul de procedură penală, solicităm admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
Ca urmare a căii de atac astfel exercitate, această instanță de control judiciar, a apreciat oportun a solicita spre consultare nu doar dosarul nr.33/P/2009 al DNA - Serviciul teritorial Tg. Mureș , dar și decizia penală nr.292/R/30.03.2012, precum și decizia penală nr.503/R/22.06.2012 a Secției penale a acestei curți de apel. Având în vedere actele de urmărire penală aflate în dosarul anterior menționat coroborate cu cele reținute în decizia penală nr.503/R/2012 a Curții de Apel Tg. Mureș și cele expuse de către acuză în recursul declarat se constată că în cauză se impune a fi admis recursul astfel declarat, deoarece acesta se circumscrie prev.art.3859 pct.18 Cod procedură penală, astfel cum era acesta în vigoare anterior adoptării legii nr.2/2013 pentru cele ce se vor expune în continuare:
În dosarul în care a fost cercetat inițial K. L., acesta, a fost acuzat de comiterea infracțiunii incriminate de disp.art.181 din legea nr.78/200 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, iar ca urmare a disjungerii operate în cauză a fost cercetat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Odorheiu Secuiesc sub acuza săvârșirii infracțiunii incriminate de disp.art.290 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal. Fără a se lua în considerare conținutul complex al infracțiunii incriminate de disp.art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000 republicată, s-a apreciat că inculpatul K. L. a comis și infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, pentru care nu doar că Parchetul de pe lângă Judecătoria Odorheiu Secuiesc a pus în mișcare acțiunea penală și a dispus trimiterea acestuia în judecată, dar instanța de fond l-a și condamnat la pedeapsa de 250 lei amendă penală. Sentința penală nr.39/2012 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc este anterioară pronunțării deciziei penale nr.503/R/22.06.2012 a Curții de Apel Tg.Mureș, dar la analizarea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului K. L. se impunea a se fi analizat cu rigoare cauza în care operase disjungerea de către DNA - Serviciul Teritorial Tg.Mureș, deoarece inculpatul K. L. fusese deferit justiției și ulterior condamnat pentru comiterea infracțiunii incriminate de disp.art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000 republicată cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal - infracțiunea de folosire sau prezentare de documente ori declarații false inexacte sau incomplete care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugete administrate de acestea în numele lor, în formă continuată. Inculpatul K. L. în mod definitiv, prin sentința penală nr.44/2012, a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, definitivă prin decizia penală nr.503/R/2012 a Curții de Apel Tg. Mureș, a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii anterior menționate la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare, pedeapsă ce a fost suspendată sub supraveghere de către Curtea de Apel Tg.Mureș. Cauza în care au fost pronunțate cele două hotărâri judecătorești menționate a avut ca obiect acuza potrivit căreia inculpatul K. L. folosindu-se de documente false a obținut de la bugetul general al Comunității European pe care le-a folosit în interes propriu, aceste documente false nefiind anulate prin cele două hotărâri menționate. Se constată faptul că înscrisurile reprezentate de contractele de arendare și de vânzare-cumpărare avute în vedere la pronunțarea sentinței penale rn.39/2012 a Judecătoria Odorheiu Secuiesc, au reprezentat în fapt mijloacele de care inculpatul menționat s-a folosit în obținerea fondurilor din bugetul general al Comunității Europene, deci aceste înscrisuri falsificate, cu bună știință de către inculpat au fost absorbite de infracțiunea complexă, reglementată de legiuitorul român într-o lege specială, mai precis în prev.art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000 republicată. Deci inculpatul a fost condamnat în mod definitiv prin decizia penală nr.503/R/2012 a Curții de Apel Tg.Mureș, pentru o infracțiune complexă care absorbea în conținutul său (în elementul material), infracțiunea incriminată de prev.aet.290 alin.1 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.
Unul dintre principiile de bază ale justei soluționări a unei cauze cu caracter penal este reprezentat de principiul "ne bis in idem";, principiu care, în cauza pendinte este pe deplin aplicabil și care impune ca în cauză să se reformeze integral sentința penală menționată - nr.39/2012 - a Judecătoria Odorheiu Secuiesc. Respectarea acestui principiu impune ca în prezenta cauză să se constate că față de inculpat devin incidente prev.art.10 lit.j Cod procedură penală, text legal în baza căruia se impune a se înceta procesul penal pornit împotriva sa pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.
Deoarece, în cauză se impune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului K. L., în baza textului legal anterior menționat, cererea de anulare a înscrisurilor sub semnătură privată solicitată de Ministerul Public prin recursul declarat se va lăsa nesoluționată, potrivit art.346 Cod procedură penală, deoarece în speța pendinte existând această cauză de încetare a procesului penal nu se poate dispune, în vederea restabilirii situației anterioare, o măsură ce trebuia dispusă cu ocazia soluționării speței ce a format obiectul dosarului nr.1573/268/2011, a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc .
Pentru toate aceste considerente reținute și pentru că nimeni nu poate fi pedepsit de două ori pentru aceeași faptă urmează ca, în conformitate cu prev.art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală să admită recursul promovat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Odorheiu Secuiesc împotriva sentinței penale nr.39/14.02.2012 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.
S-a casat integral sentința penală menționată și rejudecând cauza:
Potrivit art.11 pct.2 lit.b rap.la.art.10 lit.j Cod procedură penală s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului K. L. pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, faptă prev. și ped. de art.290 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, existând autoritate de lucru judecat.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cauzei la prim grad jurisdicțional și în recurs au rămas în sarcina statului.
Potrivit disp.art.346 Cod procedură penală a lăsat nesoluționată cererea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Odorheiu Secuiesc de anulare a înscrisurilor sub semnătură privată falsificată.
| ← Înşelăciune. Folosirea la autoritatea vamală de documente... | Legea nr. 221/2009. Prescripţia dreptului material la acţiune → |
|---|
