Lipsa capacităţii de folosinţă. Pârât decedat la data înregistrării acţiunii. Respingere
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 2364 din 16 mai 2013
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca reclamanţii G.L.M.,
H., D. şi Ş., în contradictoriu cu pârâţii B.V., F.M., F.I., E.R., O.D., F.G., au solicitat obligarea pârâţilor să se prezinte în faţa notarului public în vederea încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare cu privire la terenul intravilan de 3100 mp identificat în Titlul de proprietate nr. 3286/3787/28.12.2005 tarlaua 5, parcela 170/2, tarlaua 5, parcela 169, tarlaua 5, parcela 168/2 teren ce face obiectul celor 3 antecontracte de vânzare-cumpărare încheiate de pârâţi cu antecesorul reclamantei la 14 mai 1992, 23 ianuarie 1993 sau, in caz contrar, sentinţa ce se va pronunţa sa tina loc de act autentic de vânzare-cumpărare, cu cheltuieli de judecata.
Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 33830/2012, acţiunea a fost admisă şi pârâţii din acţiunea introductivă obligaţi să încheie contract de vânzare-cumpărare autentic cu privire la terenul intravilan de 3100 mp identificat în Titlul de proprietate nr. 3286/3787/28.12.2005 tarlaua 5, parcela 170/2, tarlaua 5, parcela 169, tarlaua 5, parcela 168/2, iar, în cazul refuzului acestora de a semna contractul de vânzare-cumpărare autentificat notarial mai sus menţionat, instanţa, prin prezenta hotărâre, la rămânerea ei irevocabilă, suplineşte consimţământul lor la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat notarial mai sus menţionat.
Apelul
Prin decizia civilă nr. 44/30.01.2013 a Tribunalului Cluj, a fost admisă excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtului F.I..
A fost admis apelul declarat de apelanţii L.O., C.M.. F.M., E.R., O. A. împotriva sentinţei civile nr. 33830/22.02.2012, a Judecătoriei Cluj-Napoca, care a fost schimbată, în sensul că a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii
G.L.M., G.H., G.D. şi G.S.
Intimaţii reclamanţi G.L.M., G.H., G.D. şi G.S. au fost obligaţi să-i plătească apelantei O.A. suma de 950 lei, cheltuieli de judecată şi apelanţilor L.O., C.M., suma de 1685 lei, cheltuieli de judecată în apel.
În considerente se reţine că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, sub nr. 39543/211/15.10.2010, reclamanţii G.L.M., H., D. şi Ş. au chemat în judecată pe pârâţii B.V., F.M., F.I., E.R., O.D., F.G..
Aşa cum rezultă din înscrisurile depuse în faza procesuală a apelului, respectiv certificatul de deces seria D 9, nr. 430464, fişa de evidenţă pentru CNP xxxxxxxxx, pârâtul F.I., cu domiciliu în Cluj-Napoca, str. T., nr. 170, identic cu promitentul-vânzător din antecontractele de vânzare cumpărare în discuţie, a decedat la data de 25 septembrie 1992.
Aşa cum s-a statuat în doctrină şi jurisprudenţă, capacitatea procesuală de folosinţă constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii în plan procesual, iar în cazul persoanelor fizice, aceasta începe la naşterea lor şi încetează la moartea lor. Potrivit art. 41 alin 1 C. pr. civ , orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate fi parte la judecată.
per a contrario, nu poate nu poate fi parte într-un proces civil persoana care nu are capacitate personală de folosinţă, întrucât a decedat.
În cazul în care partea a decedat anterior iniţierii procesului, cum este cazul în speţa de faţă în ceea ce-l priveşte pe pârâtul F.I., nu sunt incidente dispoziţiile art. 243 alin. 1 pct. 1 C pr. civ.
Lipsa capacităţii de folosinţă atrage nulitatea absolută a cererii de chemare în judecată şi paralizează orice act de confirmare a nulităţii.
Intimaţii căzuţi în pretenţii, au fost obligaţi, în temeiul art. 274 Cod proc. civ., să le plătească apelanţilor cheltuieli de judecată în apel în sumă de 1685 lei.
Recursul
Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs reclamanţii, solicitând, în principal, casarea ei, rejudecarea apelului, admiterea excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtului F.I., însă cu consecinţa anulării sentinţei şi trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanţe pentru introducerea în cauză a moştenitorilor, iar, în subsidiar, casarea deciziei şi trimiterea apelului spre rejudecare.
În motivarea apelului, reclamanţii învederează că, deşi în mod corect a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtului Feudean Ioan, instanţa de apel a soluţionat în mod greşit acţiunea, hotărârea fiind pronunţată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 105 alin. 2 Cod proc. civ., motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 5 Cod proc. civ., fiind viciată procedura, în condiţiile neintroducerii în cauză a moştenitorilor acestui pârât, pentru a-şi putea formula apărările în cauză, ceea ce încalcă dreptul la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Instanţa de apel trebuia, fie să anuleze sentinţa şi să trimită cauza spre rejudecare primei instanţe, pentru a putea fi introduşi în cauză aceşti moştenitori, fie să soluţioneze acţiunea faţă de ceilalţi pârâţi, cu atât mai mult cu cât nici măcar pârâţii apelanţi nu au solicitat schimbarea în totalitate a sentinţei, în sensul respingerii acţiunii, ci doar schimbarea în sensul admiterii în parte sau trimiterea spre rejudecare. Respingând în totalitate acţiunea, instanţa de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, subzistând şi motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 6 Cod proc. civ.
întâmpinarea din recurs
Pârâţii intimaţi au solicitat respingerea recursului ca nefondat, pe motiv că, chiar dacă s-ar trimite cauza spre rejudecare primei instanţe, aceasta nu ar putea decât să invoce din nou excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtului decedat anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, neputând introduce moştenitorii, în temeiul
art. 243 pct. 1 Cod proc. civ., pentru că decesul nu s-a produs pe parcursul soluţionării cauzei.
În cauză există o coparticipare procesuală pasivă obligatorie, acţiunea trebuind formulată faţă de toţi, inclusiv faţă de moştenitorii celui decedat.
Au fost invocate şi apărări de fond, în măsura în care instanţa de recurs ar aprecia că poate judeca fondul cauzei, invocându-se şi excepţia prescripţiei extinctive raportat la data încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare şi a inadmisibilităţii acţiunii, pe motiv că pârâţii trebuie să-şi înscrie mai întâi dreptul de proprietate în cartea funciară, doar apoi putând să dispună de acesta prin cartea funciară.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 5,6 şi 9 Cod proc. civ. ce constituie temeiul său în drept, curtea apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în ceea ce priveşte excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtului F.I., consecinţa admiterii acesteia atrage nulitatea absolută a cererii de chemare în judecată faţă de acesta.
În funcţie de momentul decesului uneia dintre părţi raportat la data înregistrării cererii de chemare în judecată, dispoziţiile procedurale aplicabile diferă, întrucât, în cazul în care decesul s-a produs anterior investirii instanţei, cererea de chemare în judecată este nulă pentru lipsa capacităţii de folosinţă şi acţiunea trebuie respinsă ca urmare a admiterii excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă, în timp ce, dacă decesul se produce după înregistrarea cererii de chemare în judecată, devin aplicabile dispoziţiile art. 243 pct. 1 Cod proc. civ., operând o transmisiune a calităţii procesuale, pasive în speţa în cauză, şi trebuind introduşi în cauză moştenitorii.
Aşadar, nu se impunea trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea introducerii moştenitorilor, pentru că instanţa nu fost corect investită la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, aceasta fiind formulată în contradictoriu cu un pârât decedat la data respectivă.
Nu au fost, astfel, încălcate dispoziţii de procedură care să ducă la nulitatea hotărârii, nesubzistând motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 5 Cod proc. civ.
În ceea ce priveşte posibilitatea instanţei de apel de a soluţiona cauza în contradictoriu cu pârâţii cu capacitate de folosinţă, aşa cum corect au arătat pârâţii în întâmpinare, în cauză există o coparticipare procesuală pasivă obligatorie, trebuind chemaţi în judecată toţi promitenţii vânzători. Aceasta deoarece reclamanţii solicită obligarea la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la întregul teren obiect al promisiunii de vânzare-cumpărare, şi nu doar asupra cotelor celor regulat chemaţi în judecată. În plus, chiar dacă s-ar aprecia că pârâţii promitenţi cumpărători au cote determinate asupra terenurilor obiect al promisiunii, acţiunea nu poate fi soluţionată doar în contradictoriu cu aceştia (prin admitere în parte), pentru că aceste cote nu rezultă din titlul de proprietate emis în baza legii fondului funciar şi nu a fost formulat vreun capăt de cerere de stabilire a acestor cote şi de înscriere a drepturilor promitenţilor vânzători în cartea funciară, pentru ca aceştia să poată dispune de dreptul lor.
Neregulata constituire a cadrului procesual în caz de coparticipare procesuală pasivă obligatorie este o excepţie absolută, ce poate fi invocată de instanţă în orice stadiu al procesului. Instanţa de apel nu a făcut decât să aplice regulile coparticipării procesuale pasive obligatorii, apreciind în mod corect că sentinţa nu trebuie anulată şi cauza trimisă spre rejudecare şi că ea nici nu poate fi schimbată doar în parte în apel,
pentru că cererea de chemare în judecată a fost formulată doar în contradictoriu cu o parte din cei care ar fi trebuit să formeze consorţiul procesual pasiv, neputându-se vorbi de vreo greşită aplicare sau interpretare, nici a normei de drept substanţial, nici a celei de drept procesual, pentru a fi întrunit motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.
Este adevărat că, în caz de neregulată constituire a cadrului procesual, prima instanţă are obligaţia de a invoca acest aspect şi de a permite reclamantului să-şi extindă acţiunea şi faţă de cel pe care a omis să-l cheme în judecată prin cererea introductivă, doar în caz de neconformare a reclamantului la această dispoziţie a instanţei, acţiunea sa putând fi respinsă ca inadmisibilă. În cauza de faţă, însă, reclamantul a chemat în judecată toţi promitenţii cumpărători, fără a ţine, însă, seama, de faptul că unul dintre aceştia a decedat, astfel că prima instanţă nu avea cum să invoce neregulata constituire a cadrului procesual.
În apel, constatându-se lipsa capacităţii de folosinţă a unui pârât şi acţiunea impunându-se a fi respinsă (sau constatată nulitatea absolută a cererii, în vechiul Cod de procedură civilă neexistând dispoziţii exprese privind soluţia în caz de admitere a excepţiei) faţă de acesta, instanţa a rămas legal investită doar cu cererea formulată faţă de o parte dintre cei ce trebuia să compună consorţiul procesual pasiv, acţiunea devenind, astfel, inadmisibilă faţă de restul pârâţilor.
Nu poate fi vorba despre acordarea a mai mult decât s-a cerut, pentru simplul fapt că acţiunea nu poate fi soluţionată parţial doar în raport cu pârâţii regulat chemaţi în judecată, datorită legăturii de coparticipare procesuală obligatorie dintre promitenţii vânzători, nesubzistând, astfel, motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 6 Cod proc. civ.
În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., curtea, din considerentele arătate, va respinge recursul formulat ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 316, art. 298 raportat la art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., recurenţii vor fi obligaţi să le plătească intimaţilor L.O., C.M., F.M. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocaţial, conform chitanţei de la fila 26.
| ← Revoluţionar. Decizie de impunere pentru recuperarea unor sume... | Lipsa calităţii procesuale active. Acţiune în obligarea... → |
|---|
