Lipsa calităţii procesuale active. Acţiune în obligarea contravenientului la desfiinţarea lucrărilor de construcţie efectuate cu nerespectarea autorizaţiei de construire. Lipsa calităţii procesuale active a municipiului
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 2379 din 17 mai 2013
Prin sentinţa civilă nr. 12.131 din 06.06.2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA.
S-a respins acţiunea formulată de reclamantul MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA în contradictoriu cu pârâtul B.I., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
S-a disjuns cererea reconvenţională formulată de pârâtul reclamant reconvenţional
B.I. în contradictoriu cu reclamantul pârât reconvenţional PRIMARUL MUNICIPIULUI
CLUJ-NAPOCA şi formarea unui nou dosar cu termen în data de 03.10.2012, pentru când se vor cita părţile.
Instanţa de fond a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi, analizând-o în contextul prezentei cauze, a admis-o având în vedere că potrivit art. 32 din Legea nr. 50/1991, în cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz: a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei; b) desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal. În cazul admiterii cererii, instanţa va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1).
În speţă, sancţiunea a fost aplicată de către Primarul municipiului Cluj-Napoca, competenţa acestuia fiind expres prevăzută în art. 27 alin. 5 din acelaşi act normativ.
Pentru a fi parte în procesul civil, printre altele, reclamantul trebuie să facă dovada că are calitate procesuală activă. Câtă vreme legea acordă calitate procesuală activă pentru promovarea cererilor întemeiate pe prevederile art. 32 din Legea nr. 50/1991 doar organului care a aplicat sancţiunea, iar Municipiul Cluj-Napoca nu îndeplineşte această cerinţă, fiind, potrivit Legii nr. 215/2001, o entitate distinctă de cea reprezentată de primarul municipiului, instanţa de fond a admis excepţia invocată şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de Municipiul Cluj-Napoca ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, urmând ca cererea reconvenţională, aşa cum sa arătat mai sus, să fie disjunsă şi soluţionată în mod separat.
Prin decizia civilă nr. 84/A/din 19.02.2013 a Tribunalului Cluj s-a respins ca nefondat apelul declarat de MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA împotriva sentinţei civile nr. 12.131 din 06.06.2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care a menţinut-o în totul.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că potrivit procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 21/11.07.2008, intimatul a fost sancţionat în temeiul art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 cu o amendă de 3000 lei pentru faptul că în calitate de proprietar a reamplasat parţial vechea împrejmuire, schimbând pe o porţiune de cca 10 ml materialul de construcţie, fără a deţine autorizaţie de construire.
De menţionat faptul că amenda a fost aplicată de către Primarul municipiului Cluj-Napoca, dispunându-se şi măsura de aducere a împrejmuirii la starea iniţială în termen de 60 de zile.
În temeiul art. 32 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991, Municipiul Cluj-Napoca a solicitat obligarea pârâtului de a desfiinţa lucrările de construcţie efectuate nelegal şi aducerea la starea iniţială, în condiţiile în care nu s-a conformat măsurii menţionate anterior.
Cercetând prevederile art. 32 din legea menţionată, Tribunalul a constatat că legiuitorul a înţeles să confere pentru promovarea unei asemenea acţiuni, calitate procesuală activă organului care a aplicat sancţiunea, acesta fiind evident Primarul municipiului Cluj-Napoca chiar dacă nu are personalitate juridică potrivit legii administraţiei publice locale.
Într-o atare situaţie, fără putinţă de tăgadă, indiferent dacă are sau nu capacitate procesuală de folosinţă şi dacă îndeplineşte rolul de reprezentant al municipiului, doar acesta poate introduce acţiunea.
Din această perspectivă este lipsit de relevanţă faptul că primarul a semnat acţiunea, atâta timp cât a acţionat în calitate de reprezentant al Municipiului şi nu în nume propriu.
De asemenea, a fost apreciat ca lipsit de relevanţă faptul că măsurile complementare rămân la aprecierea organelor de control care, efectuând verificarea la faţa locului, având studii de specialitate, deţin competenţa de a analiza justeţea uneia sau alteia dintre măsuri.
Faţă de cele ce preced, tribunalul a respins apelul cu consecinţa menţinerii sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală. Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
împotriva acestei decizii, reclamantul MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA, reprezentat prin PRIMAR a declarat recurs, în termen legal, solicitând instanţei admiterea acestuia, în principal, casarea sentinţei primei instanţe, iar în subsidiar, modificarea acesteia în sensul admiterii acţiunii civile astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că în mod greşit s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a Municipiului Cluj-Napoca întrucât cererea de chemare în judecată a fost introdusă de Municipiul Cluj-Napoca, reprezentat prin primar, în baza art. 62 coroborat cu art. 21 din Legea nr. 215/2001, astfel că unitatea administrativ-teritorială este titulara drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din Legea nr. 50/1991 în raporturile cu persoanele juridice.
Cererea de chemare în judecată este semnată de Primarul mun. Cluj-Napoca, în calitate de reprezentant al Municipiului Cluj-Napoca, potrivit atribuţiilor stabilite prin Legea nr. 215/2001, redactarea acţiunii fiind adusă la îndeplinire prin aparatul propriu pe care primarul îl are la dispoziţie.
Dispoziţiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 sunt norme imperative edictate de legiuitor pentru ocrotirea unor multiple interese de ordin general, iar nu privat.
Din interpretarea art. 32 alin. 1 din acest act normativ rezultă că primarul este cel îndreptăţit să stabilească cuantumul amenzii contravenţionale, iar măsurile complementare rămân la aprecierea organelor de control care efectuând verificarea la faţa locului şi având studii de specialitate deţin competenţa de a analiza, de la caz la caz, justeţea uneia sau alteia dintre măsuri.
Din coroborarea art. 32 alin. 1 cu art. 28 alin. 2 din Legea nr. 50/1991 rezultă cu certitudine că municipiul, reprezentat prin primar are calitate procesual activă în cadrul acţiunilor formulate în baza acestui act normativ.
Pârâtul intimat B.I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În susţinerea poziţiei procesuale, intimatul a arătat că în mod corect instanţele de fond au stabilit că pentru promovarea cererii introductive de instanţă, Primarul municipiului Cluj-Napoca este singura persoană care ar fi avut competenţa de a sesiza instanţa de judecată în vederea dispunerii obligării pârâtului la demolarea gardului.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:
Deşi cererea de recurs nu menţionează care sunt motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul potrivit art.3021 alin.1 lit.c C.pr.civ., din lecturarea lor Curtea constată, în conformitate cu dispoziţiile art.306 alin.3 C.pr.civ., că acestea se încadrează în prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ.
Critica formulată de reclamantul recurent privitoare la faptul că cererea de chemare în judecată a fost introdusă de către Municipiul Cluj Napoca, reprezentat prin Primar, în baza atribuţiilor reglementate de art.21 şi art.62 din Legea nr.215/2001, care îi conferă dreptul de a reprezenta în instanţă unitatea administrativ-teritorială, în opinia Curţii, nu este întemeiată pentru argumentele ce urmează a fi expuse.
Conform art.21 alin.1 şi alin. 2 din Legea nr.215/2001, în forma aflată în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, 23.03.2009, „Unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală şi ale conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie, precum şi la unităţile bancare. Unităţile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii.
În justiţie, unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean”.
Art. 62 alin.1 din acelaşi act normativ, prevede că „Primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum şi în justiţie”.
Este real că, potrivit art.21 din legea menţionată, unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu şi că în justiţie sunt reprezentate de primar sau de preşedintele consiliului judeţean însă aceasta constituie regula, norma generală.
Atunci când există reglementări speciale care prevăd că au aptitudine de a sta în justiţie alte entităţi, în mod evident, fără echivoc, Curtea apreciază că în asemenea situaţii se aplică aceste dispoziţii speciale în virtutea principiului de interpretare specialia generalibus derogant. Cu alte cuvinte, fiind derogatorie de la norma generală, rezultă că norma specială se aplică ori de câte ori ne găsim în faţa unui caz ce intră sub incidenţa prevederilor sale, deci norma specială se aplică prioritar faţă de norma generală, chiar şi atunci când norma specială este mai veche decât norma generală.
O asemenea situaţie este cea reglementată de art.32 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie, care prevede în mod expres că organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei.
Drept urmare, este lipsit de relevanţă faptul că Municipiul Cluj-Napoca reprezentat prin Primar desemnează nu numai structura funcţională, ci însuşi aparatul de specialitate ce include Primarul care, în activitatea curentă şi în îndeplinirea atribuţiilor a stat în proces la prima instanţă., neputându-se pune egalitate din perspectiva textului special de lege, între municipiu, reclamantul din prezenta cauză şi primar, care a acţionat nu în nume propriu, ci în calitate de reprezentant al municipiului.
De altfel, reclamantul recurent se află într-o confuzie cu privire la două instituţii de drept procesual civil şi anume, calitatea procesuală activă, care reprezintă o condiţie esenţială de exerciţiu a acţiunii civile şi reprezentarea judiciară a persoanei juridice, care nu participă în procesul civil personal, ci prin intermediul persoanei anume desemnată de lege.
În privinţa motivului de recurs prin care se critică aplicarea greşită a prevederilor Legii nr. 50/1991, Curtea reţine că din cuprinsul procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr.21/11.07.2008 reiese că pârâtului B.I. i s-a aplicat, de către Primarul Mun. Cluj Napoca, sancţiunea amenzii contravenţionale în valoare de 3000 lei, pentru fapta prevăzută de art.26 alin.1 lit.a din Legea nr.50/1991 şi, totodată, s-a dispus aducerea împrejmuirii la starea iniţială în termen de 60 de zile (f.8 dosar fond).
În conformitate cu prevederile art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, republicată şi actualizată ca urmare a ultimelor modificări ce i-au fost aduse prin Legea nr. 401/2003, în forma aflată în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, în cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. 1, organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz: încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei; desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal.
Alin. 2 al aceluiaşi art. 32 prevede ca în cazul în care instanţa va admite cererea formulată de organul care a aplicat sancţiunea, va stabili şi termenele limită de executare a măsurilor de încadrare a lucrărilor în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a construcţiilor realizate nelegal.
Art. 32 alin. 3 din aceeaşi lege stipulează faptul că în cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanţă, în conformitate cu prevederile alin. 2, se vor aduce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliţie, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate.
Potrivit art. 28 din Legea nr. 50/1991 republicată, o dată cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. 1 lit. a şi b se dispune oprirea executării lucrărilor, precum şi, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul verbal de constatare a contravenţiei.
Art. 27 din aceeaşi lege stabileşte cine anume are în competenţă urmărirea respectării disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor de construcţii, respectiv, cui îi revine competenţa de aplicare a sancţiunii în cazul în care se constată săvârşirea unei contravenţii în domeniu:
„(1) Preşedinţii consiliilor judeţene, primarii si organele de control din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale si judeţene au obligaţia sa urmărească respectarea disciplinei in domeniul autorizării executării lucrărilor in construcţii in cadrul unităţilor lor administrativ-teritoriale si, in funcţie de încălcarea prevederilor legale, sa aplice sancţiuni sau sa se adreseze instanţelor judecătoreşti si organelor de urmărire penala, după caz.
(2) Arhitectul-sef al judeţului si personalul împuternicit al compartimentului de specialitate din subordinea acestuia urmăresc respectarea disciplinei in domeniul autorizării executării lucrărilor de construcţii pe teritoriul administrativ al judeţului, precum si respectarea disciplinei in urbanism si amenajarea teritoriului legata de procesul de autorizare a construcţiilor.
(3) Contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepţia celor de la lit. h)-l), se constată şi se sancţionează de către compartimentele de specialitate cu atribuţii de control ale autorităţilor administraţiei publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului
Bucureşti, oraşelor şi comunelor, pentru faptele săvârşite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului Bucureşti, potrivit competenţelor de emitere a autorizaţiilor de construire/desfiinţare.
(4) Contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. h), i) şi j) se constată şi se sancţionează de către organele de control ale Inspectoratului de Stat în Construcţii.
(5) Procesele-verbale de constatare a contravenţiilor, încheiate de organele de control ale administraţiei publice locale, se înaintează, in vederea aplicării sancţiunii, sefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului si de urbanism sau, după caz, preşedintelui consiliului judeţean ori primarului unităţii administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului Bucureşti in a cărui raza s-a săvârşit contravenţia”.
Din dispoziţiile art. 32 alin. 1 şi 3, coroborat cu art. 28 alin. 1 şi 26 din Legea nr. 50/1991 republicată, rezultă neîndoielnic că primarul este organul abilitat de lege să aplice sancţiunea, să sesizeze instanţa pentru luarea măsurilor prevăzute de art. 32 alin. 1 lit. a şi b, respectiv, să aducă la îndeplinire măsurile dispuse de instanţă în condiţiile alin. 2 şi 3 ale art. 32 din acelaşi act normativ.
Prin urmare, singurul căruia legiuitorul i-a conferit competenţa de a aplica sancţiunea, de a sesiza instanţa în condiţiile art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 republicată, şi de a pune în executare măsurile dispuse de instanţă este exclusiv organul care a aplicat sancţiunea, în speţă, Primarul municipiului Cluj-Napoca.
Pe cale de consecinţă, având în vedere că Primarul municipiului Cluj-Napoca a aplicat amenda contravenţională, în conformitate cu prevederile art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 republicată şi a aplicat măsura complementară, în baza art. 32 alin. 3, 28 alin. 1 şi 27 din acelaşi act normativ, Primarul municipiului Cluj-Napoca era singurul care avea competenţa de a sesiza instanţa de judecată în vederea dispunerii obligării pârâtului la desfiinţarea lucrărilor de construcţii executate nelegal şi aducerea imobilului la starea iniţială şi deci, doar Primarul municipiului Cluj-Napoca justifica în cauză calitatea procesuală activă pentru promovarea cererii introductive de instanţă.
Constatându-se că cererea de chemare în judecată a fost formulată de către Municipiul Cluj-Napoca, deci de către o persoană care nu justifică o calitate procesuală activă în acest sens, prin prisma textelor legale mai sus invocate, Curtea constată că acţiunea reclamantului Municipiul Cluj-Napoca în mol legal a fost respinsă de prima instanţă ca fiind promovată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, iar tribunalul în mod legal a soluţionat apelul reclamantului.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că, în speţă, nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ. astfel încât în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA prin PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 84/A/din 19.02.2013 a Tribunalului Cluj, pe care o menţine ca fiind legală.
În conformitate cu dispoziţiile art.316 coroborat cu art.274 alin.1 C.pr.civ., Curtea va obliga recurentul, aflat în culpă procesuală, să plătească intimatului B.I. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocaţial dovedit prin chitanţa anexată dosar.
| ← Lipsa capacităţii de folosinţă. Pârât decedat la data... | Cerere de restituire a taxei judiciare de timbru achitate fără... → |
|---|
