LITIGII CU PROFESIONIŞTII. ÎNCUVIINŢARE SECHESTRU JUDICIAR ÎN TEMEIUL ART.599 ALIN.1 PCT.1 ŞI 2 COD PROCEDURĂ CIVILĂ. NEÎNDEPLINIREA CONDIŢIILOR PREVĂZUTE DE ACESTE TEXTE DE LEGE. - art.598 Cod procedură civilă; -art.599 alin.1 pct.1 şi 2 Cod procedură
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 2 din data de 15.01.2013
SECȚIA A II - A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.
Materie : RECURS LITIGII CU PROFESIONIȘTII. ÎNCUVIINȚARE SECHESTRU JUDICIAR ÎN TEMEIUL ART.599 ALIN.1 PCT.1 ȘI 2 COD PROCEDURĂ CIVILĂ. NEÎNDEPLINIREA CONDIȚIILOR PREVĂZUTE DE ACESTE TEXTE DE LEGE.
- art.598 Cod procedură civilă;
- art.599 alin.1 pct.1 și 2 Cod procedură civilă.
Decizia nr.2/C/15.01.2013 a Curții de Apel Oradea - Secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin ÎNCHEIEREA nr. 379/2012 Tribunalul Bihor a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâte.
A respins cererea de înființare a sechestrului judiciar formulată de reclamanta S.C. J. J. L. (denumita anterior O. I. L. ), societate engleza, cu sediul procesual ales la SCA R. & R. in B., str. R. nr., sector 1 in contradictoriu cu pârâtele SC M. SA, SC H. SA, SC C.N. T. G. SA Oradea și SC T. S. A prin lichidator SC P. G. IPURL B. M.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele :
La data de 14.12.2011, prin registratura instanței reclamanta a depus la dosar corespondenta purtata cu societatea C. N. Gmbh. Precizează ca a încheiat aceasta societate mai multe contractele de vânzare cu plata in rate având ca obiect achiziționarea unor mașini de tricotaj ce au fost date apoi in exploatare pârâtelor.
Legal citate pârâtele SC M. SA, SC H. SA, SC C.N. T. G. SA au formulat întâmpinare ( filele 143-148 dosar atașat) prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora, excepția necompetentei teritoriale conform art. 598 Cod procedură civila, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii ca nefondata. In motivare arată ca bunurile în discuție sunt proprietatea pârâtelor.
Față de excepțiile invocate, în condițiile art.137 Cod procedură civilă, instanța a reținut că în ceea ce privește excepția calității procesuale pasive invocate de pârâte pe considerentul că între părți nu există raport juridic, instanța a respins excepțiile ca neîntemeiate, întrucât calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în cadrul raportului juridic dedus judecății. Ori, reclamanta urmărește indisponibilizarea bunurilor proprietatea sa, și care se află în posesia pârâtelor, conform Contractelor de vânzare-cumpărare și a facturilor emise, neavând relevanță în cauză faptul că între părți nu a avut loc raporturi juridice, simplul fapt al posesiei asupra bunurilor justifică cererea reclamantei pentru indisponibilizarea bunurilor reclamate ca fiind proprietatea sa.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva excepției invocate, instanța a constatat următoarele:
Reclamanta a înregistrat inițial pe rolul Judecătoriei Oradea o acțiune prin care solicita in contradictoriu cu pârâtele SC M. SA, SC H. SA, SC C.N. T. G. SA si SC T. S.A aplicarea sechestrului judiciar asupra bunurilor identificate prin Anexa 1(fila 25-30 dosar), în natura un număr de 30 echipamente de tricotat, predate pârâtelor in baza contractului de vânzare nr. 9/GE/98 (fila 31-33 dosar) pentru pozițiile 1-17 din lista cuprinsa in Anexa 1, contract de vânzare nr. 30/GE/98 (fila 37 dosar), contract de vânzare nr. 83/GER/02/S-B (fila 56-57) dosar, pentru pozițiile 25-28 din lista cuprinsa in Anexa 1 .
Valoarea echipamentelor descrise in Anexa 1( pozițiile 1-17) astfel cum rezulta acesta din contractul de vânzare contractului de vânzare nr. 9/GE/98 (fila 31-33 dosar) este de 2.262.000 DEM, iar valoarea echipamentelor cuprinse la pozițiile 25-28 din Anexa 1 este de 470.181 Euro după cum rezulta din contractul de vânzare nr. 83/GER/02/S-B (fila 56-57 dosar). Valoarea utilajelor având ca utilizator final pârâta SC T. SA ( pozițiile 31-37 din Anexa 1) este de 668.000 EUR, după cum rezulta din cuprinsul Anexei 1 (filele 27-28 dosar ).
Ulterior, Judecătoria Oradea a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor competent sa soluționeze cauza.
Prin încheierea de ședință nr. 7/i/2012, Tribunalul Bihor a respins cererea de sechestru judiciar, încheiere care a fost casată și trimisă cauza spre rejudecare la această instanță prin decizia pronunțată de Curtea de Apel Oradea .
În rejudecare instanța a reținut că cererea formulată este neîntemeiată și în consecință a respins-o, având în vedere următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 599 alin (1) pct. 2 Cod procedură civilă, ,,Se va putea, de asemenea, încuviința sechestrul judiciar, chiar fără a exista proces:
2. asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice sa se teama ca va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul său actual";.
În speță, instanța a reținut că nu s-a făcut dovada că pârâtele au încercat să sustragă bunurile, să le distrugă sau să le altereze în vreun fel.
Simplul fapt că reclamanta a solicitat pârâtelor predarea bunurilor și că acestea au refuzat predarea lor, nu poate constitui motive temeinice de admitere a cererii. Mai mult, în ce privesc bunurile predate societății pârâte SC T. S.A aflate în insolvență, Legea 85/2006 la art. 90 prevede o procedură specială de predare a bunurilor ce nu aparțin debitorului, procedură care nu a fost urmată în cauză.
Față de cele reținute instanța a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de înființare a sechestrului judiciar.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și legal timbrat, a formulat recurs reclamanta J.E.T. J. L. (fostă O. I. L. ), solicitând modificarea ei în sensul admiterii cererii sale, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că Tribunalul Bihor a efectuat o analiză contradictorie, reținând că pârâtele au refuzat predarea bunurilor și cu toate acestea a considerat că nu există o temere/bănuială legitimă ca bunurile să dispară sau să fie distruse.
Apreciază că reținându-se calitatea sa de proprietar al echipamentelor aflate în posesia pârâtelor cât și refuzul nejustificat al acestora din urmă să efectueze demersurile necesare de predare a acestora, este îndeplinită condiția prevăzută de art. 598 coroborat cu art. 599 pct. 2 Cod Procedură Civilă.
În lumina acestor texte ea a demonstrat că măsura instituirii sechestrului judiciar este necesară pentru conservarea dreptului asupra acestora, existând motive temeinice de temere că bunurile ar putea fi sustrase, distruse sau alterate de posesorul actual.
Recurenta a mai arătat că bunurile ce fac obiectul sechestrului sunt bunuri mobile, proprietatea sa, conform anexelor 2 , 5-8 și 9 enumerate în motivarea recursului, existând un pericol evident de dispariție a acestora, pârâtele susținând că sunt proprietarele echipamentelor în discuție, fără nici un temei legal sau contractual.
Refuzul de restituire a bunurilor mobile - echipamente de tricotaj - proprietatea sa vatămă în mod iremediabil dreptul de proprietate al societății sale fiind îndreptățiți să considere că bunurile vor fi distruse, fie inexistente, fie degradate.
Faptul că nu s-ar putea identifica bunurile după seriile menționate, reprezintă la rândul său o bănuială întemeiată în sensul că echipamentele ar putea dispărea din posesia pârâtelor, aspect neluat în seamă de către instanța de fond.
Recurenta mai învederează faptul că, urgența admiterii cererii de asigurare de dovezi rezultă indubitabil prin prisma următoarelor considerente :
- există o primejdie reală ca bunurile să nu mai existe sau să fie degradate tehnic/distruse/dezmembrate, fapt ce impune instituirea de urgență a unui sechestru asupra bunurilor proprietatea ei, orice întârziere periclitând iremediabil dreptul ei de proprietate;
- există un pericol indubitabil ca pârâtele să dispună în viitorul apropiat de bunurile mobile proprietatea sa, în lipsa unei măsuri asigurătorii, situație în care orice demers/acțiune întreprinsă de ea ulterior ar fi inutilă, procedura de recuperare a acestor bunuri fiind greu sau imposibil de realizat;
- pentru preîntâmpinarea eventualelor pagube ce i s-ar cauza prin înstrăinarea bunurilor mobile aflate în proprietatea sa de către terțe persoane fizice sau juridice, apreciază că sunt îndeplinite condițiile pentru instituirea sechestrului judiciar;
- față de situația actuală, vădit în detrimentul intereselor și drepturilor sale, menită să suprime orice acces al său la bunurile proprietate personală, rezultă că ea se află în imposibilitatea obiectivă de a reintra în posesia efectivă a bunurilor.
Recurenta precizează că dispozițiile art. 599 pct. 2 Cod Procedură Civilă nu o obligă pe ea să dovedească încercarea de sustragere sau distrugere a bunurilor ci să prezinte motive temeinice de temere că bunurile vor fi sustrase sau distruse, raționamentul instanței de fond fiind total greșit sub acest aspect.
În drept au ost invocate prevederile art. 600 alin.1 , art. 304 pct.7 și 9 , art. 599 alin. 1 pct.1 și următoarele Cod Procedură Civilă.
Intimatele SC M. SA Oradea, SC H. SA Oradea și SC CN T. G. SA Oradea, prin întâmpinările depuse la dosar au solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând în principal excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că între ele și reclamanta recurentă nu există un raport juridic, ele achiziționând utilajele de la altă persoană juridică decât reclamanta, vânzătoarea utilajelor către societățile românești fiind firma C. N. GMBH, iar transferul proprietății conform art. 1674 cod civil are loc în momentul încheierii contractului.
Pe fondul cererii, pârâtele au arătat că procedura sechestrului judiciar este o măsură ce constă în indisponibilizarea bunului, în situația în care există un proces asupra proprietății bunului sau pentru conservarea dreptului, ceea ce în speță nu s-a dovedit.
Pe de altă parte, au arătat că bunurile în discuție sunt mașini de tricotat având o greutate de 1-2 tone, care nu pot fi sustrase sau ascunse, pentru manevrarea lor fiind nevoie de utilaje speciale (macara), posesorul actual fiind și proprietarul acestora, iar reclamanta n-a făcut dovada că ar fi solicitat restituirea lor, întrucât nu s-a formulat niciodată o astfel de cerere.
Intimata SC T. SRL prin lichidator nu a formulat întâmpinare.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 304 raportat la art. 304 ind. 1 și art. 306 Cod Procedură Civilă, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, s-a constatat că aceasta este temeinică și legală.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtelor, instanța de fond, în mod corect a respins excepția lipsei acestei calități, având în vedere obiectul cererii și faptul că bunurile se află în posesia lor.
În ce privește proprietatea asupra bunurilor, aceasta este o problemă de fond ce urmează a fi clarificată în cadrul unei eventuale acțiuni în revendicare și nu în cadrul prezentei cereri, care are ca obiect luarea unei măsuri asiguratorii.
Referitor la fondul cererii sunt de reținut următoarele :
Cererea de înființare a sechestrului judiciar este întemeiată pe prevederile art. 599 alin.1 pct.1 și următoarele Cod Procedură Civilă (fila 8 din dosarul nr. 21341/271/2011 al Judecătoriei Oradea).
Potrivit art. 599 alin.1 pct.1 și 2 Cod Procedură Civilă coroborat cu art. 598 Cod Procedură Civilă , se va putea încuviința sechestrul judiciar, chiar fără a exista un proces asupra proprietății sau a altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosinței sau administrării unui bun proprietate comună, dacă această măsură este necesară pentru conservarea dreptului :
1. asupra unui bun pe care debitorul îl oferă pentru eliberarea sa ;
2. asupra unui bun cu privire la care, cel interesat are motive temeinice să se teamă că va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul său actual.
Deși a invocat și pct.1 al art. 599, reclamanta recurentă și-a motivat cererea pe situația prevăzută de pct. 2 al aceluiași articol, iar recursul pe același pct.2 al art. 599 coroborat cu art. 598.
Din conținutul pct.2 al art. 599 alin.1 rezultă că se poate înființa sechestru judiciar asupra unor bunuri cu privire la care cel interesat, în speță reclamanta recurentă, are motive temeinice să se teamă că ar fi sustrase, distruse ori alterate de posesorul actual, respectiv de intimatele pârâte, condiții neîndeplinite.
Faptul că în 16 decembrie 2009 a avut loc un incendiu, în O. str. B. nr., la SC CN T. G. SA Oradea, în care au fost distruse un număr de 4 mașini de tricotat și au fost deteriorate 11 mașini de tricotat, nu a constituit motiv de teamă a reclamantei că pârâtele în posesia cărora se află bunurile intenționează să le sustragă, distrugă sau să le altereze, părțile contractante, respectiv reclamanta în calitate de vânzător și C. N. P. U. H. GmbH - Germania, în calitate de cumpărător, încercând să încheie o tranzacție în cursul anului 2011 pentru stingerea creanței pe care o avea de recuperat reclamanta de la firma germană, prin plata sumei de 200.000 euro până la data de 30.06.2012 și restituirea a 15 mașini de tricotat menționate în anexa B la Contractul de Tranzacție (filele 89-90 din dosarul 21341/271/24.11.2011 al Judecătoriei Oradea ), urmând ca în aceste condiții să renunțe la demersurile judiciare inițiate în Germania.
Recurenta a depus în recurs Sentința din 09.11.2012 a Tribunalului Regional Duisburg prin care firma germană o fost obligată față de reclamantă la plata sumei de 1.105.656,76 euro cu dobânzi în valoare de 8 puncte procentuale peste rata dobânzii de bază începând cu data de 01.03.2008, dovadă că tranzacția n-a fost finalizată, astfel că nici condiția prevăzută de art. 599 alin.1 pct. 1 Cod Procedură Civilă n-a fost îndeplinită.
Or, din toată corespondența purtată între părțile contractante rezultă că divergențele în încheierea tranzacției au constat în modalitatea de ridicare a celor 15 mașini de tricotat cuprinse în anexa B la Tranzacție și modalitatea de achitare a taxelor vamale și a cheltuielilor de transport respectiv care parte să suporte cheltuielile respective ( filele 108,109 din dosar nr. 21341/271/20011), neexistând nici o opoziție în ce privește predarea bunurilor de către firma germană și cu atât mai mult de către pârâte, care nu au participat la încercarea încheierii tranzacției.
Nici o probă administrată în cauză nu atestă faptul că recurenta ar avea vreun motiv temeinic să se teamă că bunurile ar putea fi distruse, alterate sau sustrase, cu atât mai mult cu cât nici nu s-a făcut dovada că ar fi fost solicitată restituirea lor de la pârâte și că acestea ar fi refuzat predarea, nefiind îndeplinită nici condiția prevăzută de art. 599 alin.1 pct. 2 Cod Procedură Civilă.
Față de toate aceste considerente, în baza art. 312 raportat la art. 316 Cod Procedură Civilă, Curtea a respins ca nefondat recursul, toate motivele invocate fiind neîntemeiate.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate în recurs.
| ← Arestare preventiva. Trafic de minori. Pericol pentru ordinea... | RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTII. NECESITATEA OBŢINERII... → |
|---|
