Litigii cu profesioniştii – suspendare art. 155 ind.1 C.proc.civ.-secret de serviciu.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 1158 din data de 18.05.2014
Litigii cu profesioniștii - suspendare art. 155 ind.1 C.proc.civ.-secret de serviciu.
Reține Curtea că măsurile preparatorii dispuse de către instanța de fond erau temeinice și justificate în raport de petitul cererii de chemare în judecată. Felul în care a fost redactată cererea de chemare în judecată nu permite însă stabilirea clară a obiectului cererii, identificarea contractului în discuție prin număr și dată, stabilirea corectă a taxei de timbru datorate.
Or, este fără îndoială că reclamantul este obligat să formuleze o cerere de chemare de judecată care să răspundă unor exigențe procedurale minime, care să permită o analiză corectă și temeinică din partea instanței judecătorești,potrivit dispozițiilor art.112 alin.1 pct.3 din Codul de procedură civilă.
În condițiile în care contractul la care se face referire în partea introductivă a cererii nu este identificat, instanța se află în imposibilitatea obiectivă de a verifica cererea reclamantului.
Împrejurarea evocată pe calea recursului de către reclamant în sensul că acest contract este secret de serviciu nu este de natură a înlătura obligația impusă de textul legal invocat. Partea nu a probat în nici un fel susținerea sa, nu a demonstrat în nici un fel demersuri în vederea obținerii datelor necesare pentru identificarea contractului și stabilirea corectă a taxei de timbru.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1158 din 08.05.2014)
Prin încheierea pronunțată la data de 19 februarie 2013 în dosarul nr.1468/3/2013, Tribunalul București Secția a VI a Civilă, a suspendat judecarea cauzei privind pe reclamant B.P. și pârât AVAS.
Pentru a pronunța această încheiere judecătorul a reținut că reclamantul, deși legal citat în acest sens, cu indicarea sancțiunii incidente, nu a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa prin rezoluția de la primirea cererii de chemare în judecată, respectiv: nu a precizat contractul de privatizare a cărui nulitate o solicită și nici nu a precizat valoarea acestui contract, aspecte de natură a împiedica normala desfășurare a cauzei, inclusiv prin imposibilitatea de stabilire a unor taxe judiciare de timbru concrete, astfel că sunt incidente dispozițiile art.1551 din Codul de procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs B.P., înregistrat pe rolul Curții de Apel București Secția a VI-a Civilă la data de 10.03.2014.
Cererea de recurs a fost legal timbrată.
În motivarea cererii sale recurentul a arătat că nu are acces, ca și terț, la documentația AVAS, acestea fiind lucrări secrete de serviciu și nu poate intra în posesia acesteia.
Susține recurentul că a plătit taxa de timbru legală și nu găsește o bază legală pentru o suprataxare. În opinia sa, ";dacă instanța consideră suficient pentru stingerea litigiului ca maiorul Ioan Nicolae să plătească daune terților pentru denunțarea unilaterală a contractelor de asigurare trebuie avut în vedere următorul considerent. Noi am plătit asigurarea în lei cu acoperire în aur conform actului normativ care reglementa circulația mase monetare în R. Acum ne confruntăm cu hârtii cu semnătura lui M.I. Nimeni nu îl trimite în judecată pentru infracțiunile de fals intelectual și uz de fals. Nu am nimic împotriva faptului că cei de la FMI să-i angajeze avocat de la baroul din N Y. Posibil că avocatul de la baroul din N-Y va acuza faptul că cei de la FMI și UE au venit pe post de vedete fără să aibă nici cea mai vogă idee despre o teorie a schimbării sistemului. Cu avocații din R va fi condamnat la închisoare pe viață. Podgoria din D… va deveni podgoria nimănui.
Se solicită de către recurent repunerea pe rol a dosarului.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu caracter premergător, Curtea evidențiază împrejurarea potrivit căreia suspendarea reglementată de dispozițiile art.1551 din codul de procedură civilă reprezintă un caz de suspendare facultativă, judecătorească, ce urmărește sancționarea părții reclamante pentru pasivitatea manifestată în îndeplinirea unor obligații, pasivitate care împiedică instanța să finalizeze procesul.
Pentru a proceda la suspendarea judecății în condițiile art.1551 din Codul de procedură civilă instanța trebuie să constate culpa reclamantului în îndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina sa în cursul procesului; totodată, instanța este ținută a evidenția că obligația procesuală neîndeplinită de reclamant este esențială pentru continuarea procesului; în plus, obligația neîndeplinită trebuie să nu aibă alt mijloc de realizare.
Constată Curtea că în cauza analizată în cadrul acestui recurs instanța de fond a dispus, prin rezoluția de primire a dosarului, citarea reclamantului cu mențiunea precizării contractului de privatizare a cărui nulitate o solicită sub sancțiunea suspendării, conform art.1551din Codul de procedură civilă; să precizeze valoarea contractului de privatizare, sub sancțiunea art.1551 din Codul de procedură civilă și să timbreze la valoare, sub sancțiunea nulității.
Recurentul nu a formulat precizări, nici în scris și nici oral, în fața instanței, acesta neprezentându-se la termenul de judecată stabilit în cauză.
Reține Curtea că măsurile preparatorii dispuse de către instanța de fond erau temeinice și justificate în raport de petitul cererii de chemare în judecată. Astfel, față de modul de formulare a cererii introductive, Curtea constată că demersul judiciar al recurentului reclamant urmărește anularea contractului de privatizare a ADAS. Felul în care a fost redactată cererea de chemare în judecată nu permite însă stabilirea clară a obiectului cererii, identificarea contractului în discuție prin număr și dată, stabilirea corectă a taxei de timbru datorate.
Or, este fără îndoială că reclamantul este obligat să formuleze o cerere de chemare de judecată care să răspundă unor exigențe procedurale minime, care să permită o analiză corectă și temeinică din partea instanței judecătorești. Potrivit dispozițiilor art.112 alin.1 pct.3 din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul cererii și valoarea lui; obiectul cererii de chemare în judecată reprezintă pretenția concretă a reclamantului, trebuind să fie licit, posibil și determinat sau determinabil.
În condițiile în care contractul la care se face referire în partea introductivă a cererii nu este identificat, instanța se află în imposibilitatea obiectivă de a verifica cererea reclamantului.
Împrejurarea evocată pe calea recursului de către reclamant în sensul că acest contract este secret de serviciu nu este de natură a înlătura obligația impusă de textul legal invocat. Partea nu a probat în nici un fel susținerea sa, nu a demonstrat în nici un fel demersuri în vederea obținerii datelor necesare pentru identificarea contractului și stabilirea corectă a taxei de timbru.
În ceea ce privește motivele de recurs cuprinse la punctul 3 din cererea de învestire a instanței de control judiciar, Curtea constată că acestea nu au legătură cu măsurile dispuse de către instanța de fond prin încheierea ce face obiectul recursului.
În considerarea acestor argumente Curtea, în temeiul art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă, a respins recursul, ca nefondat, reținând că în mod temeinic și legal instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.1551 din Codul de procedură civilă.
| ← Condiţiile în care angajatorii au posibilitatea de recuperare... | lipsa dreptului de a completa acţiunea în apel → |
|---|
