obiecţiuni depuse după închiderea dezbaterilor
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 890 din data de 26.05.2014
"Obiecțiunile formulate de către recurentă la raportul de expertiză efectuat în cauză, depuse după rămânerea cauzei în pronunțare, nu mai puteau fi luate în seamă de prima instanță, context în care aceasta nu mai avea nici obligația de a face vreo referire, sub acest aspect, în considerentele sentinței. La data de 17.02.2014, prima instanță a declarat dezbaterile închise și a reținut cauza în pronunțare, iar obiecțiunile în discuție au fost depuse la dosarul cauzei la data de 18.02.2014, cu ignorarea prevederilor art.129 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Instanța de fond nu mai putea analiza o astfel de cerere întrucât nu mai erau respectate principiile contradictorialității și al dreptului la apărare";.
Domeniu - obiecțiuni depuse după închiderea dezbaterilor
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE - DOSAR NR.39525/3/2012- DECIZIA CIVILĂ NR.890/26.05.2014)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamanta P.M.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.A.A.S. anularea dispoziției nr.117/04.09.2012.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta a nesocotit decizia nr.2967/31.03.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a apreciat că acționarii au întregit capitalul social la valoarea de 100.000 lei și a apreciat că S.C.U. a avut un activ net negativ, deși potrivit bilanțului activul net este 227.211 lei.
În drept au fost invocate disp. art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 254 din 24. 05.2014, Tribunalul București Secția a III a Civilă, a admis cererea reclamantei, a anulat decizia nr.117/04.09.2012 și a obligat pârâta să emită o nouă dispoziție prin care să acorde reclamantei despăgubiri în cuantum de 67567,30 lei reprezentând contravaloarea unui număr 114.200 acțiuni.
Pârâta a fost obligată și la 3000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de expert.
Pentru a statua astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.538/10.04.2009 în dosarul nr.48158/3/2008 de către Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.2967/03.03.2011 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că reclamanta este persoană îndreptățită în sensul Legii nr.10/2001, cât și faptul calității de acționari ai autorilor săi în cadrul fostei SC "C.U."; SAR, precum și numărul de acțiuni nominative conform actului constitutiv al societății și a chitanțelor ce confirmă depunerea capitalului de către autorii reclamantei.
Totodată s-a reținut că recalcularea valorii acțiunilor se face conform art.31 alin.1 și 4 din Legea nr.10/2001, acțiuni ce trebuiau cuantificate de către intimată în calitate de entitate obligată în soluționarea notificării.
În baza acestor hotărâri pârâta a emis dispoziția nr.117/04.09.2012 prin care a respins notificarea nr.3824/2001, reținând că în urma calculelor a rezultat un activ net al societății în valoare negativă.
Din actul constitutiv și chitanțele ce confirmă depunerea capitalului s-a reținut că autorii reclamantei au deținut un număr de 114.200 de acțiuni, valoarea nominală a unei acțiuni fiind de 1.000 lei.
Din raportul de expertiză, astfel cum a fost completat efectuat de expert Andrei Daniela Cristina, instanța a reținut că valoarea acțiunilor calculate, în raport de prev. art. 31 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin art. 49 din Legea nr. 165/2013, dispoziții ce sunt aplicabile și cauzei de față conform art. 4 din același act normativ, este în cuantum total de 67.567,30 lei (2.662,46 lei valoarea a 4.500 acțiuni + 64.904,84 lei valoarea a 109.700 acțiuni - diferența până la 114.200 acțiuni pe total).
Prin urmare, Tribunalul a constatat că reclamanta a adus dovezi în sensul celor prev. de art. 31 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, dovezi ce au fost confirmate și prin raportul de expertiză efectuat în cauză, din care a rezultat un activ net în cuantum de 227.211 lei, aspect contrar celor reținute de către pârâtă care de altfel nu a menționat modalitatea de calcul ce a avut ca efect a se reține concluzia potrivit căreia activul net este negativ.
Prin recursul formulat împotriva sentinței civile pe care am menționat-o mai sus, pârâta a susținut că instanța de fond a aplicat și interpretat greșit prevederile Legii nr. 10/2001 ignorând aspectul că, din calculele efectuate, având în vedere valoarea acțiunilor revendicate de către intimata reclamantă, a rezultat un activ net al societății în valoare negativă, situație în care, cuantumul măsurilor reparatorii este negativ. Calculele efectuate de către recurentă au avut în vedere dispozițiile art. 31 din Legea nr.10/2001 și ale art. 31.6.6 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Mai mult, susține recurenta, instanța nu a menționat în considerentele hotărârii sale obiecțiunile efectuate de către pârâtă deși a obligat-o la emiterea unei decizii cu propunerea de despăgubiri în cuantum deosebit de mare pentru acțiunile revendicate de către reclamantă.
Recurenta a susținut că instanța de fond a aplicat greșit și dispozițiile art. 274 alin. 1 din codul de procedură civilă și, astfel, a dispus, în mod greșit, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de expert. Recurenta pârâtă nu a avut o comportare neglijentă și nici nu a fost de rea credință în acest proces așa încât, cheltuielile de judecată au fost nejustificat și nelegal stabilite în sarcina pârâtei.
Prin întâmpinarea formulată la data de 07.05.2014, intimata a susținut că recursul este nefondat arătând că instanța a aplicat corect dispozițiile art. 31 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 precum și pe cele ale art. 274 din Codul de procedură civilă.
Examinând cauza prin prisma criticilor invocate, având în vedere și dispozițiile art. 34 ind. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care urmează:
În mod corect, prima instanță a stabilit, pe seama probelor administrate în cauză, că reclamanta este beneficiara unui act jurisdicțional care se impune prezentei cauze, prin autoritatea de lucru judecat, în sensul stabilirii calității reclamantei de persoană îndreptățită la despăgubirile care i se cuvin potrivit cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 fiind moștenitoarea acționarilor societății Construcția Universală.
Astfel, prin sentința civilă nr. 538 din 10.04.2009, menținută prin decizia civilă nr. 2967/2011 a ICCJ, Tribunalul București Secția a IV a Civilă, a statuat asupra faptului că reclamanta din prezenta cauză a făcut dovada existenței în patrimoniul autorilor N.P., P.G. și P.T. a unui număr de acțiuni deținute la societatea menționată și că ultimul bilanț contabil al societății este cel din 31.12.1947 încheiat înainte de naționalizare, astfel că, față de dispozițiile art. 31.1-31.6.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 coroborate cu cele ale art.26 din Legea nr.10/2001 reclamanta este îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii pentru acțiunile deținute de autorii săi la C.U. S.A.R.
Se impune a se menționa faptul că decizia contestată în prezenta cauză a fost emisă în soluționarea notificării formulată de reclamantă la data de 24.09.2001 precum și a hotărârilor menționate în cele ce preced.
Recalcularea valorii acțiunilor se face în baza valorii activului net din ultimul bilanț contabil, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de BNR, a indicelui de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică și a prevederilor Legii nr. 303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăților pe acțiuni, astfel cum această valoare a și fost stabilită prin expertiza contabilă efectuată la instanța de fond. Lucrarea de specialitate a constatat că activul net al societății la data de 31.12.1947 este pozitiv și este în valoare de 227.211,00 lei iar valoarea actualizată a celor 114.200 acțiuni este de 67.567,30 lei concluziile fiind însușite de prima instanță (fila 194 dosar fond).
Prin urmare, având în vedere concluziile probei tehnice efectuate de un expert imparțial desemnat de instanță, în mod corect aceasta din urmă a stabilit valoarea despăgubirilor care se cuvin reclamantei; recurenta a pornit de la o premisă greșită la momentul emiterii deciziei contestate, respectiv aceea a unei valori negative în bilanțului societății și astfel a soluționat greșit notificarea formulată de intimata contestatoare.
Obiecțiunile formulate de către recurentă la raportul de expertiză efectuat în cauză, depuse după rămânerea cauzei în pronunțare nu mai puteau fi luate în seamă de prima instanță context în care aceasta nu mai avea nici obligația de a face vreo referire, sub acest aspect, în considerentele sentinței. La data de 17.02.2014, prima instanță a declarat dezbaterile închise și a reținut cauza în pronunțare, iar obiecțiunile în discuție au fost depuse la dosarul cauzei la data de 18.02.2014, cu ignorarea prevederilor art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Instanța de fond nu mai putea analiza o astfel de cerere întrucât nu mai erau respectate principiile contradictorialității și al dreptului la apărare.
În mod corect, față de soluția pronunțată de prima instanță, aceasta a dispus obligarea pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată(onorariul de expert). Culpa procesuală a pârâtei a fost stabilită odată cu finalizarea procedurii judiciare în cadrul căreia instanța a constatat că pretențiile reclamantei sunt întemeiate; astfel toate cheltuielile pe care intimata a fost nevoită să le efectueze în scopul protejării dreptului său, care a fost ignorat de recurenta pârâtă, urmează a fi puse în sarcina părții care a pierdut procesul potrivit cu dispozițiile art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Din această perspectivă, nici cel de-al doilea motiv de recurs nu poate fi primit, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul de procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
| ← Cerere de revizuire. Participarea procurorului. Jurisprudență... | Condiţiile în care angajatorii au posibilitatea de recuperare... → |
|---|
