Litigiu de asigurări sociale. încadrarea eronată a indemnizației în prevederile art. 1 lit.d și e din decretul lege nr. 118/1990. lipsa unui titlu executoriu care sa constate calitatea de persoană strămutată. opozabilitatea titlului pronunțat într-un liti
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 3087 din data de 08.06.2016
Litigiu de asigurări sociale. Încadrarea eronată a indemnizației în prevederile art. 1 lit.d și e din Decretul lege nr. 118/1990. Lipsa unui titlu executoriu care sa constate calitatea de persoană strămutată. Opozabilitatea titlului pronunțat într-un litigiu cu un membru al familiei. Legalitatea deciziei de debit
art. 1 lit.d și e din Decretul lege nr. 118/1990, art. 179 din Legea nr. 263/2010, Decizia nr. 8 din 14 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursuri în interesul legii
Susținerile intimatei contestatoare, în sensul că prin hotărârea nr. 1772/29.03.1991 emisă de Comisia pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, s-a reținut că a fost strămutată, fiind îndreptățită la plata drepturilor aferente, apelanta neavând competență de modificare a actului nu pot fi avute în vedere. Analizând hotărârea nr. 1772/29.03.1991 se constată că respectă tiparul unei hotărâri judecătorești: practica, considerente, dispozitiv. Ceea ce prezintă relevanță și se execută este dispozitivul, în care se menționează, în mod clar și neechivoc, faptul că o perioadă de 4 ani 9 luni și 13 zile reclamanta a avut domiciliul obligatoriu în localitatea Olaru, situație încadrată în prevederile art. 1 litera d din Decretul lege 118/1990. Acest dispozitiv nu a fost contestat de către partea intimată, iar situația de fapt menționată în cuprinsul considerentelor, referitoare și la aspectul strămutării nu interesează din punct de vedere juridic, atâta timp cât nu a fost recunoscut, cu putere executorie, un drept al contestatoarei încadrat în art. 1 lit.e.
De altfel, prin Decizia nr. 8 din 14 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursuri în interesul legii privind interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 1, alin. (1) lit. d) si e) raportat la art. 4 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind dreptul unor persoane persecutate din motive politice de a cumula indemnizația pentru perioada de strămutare cu cea prevăzută pentru perioada de domiciliu forțat, atunci când aceste perioade au coincis, cu putere obligatorie s-a stabilit că persoana îndreptățită poate beneficia de o singură indemnizație prevăzuta de lege, respectiv cea pentru perioada de strămutare.
Intimata contestatoare nu poate pretinde, cu temei, cumularea indemnizațiilor (chiar și în situația în care s-ar accepta că a beneficiat de încadrare în prevederile art. 1 lit.d și e din Decretul nr. 118/1990), justificat de situația identică cu cea menționată în cadrul deciziei nr. 672/08.02.2010 pronunțată de Curtea de Apel București.
Un titlu executoriu produce efecte doar între părțile litigante, fără a putea fi aplicat sau a produce drepturi prin analogie, în favoarea unor terți, indiferent de raporturile de rudenie existente. Fiind vorba de drepturi individuale, ele trebuie constatate sau stabilite, în mod distinct, pentru fiecare persoană implicată. Nu trebuie omis nici faptul că situația juridică este diferită, legislația fiind modificată succesiv și interpretată cu putere obligatorie, față de momentul pronunțării deciziei civile nr. 672/08.02.2010.
(Curtea de Apel București, Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, decizia Nr.3087 din 08 iunie 2016)
Prin motivele de apel formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.1 și art.4 din D.L. nr.118/2000, apelanta solicită a învederat că potrivit mențiunilor exprese din cuprinsul Hotărârii nr. 1771/09.03.1991 reclamanta este încadrată în prevederile arta 1 lit. d din DL 118/1990 iar nu lit. d și e pentru a beneficia de două indemnității acestea nefiind niciodată solicitate, plata eronată a sumelor achitate necuvenit fiind transformată pe această cale într-o solicitare de acordare a indemnizației conform arta 1 lit. e din D.L. nr. 118/1990, reclamanta nefăcând dovada că s-au fi adresat vreodată Comisiei pentru a beneficia și de indemnizație conform arta 1 lit. e din DL 118/1990.
Decizia de debit contestată a fost emisă în condiții de legalitate contestatoarei fiindu-i în mod eronat calculate și calculate drepturi bănești ca și când beneficia de prevederile art. 4 alin. 1 din DL 118/1990, când de fapt aceasta beneficia de prevederile art. 4 alin. 2 din DL 118/1990. Indemnizația cuvenita conform prevederilor legale este de 479 lei lunar, neputând fi menținut în plată vechiul cuantum, eronat stabilit, decizia de revizuire fiind perfect legală.
În mod eronat instanța de judecată a apreciat că apelanta nu avea calitatea de a modifica drepturile bănești stabilite în temeiul DL 118/1990 pentru că tocmai modul de calcul - apanaj ce aparține exclusiv Casei de Pensii a determinat calculul eronat al sumelor încasata iar nu încadrarea eronată. Eroarea revizuită a Casei de Pensii constă în faptul că situația contestatoarei a fost eronat plătită conform art.4 alin.1, când aplicabile erau dispozițiile art.4 alin.2 din DL 112/1990.
Constatându-se punerea în plată a indemnizației conform art. 4 alin.1 iar nu art.4 alin.2 din DL nr. 118/1990 a fost îndreptată această eroare astfel: prin decizia de revizuire nr. 143149/19.02.2015 cuantumul corect cuvenit contestatoarei pe baza documentelor depuse și conform Hotărârii nr. 1772/29.03.1991 este de 479 lei.
Prin decizia de debit 143149/19.02.2015 sumele încasate necuvenit se impun a fi restituite al indemnizației contestatoarei. În situația în care aceasta aprecia cu nu îi sunt respectate drepturile și că indemnizația încasată nu este corect stabilită, trebuia să se adreseze emitentului actului, iar nu să combată în prezența cauză prin argumentul că banii oricum îi erau cuveniți pentru că și domnia sa a suferit aceleași persecuții ca și fratele său, instanță de fond simțindu-se datoare să preia argumentele absolut judicioase dezvoltate de Curtea de Apel București în decizia 672R - cauzele de duse judecății fiind diferite.
Apelanta consideră că în această situație se impunea recuperarea sumelor achitate necuvenit, în sens contrar intervenind îmbogățirea fără justă cauză.
Mai mult, dispozițiile art.179 din Legea nr.263/2010 a sunt imperative și instituie obligativitatea pentru casele teritoriale de pensii de a recupera sumele încasate necuvenit.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 Cod procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Situația de fapt a fost reținută în mod judicios de instanța de fond, nefiind necesară o reluare a acesteia, urmând că analiza criticilor formulate să fie realizată strict din perspectiva raționamentului juridic al soluției de admitere pronunțate.
Decizia de debit contestată în cauză, nr. 143149/19.02.2015, a fost emisă în vederea recuperării sumei generate de încadrarea eronată a indemnizației în prevederile Decretului Lege nr. 118/1990, respectiv 17208 lei, încasată necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale de către reclamanta intimată, pentru perioada 01.04.2012-31.03.2015. S-a menționat că plata necuvenită a drepturilor a fost generată de revizuirea drepturilor de pensie prin decizia nr. 143149/19.02.2015, respectiv încadrarea perioadei 4 ani 9 luni și 13 zile numai în prevederile art. 1 lit.d, adică domiciliu obligatoriu, cuvenindu-se o indemnizație calculată potrivit art. 4 alin.2 din Decretul Lege nr. 118/1990.
Față de aceste mențiuni și în raport de deciziile contestate nu se poate reține că forma deciziei de debit nu respectă prevederile legale incidente. Astfel, se regăsesc numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului emitent, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, obiectul actului administrativ, respectiv semnătura persoanei împuternicite a organului fiscal. Decizia de debit este motivată în fapt, cuprinzând motivul constituirii debitului - revizuirea drepturilor de pensie datorată încadrării eronate a indemnizației în prevederile Decretului Lege nr. 118/1990.
Motivul faptic pentru care s-a procedat la imputarea sumei de 17208 lei era menționat în decizia contestată, astfel încât nu se poate presupune că reclamanta sau instanța era în imposibilitate de analizare a legalității și temeiniciei actului. Dimpotrivă, în acțiunea introductivă, reclamanta intimată a formulat apărări privind modul de aplicare a prevederilor Decretului lege nr. 118/1990, astfel încât instanța de fond era obligată să le analizeze.
Cât privește criticile aduse hotărârii din perspectiva temeiniciei actului contestat, Curtea reține că revizuirea drepturilor de pensie prin decizia nr. 143149/19.02.2015, a fost generată de încadrarea perioadei 4 ani 9 luni și 13 zile numai în prevederile art. 1 lit.d, adică domiciliu obligatoriu și nu în prevederile art. 1 lit.d și e așa cum figurează în decizia de pensionare nr. 143149/11.09.2006.
Aceasta, în condițiile în care prin Hotărârea nr.1772/29.03.1991 emisă de Comisia pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, în dosar nr. 1772/1991 i s-a recunoscut reclamantei vechimea în munca pentru perioada 18.06.1951-1.04.1956, respectiv 4 ani 9 luni și 13 zile, constatându-se că în această perioadă reclamantă a avut domiciliul obligatoriu în localitatea Olaru, situație încadrată în prevederile art. 1 litera d din Decretul lege 118/1990.
Prin Hotărârea nr.1772/29.03.1991 emisă de Comisia pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, în dosar nr. 1771/1991 s-a stabilit în favoarea reclamantei dreptul la încasarea unei indemnizații lunare de 957 lei, respectiv 200 lei pentru fiecare an de privare de libertate, conform art. 3 alin.1 și art. 10.
Revizuirea drepturilor de pensie s-a făcut, cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv art. 107 din Legea nr. 263/2010, prin care în situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire. Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor.
Susținerile intimatei contestatoare, în sensul că prin hotărârea nr. 1772/29.03.1991 emisă de Comisia pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, în dosar nr. 1772/1991 s-a reținut că a fost strămutată, fiind îndreptățită la plata drepturilor aferente, apelanta neavând competență de modificare a actului nu pot fi avute în vedere. Analizând hotărârea nr. 1772/29.03.1991 se constată că respectă tiparul unei hotărâri judecătorești: practica, considerente, dispozitiv. Ceea ce prezintă relevanță și se execută este dispozitivul, în care se menționează, în mod clar și neechivoc, faptul că o perioadă de 4 ani 9 luni și 13 zile reclamanta a avut domiciliul obligatoriu în localitatea Olaru, situație încadrată în prevederile art. 1 litera d din Decretul lege 118/1990. Acest dispozitiv nu a fost contestat de către partea intimată, iar situația de fapt menționată în cuprinsul considerentelor, referitoare și la aspectul strămutării nu interesează din punct de vedere juridic, atâta timp cât nu a fost recunoscut, cu putere executorie, un drept al contestatoarei încadrat în art. 1 lit.e.
De altfel, prin Decizia nr. 8 din 14 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursuri în interesul legii privind interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 1, alin. (1) lit. d) si e) raportat la art. 4 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind dreptul unor persoane persecutate din motive politice de a cumula indemnizația pentru perioada de strămutare cu cea prevăzută pentru perioada de domiciliu forțat, atunci când aceste perioade au coincis, cu putere obligatorie s-a stabilit că persoana îndreptățită poate beneficia de o singură indemnizație prevăzuta de lege, respectiv cea pentru perioada de strămutare.
În aceste condiții, intimata contestatoare nu poate pretinde, cu temei, cumularea indemnizațiilor (chiar și în situația în care s-ar accepta că a beneficiat de încadrare în prevederile art. 1 lit.d și e din Decretul nr. 118/1990), justificat de situația identică cu cea menționată în cadrul deciziei nr. 672/08.02.2010 pronunțată de Curtea de Apel București.
Trebuie menționat că un titlu executoriu produce efecte doar între părțile litigante, fără a putea fi aplicat sau a produce drepturi prin analogie, în favoarea unor terți, indiferent de raporturile de rudenie existente. Fiind vorba de drepturi individuale, ele trebuie constatate sau stabilite, în mod distinct, pentru fiecare persoană implicată. Nu trebuie omis nici faptul că situația juridică este diferită, legislația fiind modificată succesiv și interpretată cu putere obligatorie, față de momentul pronunțării deciziei civile nr. 672/08.02.2010.
Nu se poate reține împrejurarea că apelanta Casa de Pensii a Municipiului București și-a depășit competențele recunoscute, cenzurând Hotărârile Comisiei pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, atâta timp cât în cauză nu s-a procedat la o modificare a actului generator de drepturi, ci o punere corectă în executare a acestuia.
Cât privește indemnizația lunară de 200 lei pentru fiecare an de privare de libertate, stabilită conform art. 3 alin.1 și art. 10 prin Hotărârea nr.1772/29.03.1991 a Comisiei pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, în dosar nr. 1771/1991 și modificată prin decizia de revizuire nr. 143149/19.02.2015 la suma de 100 lei, conform art. 4 alin.2, Curtea reține următoarele:
La momentul stabilirii drepturilor, respectiv 29.03.1991, art. 3 alin.1 din Decretul lege nr. 118/1990 prevedea următoarele: persoanele care s-au aflat în situațiile prevăzute la art. 1 au dreptul la o indemnizație lunară de câte 200 lei, indiferent dacă sunt sau nu pensionate, pentru fiecare an de detenție, internare, domiciliu obligatoriu sau cât au fost strămutate.
Textul de lege a suferit modificări la momentul republicării actului normativ, prin art. III din Legea nr. 90/1994, făcându-se distincție între situațiile de fapt prevăzute de art. 1, inclusiv sub aspectul indemnizației lunare, respectiv persoanele care s-au aflat în situațiile prevăzute la art. 1, cu excepția celor care se încadrează în situația prevăzută la lit. d), au dreptul la o indemnizație lunară de 2.000 lei pentru fiecare an de detenție, internare abuzivă în spitalele psihiatrice, strămutare, deportare sau prizonierat, indiferent dacă sunt sau nu pensionate. (2) Persoanele care s-au aflat în situația prevăzută la art. 1 lit. d) au dreptul la o indemnizație lunară de 1.700 lei pentru fiecare an de domiciliu obligatoriu, indiferent dacă sunt sau nu pensionate.
Prin OUG nr. 59 din 7 mai 2008 pentru modificarea Decretului-lege nr. 118/1990, cuantumul indemnizației prevăzută pentru persoanele care s-au aflat în situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a), b) și e) și alin. (2) a fost stabilit la 200 lei pentru fiecare an de detenție, persoanele aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) și d) beneficiind de o indemnizație lunară de 100 lei pentru fiecare an de domiciliu obligatoriu.
În urma republicării în temeiul art. II din OUG nr. 59/2008 pentru modificarea Decretului-lege nr. 118/1990, fostul art. 3 a devenit art.4, menținându-se cuantumul indemnizației, așa cum a fost stabilit prin OUG nr. 59/2008.
Astfel, la momentul emiterii deciziei de revizuire nr. 143149/19.02.2015 apelantei a înțeles să facă aplicarea prevederilor art. 4 alin.2, aplicând o indemnizație de 100 lei pentru fiecare din cei 4 ani 9 luni și 13 zile cât reclamanta a avut domiciliul obligatoriu în localitatea Olaru, conform dispozitivului Hotârârii nr. 1772/29.03.1991.
Faptul că la momentul emiterii Hotârârii nr. 1772/29.03.1991 contestatoarea avea o indemnizație lunară de 200 lei (conform art. 3 din Decretul lege nr. 118/1990), iar prin decizia de revizuire nr. 143149/19.02.2015 i s-a stabilit o indemnizație lunară de 100 lei pentru fiecare an de detenție nu conduce la o imixtiune a apelantei în atribuțiile Comisia pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, ci la o aplicare a prevederilor legale așa cum acestea au fost modificate succesiv prin acte normative obligatorii. Nu se poate reține că indemnizația inițială a fost stabilită după criterii subiective, astfel că nu se poate interveni asupra cuantumului acesteia, ci prin raportare la prevederile art. 3 alin.1, așa cum acestea erau în vigoare la momentul respectiv. Dacă s-ar accepta raționamentul instanței de fond ar însemna că în condițiile majorării cuantumului indemnizației, cuantumul inițial să nu poată fi modificat. Or nu acesta a fost rațiunea instituirii textului de lege, dimpotrivă cuantumul indemnizațiilor să poată fi modificat, actualizat în raport de evoluția prețurilor și tarifelor.
Rezultă că începând cu anul 2008 cuantumul indemnizațiilor reparatorii prevăzute de Decretul lege nr. 118/1990, trebuie determinat prin luarea în considerare a situație de fapt încadrată juridic de către Comisia pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, categoria strămutării prevăzută de art. 4 alin.1 impunând un cuantum superior față de cei cu domiciliu obligatoriu încadrați în art. 4 alin.2.
Cum contestatoarea nu deține un titlu executoriu privind încadrarea sa în prevederile art. 1 lit.e, în mod corect apelanta a procedat la revizuirea drepturilor de pensie și calcularea corectă a cuantumului indemnizației lunare, în raport de prevederile art. 4 alin.2 din Decretul lege nr. 118/1990.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin.2 Cod procedură civilă Curtea va admite apelul, va schimba în tot sentința atacată în sensul că va respinge contestația, ca neîntemeiată.
| ← Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 al. 1 pct. 1... | Prestarea de servicii hoteliere (de cazare). neaplicarea... → |
|---|
