Suspendarea acțiunii în contrafacere până la soluționarea acțiunii în anularea mărcii comunitare, înregistrată de un terț la ohim.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 534R din data de 01.06.2016
Suspendarea judecății.
Suspendarea acțiunii în contrafacere până la soluționarea acțiunii în anularea mărcii comunitare, înregistrată de un terț la OHIM. Neîncălcarea prezumției de validitate consacrată de art. 99 alin. 1 din Regulamentul nr. 207/2009 prin soluționarea incidentului procedural. Aplicarea obligatorie și prioritară față de art. 413 alin.1 pct.1 C.pr.civ. a dispozițiilor art. 104 din Regulamentul nr. 207/2009.
Recurentele-reclamante susțin faptul că măsura dispusă de instanța de fond a condus la încălcarea prezumției de validitate consacrată de art. 99 alin. 1 din Regulamentul nr. 207/2009, deoarece procedura având ca obiect anularea mărcii comunitare 11 293 362 nu a fost declanșată la cererea intimatei-pârâte TPci a unui terț (SKC GmbH).
Critica nu poate fi acceptată, Curtea arătând faptul că, dispunând suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a procedurii de anulare în care este angrenată marca comunitară, instanța nu analizează și nici nu se pronunță asupra validității mărcii în discuție, ci doar ia act că împotriva acesteia a fost demarată o procedură de revocare sau în nulitate.
Interpretarea recurentelor-reclamante, potrivit căreia din coroborarea dispozițiilor art. 104 alin. 1 cu cele ale art. 96 din Regulament, reiese că o instanță competentă în domeniul mărcilor comunitare poate suspenda judecata acțiunii în contrafacere a unei mărci comunitare doar în ipoteza în care partea adversă (respectiv pârâtul din acțiunea în contrafacere) este cel care a promovat cererea de revocare sau în anulare a mărcii comunitare, nu poate fi primită, deoarece ar conduce la o restrângere nejustificată a premiselor de aplicare a normei speciale de procedură instituită de art. 104 alin. 1 din Regulament. Prin folosirea conjuncției "sau"; legiuitorul comunitar a reglementat două ipoteze, alternative, în prezența cărora o instanță investită cu soluționarea unei acțiuni în contrafacerea unei mărci comunitare este obligată (exprimarea textului fiind imperativă, iar nu facultativă) să suspenda judecarea cauzei, respectiv: (1) atunci când validitatea mărcii comunitare este deja contestată printr-o cerere reconvențională în fața unei alte instanțe competente în domeniul mărcilor comunitare - în această ipoteză (care nu se regăsește în speța de față), cererea reconvențională privind anularea mărcii comunitare este formulată chiar de pârâtul chemat în judecată pentru pretinsa contrafacere, ipoteză care se coroborează cu dispozițiile art. 96 alin. 1 lit. d) și art. 100 din Regulament; sau (2) atunci când s-a depus deja la Oficiu o cerere de revocare sau în nulitate - această ipoteză fiind aplicabilă în speța de față, în care cererea de anulare a mărcii comunitare 11 293 362 a fost depusă la OHIM de un terț (cauza nr. 8047C).
Regulamentul nr. 207/2009 conține, la art. 104, norme speciale în materie de conexitate, pe care instanța națională este obligată să le aplice cu prioritate, motiv pentru care Curtea nu va mai analiza critica subsecventă (prin care recurenta susține faptul că nu erau îndeplinite condițiile de fond ale art. 413 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ.), normă a cărei aplicare este înlăturată de Regulamentul menționat.
( Decizia civila nr. 534R/ 1.06.2016 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a civila)
Materie juridică: Proprietate intelectuală; mărci; Regulamentul nr. 207/2009; suspendarea judecății.
Prin încheierea din data de 26.03.2015, Tribunalul București Secția a V-a Civilă, în temeiul dispozițiilor art. 104 alin. 1 din Reg. CE nr. 207/2009, a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea definitivă de către OHIM a cererii în anulare privind marca comunitară figurativă nr. 11293362/25.10.2012, cauza având ca obiect cererea prin care reclamantele NAși NPSAG au solicitat în contradictoru cu pârâta Tevapharmaceuticals SRL, să i se interzică acesteia, printre altele, orice activitate comercială implicând produsul farmaceutic prezentat sub formă de plasturi transdermici "RIVASTIGMINĂ TEVA 4,6 mg/24 ore" și "RIVASTIGMINĂ TEVA 9,5 mg/24 ore", produse care încalcă drepturile exclusive asupra mărcilor comunitare ale nr. 11293362 și 11293404, mărci figurative.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare și cerere reconvențională. Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a solicitat "suspendarea judecății până la soluționarea de către OHIM a cererilor de invalidare a mărcilor [] nr. 11293362 și 11293404". Cererile de invalidare pendinte la OHIM invocate de intimata-pârâtă la acea dată aveau cu totul alți reclamanți decât TPSRL.
Această cerere de suspendare a fost întemeiată pe prevederile art. 104 alin.
1 din CTMR.
Prin cererea reconvențională formulată în cadrul aceluiași dosar, intimata-pârâtă a învestit Tribunalul București cu anularea celor două mărci comunitare ce le aparțin recurentelor, cu numerele menționate mai sus, motivându-și-o în drept pe prevederile art. 51 din CTMR, coroborat cu art. 4, 5 și 7 din același Regulament.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere că marca comunitară nr. 11293362/25.10.2012 invocată în cauză de către reclamante face obiectul procedurilor de anulare în fața Oficiului de Armonizare în cadrul Pieței Interne (OHIM).
Curtea constată că recursul declarat de reclamantele NAși NPSAG, prin care au fost invocate motivele prevăzute de art. 488 alin.1 pct. 6 și 8 NCPC, este nefondat, pentru următoarele considerente:
I. Invocând cazul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ. recurentele-reclamante susțin că încheierea recurată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 99 alin. 1 din CTMR referitoare la prezumția de validitate a mărcilor.
Potrivit dispozițiilor art. 99 alin. 1 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 privind marca comunitară, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2015/2424: "instanțele competente în domeniul mărcilor comunitare consideră marca comunitară valabilă, în afară de cazul în care pârâtul îi contestă validitatea printr-o cerere reconvențională de decădere sau în nulitate";.
Recurentele-reclamante susțin faptul că măsura dispusă de instanța de fond a condus la încălcarea prezumției de validitate consacrată de art. 99 alin. 1 din Regulamentul nr. 207/2009, deoarece procedura având ca obiect anularea mărcii comunitare 11 293 362 nu a fost declanșată la cererea intimatei-pârâte TPci a unui terț (SK Chemicals GmbH).
Critica nu poate fi acceptată, Curtea arătând faptul că, dispunând suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a procedurii de anulare în care este angrenată marca comunitară 11 293 362, instanța nu analizează și nici nu se pronunță asupra validității mărcii în discuție, ci doar ia act că împotriva acesteia a fost demarată o procedură de revocare sau în nulitate.
Analizând întrunirea, la speță, a condițiilor prevăzute de art. 104 din Regulamentul nr. 207/2009, instanța nu face altceva decât să se pronunțe asupra unui incident procedural, iar nu asupra fondului cauzei, or prezumția de validitate a mărcii comunitare este o apărare de fond, așa cum de altfel o califică însuși textul art. 99 alin. 1 din Regulament.
Împrejurarea că Divizia de anulare din cadrul OHIM a respins în întregime cererea de declarare a nulității mărcii comunitare 11 293 404, depusă de SK Cs GmbH, nu era de natură să conducă la respingerea cererii de suspendare, atât timp cât dispozițiile speciale prevăzute la art. 104 din Regulament erau întrunite în privința primei mărci comunitare. Este adevărat că recurentele-reclamante și-au întemeiat acțiunea în contrafacere pe protecția oferită de ambele mărci comunitare, însă suspendarea dispusă în considerarea procedurii în anulare pendinte cu privire la marca 11 293 362 nu echivalează cu o denegare de dreptate, astfel cum susțin recurentele, atât timp cât acestea aveau posibilitatea să susțină, în fața primei instanțe de fond, faptul că înțeleg să continue acțiunea în contrafacere numai în privința mărcii comunitare 11 293 404.
Nu poate fi acceptat nici argumentul potrivit căruia măsura dispusă prin încheierea recurată este de natură să producă recurentelor-reclamante N prejudicii decurgând din încălcarea drepturilor exclusive de proprietate intelectuală reprezentate de cele două mărci comunitare, deoarece Curtea reține că acțiunea promovată pe calea ordonanței președințiale de recurentele-reclamante N împotriva intimatei TPSRL a fost admisă, prin decizia civilă nr. 301A/2014 pronunțată de Curtea de apel București Secția a IV-a civilă, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 28.01.2015, în sensul că intimata-pârâtă TPa fost obligată să înceteze temporar, până la soluționarea definitivă a dosarului de față, orice activitate cum ar fi, cu titlu exemplificativ, însă nu limitativ: importul, comercializarea, oferirea spre vânzare, depozitarea, exportul, promovarea, distribuirea produsului farmaceutic prezentat sub formă de plasturi transdermici pentru tratamentul demenței de tip Alzheimer sub formă pătrată, din material transparent, având în mijloc un cerc opac înconjurat de puncte așezate circular.
Prin urmare, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ., privind încălcarea dispozițiilor art. 99 alin. 1 din Regulamentul nr. 207/2009, este nefondat.
II. În al doilea rând, recurentele susțin că nu erau incidente în cauză prevederile art. 104 alin. 1 CTMR, deoarece nu este întrunită condiția, statuată la art. 96 din Regulamentul nr. 207/2009, ca respectiva cerere în anulare să fie formulată de către pârâtă, recurentele-reclamante considerând că norma de procedură aplicabilă în cauză este cea a art. 413 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., ale cărei prescripții, în schimb, nu erau întrunite pe fond întrucât OHIM și Comisiile din cadrul OHIM nu sunt instanțe judecătorești, ci organisme administrative.
Instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 104 alin. 1 din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca comunitară, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2015/2424, potrivit cărora "cu excepția cazului în care există motive temeinice pentru a continua procedura, o instanță competentă în domeniul mărcilor comunitare sesizată printr-o acțiune menționată la articolul 96 (subl.inst.), cu excepția unei acțiuni în constatarea inexistenței contrafacerii, suspendă pronunțarea din proprie inițiativă după audierea părților sau la cererea uneia din părți și după audierea celorlalte părți, atunci când validitatea mărcii comunitare este deja contestată printr-o cerere reconvențională în fața unei alte instanțe competente în domeniul mărcilor comunitare sau atunci când s-a depus deja la Oficiu o cerere de revocare sau în nulitate";.
În interpretarea recurentelor-reclamante, din coroborarea dispozițiilor art. 104 alin. 1 cu cele ale art. 96 din Regulament, reiese că o instanță competentă în domeniul mărcilor comunitare poate suspenda judecata acțiunii în contrafacere a unei mărci comunitare doar în ipoteza în care partea adversă (respectiv pârâtul din acțiunea în contrafacere) este cel care a promovat cererea de revocare sau în anulare a mărcii comunitare.
În opinia Curții, asemenea interpretare nu poate fi primită, deoarece ar conduce la o restrângere nejustificată a premiselor de aplicare a normei speciale de procedură instituită de art. 104 alin. 1 din Regulament. Prin folosirea conjuncției "sau"; legiuitorul comunitar a reglementat două ipoteze, alternative, în prezența cărora o instanță investită cu soluționarea unei acțiuni în contrafacerea unei mărci comunitare este obligată (exprimarea textului fiind imperativă, iar nu facultativă) să suspenda judecarea cauzei, respectiv: (1) atunci când validitatea mărcii comunitare este deja contestată printr-o cerere reconvențională în fața unei alte instanțe competente în domeniul mărcilor comunitare - în această ipoteză (care nu se regăsește în speța de față), cererea reconvențională privind anularea mărcii comunitare este formulată chiar de pârâtul chemat în judecată pentru pretinsa contrafacere, ipoteză care se coroborează cu dispozițiile art. 96 alin. 1 lit. d) și art. 100 din Regulament; sau (2) atunci când s-a depus deja la Oficiu o cerere de revocare sau în nulitate - această ipoteză fiind aplicabilă în speța de față, în care cererea de anulare a mărcii comunitare 11 293 362 a fost depusă la OHIM de un terț (cauza nr. 8047C).
Trimiterea la art. 96, pe care o realizează prima parte a textului art. 104 alin. 1, era necesară pentru a stabili căreia dintre instanțe îi revine obligația de suspendare - respectiv acelei instanțe sesizate cu soluționarea uneia din acțiunile menționate la art. 96 lit. a), c) și d) din Regulament.
În ceea ce privește critica referitoare la interesul în formularea cererii de suspendare, instanța ia act de faptul că susținerea intimatei - conform căreia titularul cererii de anulare a mărcii în fața OHIM, SKCG, este producătorul plasturilor transdermici comercializați de intimata-pârâtă TP- nu a fost contestată de către recurentă.
În al doilea rând, recurentele-reclamante N solicită instanței de recurs să constate că, în realitate, erau incidente dispozițiile de procedură prevăzute la art. 413 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., ale căror condiții nu erau îndeplinite pe fond, pentru argumentele arătate în motivarea recursului.
Având în vedere dispozițiile art. 101 alin. 3 din Regulamentul nr. 207/2009 - potrivit cărora "cu excepția cazurilor în care prezentul regulament prevede altfel (subl.inst.), instanța competentă în domeniul mărcilor comunitare aplică normele de procedură aplicabile aceluiași tip de acțiuni privind o marcă națională în statul membru pe teritoriul căruia este situată instanța respectivă";. Cu alte cuvinte, în situația în care regulamentul mărcii comunitare tace, instanța va aplica aceleași norme de procedură referitoare la cazurile de suspendare pe care le aplică în cazul mărcilor naționale. Or, Regulamentul nr. 207/2009 conține, la art. 104, norme speciale în materie de conexitate, pe care instanța națională este obligată să le aplice cu prioritate, motiv pentru care Curtea nu va mai analiza critica subsecventă (prin care recurenta susține faptul că nu erau îndeplinite condițiile de fond ale art. 413 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ.).
În ceea ce privește critica prin care se aduce la cunoștința instanței măsura dispusă de Tribunalul București într-o cerere identică, în dosarul 7653/3/2014 având ca obiect acțiunea în contrafacere promovată împotriva altei companii farmaceutice, TPSRL, Curtea arată, în primul rând, că în sistemul nostru de drept precedentul judiciar nu constituie izvor de drept, iar în al doilea rând, din examinarea încheierii din 23.12.2014 depuse în copie la dosarul de recurs (filele 40-42) constată că cererea de suspendare a fost întemeiată de pârâta Tpe dispozițiile art. 413 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ, iar nu pe dispozițiile art. 104 din regulamentul mărcii comunitare.
III. Dispozițiile art. 101 din Regulamentul nr. 207/2009 nu impun, cum greșit susțin recurentele, ca cererea de suspendare să fi fost întemeiată pe o normă de procedură internă. Dimpotrivă, instanța competentă în domeniul mărcilor comunitare aplică dispozițiile de drept material ale regulamentului mărcii comunitare (art. 101 alin. 1) și de drept procedural prevăzute în mod expres în Regulamentul nr. 207/2009 (art. 101 alin. 3).
Împrejurarea că intimata-pârâtă TPa renunțat în mod expres la prima cerere de suspendare pe care o formulase în cadrul dosarului de fond nu constituie un impediment pentru a se dispune suspendarea în temeiul art. 104 alin. 1 din regulament, având în vedere că această măsură poate fi dispusă și din oficiu.
IV. Critica referitoare la nemotivarea încheierii recurate este nefondată.
Curtea reține că orice hotărâre judecătorească trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul ce a stat la baza formării convingerii instanței și pentru care a admis sau înlăturat cererile părților. Raționamentul obligației de motivare constă, pe de o parte, în a da posibilitatea persoanelor interesate de a lua cunoștință de temeiurile măsurilor dispuse de instanță și de a-și putea apăra drepturile și, pe de altă parte, de a permite instanței superioare să exercite controlul judiciar.
Or, motivarea încheierii recurate întrunește ambele obiective, Curtea constatând că aceasta cuprinde argumentele de fapt care au determinat convingerea instanței de fond în sensul că se impune suspendarea judecării cauzei și temeiul de drept al măsurii dispuse de instanță, astfel încât reține că nu este întrunit nici cazul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C.pr.civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 414 alin. 1 rap. la art. 496 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți NAși NPSAG, ca nefondat.
| ← Onducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului. greșita... | Nulitate act. Jurisprudență Contracte → |
|---|
