Marcă. Acţiune în anularea înregistrării. Rea-credinţă. Motiv suplimentar de anulare introdus prin Legea nr. 66/2010 de modificare a Legii nr. 84/1998. Aplicarea legii în timp (COLORFULL)
| Comentarii |
|
Directiva nr. 89/104/CEE, art. 4 alin. (4) lit. g)m Legea nr. 84/1998, art. 48 alin. (1) lit. c)[21
Reaua-credinţă a recurentei la înregistrarea mărcii, materializată în aspectele de fapt reţinute, îmbracă forma fraudei, care constă în cunoştinţa pe care a avut-o aceasta despre faptul că marca depusă de ea pentru înregistrare este folosită de altcineva, realizând totodată că nu pot folosi ambii aceeaşi marcă, dar profitând de faptul că
marca nu a fost încă depusă în România. Se eludează astfel regulile
concurenţei loiale, de a nu folosi un semn distinctiv ce aparţine altcuiva, sub care, în baza relaţiilor comerciale, îi şi comercializează în ţară produsele.
Potrivit art. 4 alin. (4) lit. g) din Directiva nr. 89/104/CEE (reluat şi în actuala Directivă 2008/95/CE), un stat membru poate, în plus, să
refuze înregistrarea unei mărci sau dacă este înregistrată, aceasta poate fi declarată nulă dacă marca poate fi confundată cu o marcă utilizată în străinătate în momentul depunerii cererii şi care continuă să fie utilizată, dacă cererea a fost făcută cu rea-credintă de către solicitant.
Norma comunitară invocată, care reglementează distinct motivul de nulitate avut în vedere de recurentă de cel vizând înregistrarea mărcii cu rea-credinţă, ar fi prezentat relevanţă în cauză în ipoteza în care s-ar fi solicitat anularea unei mărci înregistrate după modificarea Legii nr. 84/1998 prin Legea nr. 66/2010 - care a introdus distinct acest motiv, prevăzut suplimentar de norma comunitară.
I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 4352 din 10 septembrie 2010, ne publicată
Prin decizia civilă nr. 114/A din 2 iunie 2009 Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală a admis apelul declarat de reclamanta SC Y.B. SA - H.V. împotriva sentinţei civile nr. 1431 din 23.09.2008 a Tribunalului Bucureşti -Secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii SC I.P. SRL şi O.S.I.M.; a schimbat în tot sentinţa, în sensul că a admis acţiunea în parte; a dispus anularea mărcii COLORFULL cu nr. 80610/02.10.2006; a respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate; a obligat intimata la 3.500 euro, la cursul oficial de schimb valutar din ziua plăţii, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a avut în vedere următoarele motive.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă sub nr. 6932/312008, la data de 19.02.2008, reclamanta SC Y.B. SA - H.V. a chemat în judecată pârâţii I.P. SRL şi O.S.I.M., solicitând anularea certificatului de înregistrare a mărcii „COLORFULL”, cu numărul 80610/02.10.2006, aparţinând pârâtei I.P. SRL; radierea mărcii „COLORFULL” din Registrul naţional al mărcilor; obligarea pârâtei la plata de daune în sumă de 1.000.000 RON, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este titulara mărcilor „COLORFULL SYSTEM” şi „VITEX”, înregistrate în Grecia, pentru clasa 2 din Clasificarea de la Nisa a produselor şi serviciilor, reprezentând: vopsele, lacuri; substanţe de protecţie contra ruginii şi contra deteriorării lemnului; materiale colorante; mordanţi; răşini naturale în stare brută; metale sub formă de foiţe şi sub formă de pudră pentru pictori, decoratori, tipografi şi artişti. Aceste mărci le foloseşte pentru ca produsele reclamantei, de o calitate deosebită, să fie individualizate şi astfel
să-şi ndelizeze clientela. întrucât produsele au avut succes deosebit, prezentate sub mărcile menţionate, şi-a extins activitatea de desfacere în afara Greciei, în ţări din Europa, printre care şi România.
Astfel, între firma reclamantă şi pârâta I.P. SRL s-au încheiat raporturi comerciale, în perioada 2001-2005, produsele reclamantei fiind desfăcute pe piaţa românească, urmare a executării contractului de distribuţie încheiat între reclamantă şi pârâtă. In acest scop, reclamanta a livrat vopsea, ambalată în cutii metalice pe care sunt aplicate mărcile VITEX şi COLORFULL SYSTEM; pentru a satisface cerinţele beneficiarilor, a trimis pârâtei mai multe aparate de amestecat vopseaua pe care, de asemenea, se află inscripţionate cele două mărci.
Acţionând cu rea-credinţă şi fară acordul reclamantei, pârâta a procedat la înregistrarea mărcii COLORFULL SYSTEM, în nume propriu. Astfel, a constatat că pârâta şi-a înregistrat la O.S.I.M., pentru clasa 2 de produse şi servicii marca COLORFULL, copiind marca reclamantei.
Având în vedere raporturile contractuale de distribuţie existente între societatea reclamantă şi pârâtă, în speţă au fost încălcate dispoziţiile Legii nr. 84/1998 şi ale Regulamentului de aplicare a legii, marca fiind înregistrată cu rea-credinţă. In acest sens sunt dispoziţiile art. 86 din Lege şi regula nr. 44 din Regulamentul de aplicare a legii, de transpunere a Directivei nr. 89/104/CEE, care interzic orice utilizare a mărcilor, contrar practicilor loiale în activitatea industrială şi comercială, în scopul de a induce în eroare consumatorii.
Conduita pârâtei este de rea-credinţă deoarece aceasta nu a înregistrat marca pentru a-şi asigura distinctivitatea propriilor produse sau servicii, ci tocmai pentru a-şi apropria pe nedrept o marcă proprietatea reclamantei. Prin acţiunile sale, pârâta a prejudiciat-o atât material, urmare inducerii în eroare a clientelei, cât şi moral, prin diluarea atracti-vităţii mărcii, prejudiciul minimal estimat fiind de 1.000.000 RON.
In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 48 lit. c) din Lege nr. 84/1998.
Pârâta SC I.P. SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantei, arătând următoarele:
Reclamanta nu s-a folosit de dreptul său de opoziţie, pe care legea îl recunoaşte titularilor unor mărci anterioare sau notorii prin art. 23 din Legea nr. 84/1998 şi nu poate invoca faptul că nu a avut cunoştinţă de înregistrarea mărcii pe teritoriul României, motivat de faptul că este o persoană juridică străină, întrucât ea are în România o reprezentanţă încă din anul 2005.
Se afirmă în cererea de chemare în judecată faptul că societatea pârâtă ar fi de rea-credinţă, dar nu se aduce nicio probă în susţinerea celor afirmate. Potrivit legislaţiei în vigoare precum şi a practicii judiciare, reaua-credinţă nu se prezumă, ci trebuie demonstrată. Din actele depuse nu reiese în nicio formă reaua-credinţă; mai mult, nici nu reiese că reclamanta ar avea o marcă înregistrată în Grecia cu această denumire.
Pârâta a fost de bună-credinţă atunci când şi-a înregistrat marca „COLORFULL” în România. Au fost îndeplinite toate demersurile cerute de legea română pentru înregistrarea mărcii; s-a solicitat şi s-a efec
tuat în acest sens o cercetare documentară, din care a rezultat că la acea dată marca „COLORFULL” nu era protejată pe teritoriul României de către o altă societate.
Pârâtul O.S.I.M. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că procedează la examinarea din oficiu a cererilor de înregistrare a mărcii pentru motivele expres prevăzute de art. 19 coroborat cu dispoziţiile art. 5 şi art. 6 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice. Astfel, O.S.I.M. examinează calitatea solicitantului (persoană fizică sau juridică), motivele absolute şi relative pentru care o marcă poate fi exclusă de la protecţie şi, după caz, condiţiile pentru invocarea priorităţii. Prin urmare, instanţa nu poate să reţină o culpă procesuală a O.S.I.M.
Prin sentinţa civilă nr. 1431 din 23.09.2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă s-a respins acţiunea ca nefondată.
S-a reţinut că din examinarea actelor depuse de către reclamantă la dosarul cauzei nu rezultă reaua-credinţă a pârâtei la înregistrarea mărcii „COLORFULL”.
Reclamanta nu a făcut dovada că ar avea vreun drept de proprietate asupra mărcii „COLORFULL”, iar cererea de înregistrare depusă la data de 30.12.2003 la autorităţile elene, privind înregistrarea pe teritoriul Greciei a mărcii „COLORFULL SYSTEM”, nu a primit până la data pronunţării sentinţei nicio rezolvare.
De asemenea, reclamanta nu a depus la dosar vreun certificat de protecţie în România a mărcii „COLORFULL/COLORFULL SYSTEM” sau de înregistrare pe cale internaţională, respectiv comunitară.
Din cercetarea documentară făcută de pârâtă la O.S.I.M. cu ocazia înregistrării mărcii, a rezultat că la data înregistrării depozitului nu exista nicio marcă identică sau asemănătoare cu marca „COLORFULL”, înregis-
trată pe plan naţional, comunitar sau internaţional. In aceste condiţii, Tribunalul a constatat că reclamanta nu a făcut dovada relei-credinţe a pârâtei în ceea ce priveşte procedura de înregistrare a mărcii „COLORFULL”, astfel încât acţiunea este nefondată, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 48 lit. c) din Legea nr. 84/1998.
împotriva acestei sentinţe, reclamanta a formulat apel, solicitând schimbarea în tot a sentinţei, iar, pe fond, admiterea acţiunii şi anularea mărcii, susţinându-se următoarele:
Motivarea reţinută de instanţă este nelegală, netemeinică şi străină de natura pricinii. Cererea de anulare a mărcii „COLORFULL” a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 48 lit. c) din Legea nr. 84/1998, invocându-se reaua-credinţă la înregistrarea mărcii. Practic, instanţa de fond reţine doar inaplicabi 1 itatea acestui text de lege, nemotivând în niciun fel, ci reţinând faptul că „din examinarea actelor depuse la dosarul cauzei nu rezultă reaua-credinţă a pârâtei la înregistrarea mărcii COLORFULL.”
Toate celelalte reţineri ale instanţei în motivarea soluţiei pronunţate, reţineri referitoare la existenţa sau nu a unei mărci înregistrate „COLORFULL” pe plan naţional sau în Grecia deţinute de către subscrisă, nu au legătură cu existenţa sau nu a relei-credinţe a pârâtei-intimate la înregistrarea mărcii a cărei anulare se solicită.
In fapt, instanţa nu analizează şi nu reţine aspecte de fapt importante susţinute şi dovedite de reclamantă prin probele administrate, aspecte ce fac dovada relei-credinţe.
O ipoteză clasică de anulare a unei mărci invocându-se reaua-credinţă este şi cea din prezenta speţă, care constă în faptul că între titularul mărcii a cărei anulare se cere şi reclamant au existat relaţii comerciale sau orice alte raporturi ce conduc la concluzia că pârâtul a avut cunoştinţă de
existenţa semnului anterior. In asemenea cazuri, cele mai des administrate probe sunt înscrisurile (oferte de produse comercializate sub semnul ulterior înregistrat de către pârâtă, contracte de distribuţie încheiate între utilizatorul semnului anterior folosit şi titularul mărcii a cărei anulare se cere, corespondenţă între cele două părţi etc.). Toate aceste înscrisuri au fost administrate în dovedirea acţiunii, însă instanţa de fond nu a analizat şi considerat concludente probele administrate.
Pentru o analiză sistematică a situaţiei au fost arătate care au fost relaţiile comerciale existente între părţi anterior înregistrării mărcii ce face obiectul acţiunii în anulare, cu referire la înscrisurile administrate în dovedirea acestora.
Totodată, pe parcursul colaborării în România cu pârâta, s-a depus în Grecia, în data de 30.12.2003, o cerere de înregistrare a mărcii „COLORFULL”, cerere ce a fost admisă, iar marca a fost înregistrată definitiv la data de 28.06.2004.
Astfel, contrar reţinerii instanţei de fond din motivarea sentinţei apelate, reclamanta este titulara unei mărci înregistrare „COLORFULL” în Grecia.
Pe parcursul anului 2005 relaţia comercială cu firma I.P. SRL s-a deteriorat, o parte din angajamentele financiare ale acesteia nefiind onorate (pârâta nu şi-a plătit o parte din facturile transmise de reclamantă, ca
urmare a cumpărării produselor sale). In data de 11.11.2005 reclamanta a decis înfiinţarea unei filiale în România care să îi reprezinte interesele şi care să preia activitatea de distribuitor exclusiv a produselor sale pe
teritoriul României. In acest sens a depus la dosarul cauzei Hotărârea Consiliului de Administraţie a Y.B. SA din data de 3.10.2005.
în data de 31.12.2005 s-a încheiat contractul de distribuţie exclusivă cu pârâta I.P. SRL, acesta nefiind prelungit.
In data de 02.10.2006 pârâta I.P. SRL a depus la înregistrare marca „Colorfull”.
După data înregistrării mărcii, pârâta I.P. SRL a notificat filiala reclamantei din România - V.H. SRL (distribuitorul autorizat al reclamantei), solicitând să înceteze folosirea denumirii „COLORFULL” pe
teritoriul României. In acest sens au fost transmise notificări de către pârâtă în datele de 11.01.2008, 18.01.2008, 17.01.2008.
In paralel cu notificarea adresată reclamantei, pârâta I.P. SRL a trecut şi la notificarea principalilor clienţi ai acesteia, care achiziţionau produse sub marca „Colorfull”, informându-i că achiziţionează produse de la un distribuitor ce nu e autorizat să distribuie marca „Colorfull”, ameninţându-i că în cazul în care vor continua colaborarea cu societatea V.H. SRL, li se vor confisca produsele.
în mod evident, depunerea la înregistrare a mărcii „Colorfull” a fost solicitată cu rea-credinţă, pârâta fiind în fapt nemulţumită de încetarea contractului de distribuţie exclusivă cu reclamanta. De asemenea, atitudinea ulterioară a pârâtei (de după data înregistrării mărcii), prin care aceasta a notificat filiala reclamantei din România precum şi clienţii acesteia din România, conduce la concluzia că înregistrarea s-a făcut cu intenţia de a acapara o parte a clientelei reclamantei.
Examinând sentinţa apelată prin prisma motivelor invocate şi ţinând seama de actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că apelul este întemeiat, urmând a fi admis, cu consecinţa schimbării în tot a hotărârii atacate, pentru următoarele considerente:
Susţinerile apelantei-reclamante interesează, pe de o parte, condiţiile înregistrării mărcii pârâtei „COLORFULL” (conform certificatului de înregistrare nr. 80610/02.10.2006 emis de O.S.I.M.) sub aspectul bunei/relei credinţe a acesteia, prin urmare aplicarea dispoziţiilor art. 48 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, iar pe de altă parte, întinderea protecţiei mărcii anterioare a reclamantei „COLORFULL SYSTEM" (înregistrată în Grecia din 30.12.2003 sub nr. 171713).
Legea română a mărcilor nu conţine o definiţie a relei-credinţe, nici criterii obiective de determinare a acesteia. Reaua-credinţă trebuie, aşadar, analizată de către instanţă, prin raportare la datele concrete ale speţei, în contextul obligaţiei legale a comercianţilor de a-şi desfăşură activitatea cu bună-credinţă şi potrivit uzanţelor cinstite, în limitele unei concurenţe loiale.
Contrar susţinerilor pârâtei, anterior înregistrării mărcii sale, aceasta a avut relaţii comerciale cu reclamanta, în calitate de distribuitor al acesteia, concluzie rezultând din coroborarea consemnării acordului de distribuţie exclusivă încheiat între cele două părţi la 31.12.2005, facturilor şi declaraţiilor vamale depuse şi indicate în cadrul apelului, dar şi recunoaşterii intimatei-pârâte la interogatoriu (întrebarea nr. 1), cu refe
rinţă la perioada 2001-2005. Rezultă, astfel, cunoaşterea de către pârâtă a produselor reclamantei şi implicit a mărcii acesteia.
Acest presupus raport comercial, deşi nu dovedeşte cunoaşterea înregistrării mărcii în altă jurisdicţie, are relevanţă din perspectiva ulterioară a înregistrării în România de către pârâtă a mărcii în formă similară pentru produse şi servicii identice/similare din clasa 2 a Clasificării de la Nisa, ceea ce nu poate constitui o simplă coincidenţă, ci un demers deliberat, în cunoştinţă de cauză, cu scopul înlăturării de pe piaţă a unui concurent şi în condiţiile eludării regulilor concurenţei loiale.
Asupra protecţiei mărcii anterioare a reclamantei „COLORFULL SYSTEM” (înregistrată în Grecia din 30.12.2003 sub nr. 171713) s-a constatat că potrivit punctului g) al art. 4 alin. (5) al Directivei 89/104/CEE, marca poate fi declarată nulă de către instanţă, dacă „poate fi confundată cu o marcă utilizată în străinătate în momentul depunerii cererii şi care continuă să fie utilizată, dacă cererea a fost făcută cu rea voinţă de către
solicitant.” In mod evident, în momentul depunerii cererii pârâtei la
O.S.I.M. marca „COLORFULL SYSTEM” era utilizată în străinătate de către societatea reclamantă, fiind dovedit că cererea a fost făcută cu rea-credinţă de către pârâtă; atitudinea culpabilă derivă din calitatea de distribuitor a pârâtei şi rezultă din cunoaşterea folosirii semnului distinctiv de către reclamantă.
Nu a fost primită cererea de obligare a pârâtei la plata de daune în sumă de 1.000.000 RON, acestea nefiind dovedite în cauză.
Cât priveşte obligarea pârâtei O.S.I.M. la radierea înregistrării mărcii menţionate şi la publicarea prezentei hotărâri în B.O.P.I, Curtea a constatat ca neîntemeiat acest capăt de cerere, aparţinând reclamanţilor sarcina de comunicare către O.S.I.M. a hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile, conform dispoziţiilor cuprinse în Regula nr. 32 alin. (5) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998.
Intimata-pârâtă, ca parte căzută în pretenţii, a fost obligată la plata către apelanţii-reclamanţi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.500 euro, la cursul oficial de schimb valutar din ziua plăţii, reprezentând onorariu avocaţial.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC I.P. SRL, criticând-o cu indicarea în mod generic a dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi arătând că, în mod greşit, s-a reţinut reaua sa credinţă:
- S-a invocat faptul că recurenta a reprezentat până la data de 31 decembrie 2005 în România societatea reclamantă, comercializând produsele acesteia, printre care şi cele sub marca „COLORFULL”, fapt contrazis de actele depuse chiar de reclamantă la dosar. Astfel, potrivit Contractului exclusiv de agenţie, recurenta comercializează în România produsele sub marca VITEX şi SYNTEX şi nicidecum „COLORFULL”. Reclamanta nu a depus la dosarul cauzei vreun document care să ateste
faptul că măcar în Grecia, ţara ei de origine, aceasta deţine vreun drept de proprietate asupra mărcii „COLORFULL”.
- La dosarul cauzei există un document tradus din limba greacă care arată că la 30 decembrie 2003 s-a depus doar o cerere de înregistrare a mărcii „COLORFULL SYSTEM”, cerere ce urma să fie soluţionată la data de 28.06.2004.
Nu se cunoaşte cum s-a soluţionat această cerere, dar se deduce că dacă ar fi fost soluţionată favorabil în sensul înregistrării mărcii „COLORFULL SYSTEM”, reclamanta ar fi depus la dosar certificatul de marcă emis de autorităţile elene.
- Din actele depuse la dosar reiese clar ca reclamanta nu a considerat niciun moment că deţine o marcă denumită „COLORFULL”.
Nu există niciun document care să ateste faptul că în relaţiile comerciale i-ar fi adus la cunoştinţa că ar deţine o marcă „COLORFULL SYSTEM”.
Dacă ar fi avut această marcă, ar fi încercat protejarea acesteia pe teritoriul României, la fel cum a încercat şi şi-a protejat celelalte mărci ale ei, şi anume „VITEX”, „SYNTEX” şi „HERMES” încă din anul 2007, şi nu în 2008, în urma notificării de a nu mai folosi marca „COLORFULL”, cerere care i-a fost respinsă.
Adevăratul motiv de depunere a cererii de înregistrare a mărcii COLORFULL SYSTEM din anul 2008 a fost doar de a se face un act premergător prezentului dosar, de a-şi demonstra reclamanta un interes pentru aceasta marcă şi de a promova o acţiune în anularea mărcii deţinute de recurentă.
In situaţia în care ar fi existat un certificat de marcă în Grecia pentru marca „COLORFULL SYSTEM” aparţinând societăţii Y.B., O.S.I.M. nu ar fi procedat la înregistrarea mărcii „COLORFULL” în favoarea societăţii recurente; înaintea emiterii certificatului de marcă de către
O.S.I.M. s-a efectuat o cercetare documentară din care a rezultat că nu există mărci similare înregistrate în ţară sau în străinătate.
- Instanţa de apel a reţinut în mod greşit că produsele livrate de apelanta reclamantă ar fi purtat marca „COLORFULL”.
In realitate, aceste produse erau sub marca „VITEX”, iar expresia „COLORFULL” era folosită ca un cuvânt comun, şi nu ca o marcă. Dacă ar fi considerat expresia „Colorfull” ca fiind o marcă înregistrată, în contractele de exclusivitate succesive semnate cu ei ar fi trecut şi dreptul său de a comercializa produse sub marca COLORFULL şi ar fi înregistrat-o la O.S.I.M. odată cu celelalte mărci ale lor.
- Articolul 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998 (fost art. 48) prevede că se poate solicita de orice persoană interesată anularea înregistrării mărcii înregistrate cu rea-credinţă.
Acest motiv de refuz sau de nulitate a unei mărci este reglementat şi de art. 3 alin. (2) lit. d) din Directiva nr. 89/104/CE/21 decembrie 1988 [înlocuită în prezent de Directiva nr. 95/2008/CE - art. 3 alin. (2) lit. d)]. Ipoteza reglementată de art. 4 alin. (1) lit. g) din directivă vizează un motiv suplimentar de refuz sau de nulitate privind conflictele cu drepturi anterioare, respectiv cel în care marca poate fi confundată cu o marcă utilizată în străinătate în momentul depunerii cererii şi care continuă să fie utilizată, dacă cererea a fost făcută cu rea-credinţă de către solicitant.
Ambele ipoteze legale avute în vedere de instanţă se referă la reaua-credinţă a solicitantului, norma comunitară făcând o referire simultană la conflictul cu o marcă anterioară.
Analizând decizia de apel în raport de critici le formulate, înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed:
Instanţa de apel a reţinut, ca situaţie de fapt ce nu mai poate fi reapreciată de instanţa de recurs din perspectiva art. 304 C. proc. civ., că anterior înregistrării mărcii de către pârâtă, aceasta avea relaţii comerciale cu reclamanta, în calitate de distribuitor al acesteia pe piaţa românească, cunoscând astfel marca anterioară.
Astfel, criticile recurentei vizând relaţiile comerciale dintre părţi şi nedeţinerea de către reclamantă a unei mărci înregistrate în Grecia vizează netemeinicia hotărârii, respectiv modul de apreciere de către instanţă a probelor administrate, aspect ce nu poate fi cenzurat de instanţa de recurs.
La situaţia de fapt reţinută s-a fâcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente, cu aplicarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Motivul de nulitate reglementat de art. 48 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998, invocat de reclamantă, este un motiv distinct de cel vizând conflictul cu o marcă anterioară.
In cazul în care se solicită anularea înregistrării unei mărci pentru rea-credinţă şi nu pentru încălcarea unui drept la marcă anterior protejat, pentru a justifica legitimarea procesuală activă, reclamantul nu trebuie să facă dovada că deţinea la data înregistrării mărcii contestate o marcă anterioară.
Dacă s-ar condiţiona interesul şi dreptul la acţiune în anularea înregistrării pentru rea-credinţă de calitatea de titular al mărcii anterioare, reglementarea din art. 48 alin. (1) lit. c) ar deveni superfluă, întrucât titularul mărcii anterioare are la dispoziţie acţiunea în anulare întemeiată pe art. 48 alin. (1) lit. b), în care nu este ţinut să facă dovada relei-credinţe ci a conflictului. Mai mult, s-ar impune o cerinţă pe care Legea nr. 84/1998 nu o prevede.
Reaua-credinţă a recurentei la înregistrarea mărcii, materializată în aspectele de fapt reţinute, îmbracă forma fraudei, care constă în cunoştinţa pe care a avut-o aceasta despre faptul că marca depusă de ea pentru înregistrare este folosită de altcineva, realizând totodată că nu pot
folosi ambii aceeaşi marcă, dar profitând de faptul că marca nu a fost încă depusă în România. Se eludează astfel regulile concurenţei loiale, de a nu folosi un semn distinctiv ce aparţine altcuiva, sub care, în baza relaţiilor comerciale, îi şi comercializează în ţară produsele.
Norma comunitară invocată, care reglementează distinct motivul de nulitate avut în vedere de recurentă de cel vizând înregistrarea mărcii cu rea-credinţă, ar fi prezentat relevanţă în cauză în ipoteza în care s-ar fi solicitat anularea unei mărci înregistrate după modificarea Legii nr. 84/1998 prin Legea nr. 66/2010 - când s-a reglementat distinct acest motiv, prevăzut suplimentar de norma comunitară.
Potrivit art. 4 alin. (4) lit. g) din Directiva nr. 89/104/CEE (reluat şi în actuala Directivă nr. 95/2008/CE), un stat membru poate, în plus, să refuze înregistrarea unei mărci sau, dacă este înregistrată, aceasta poate fi declarată nulă, dacă marca poate fi confundată cu o marcă utilizată în străinătate în momentul depunerii cererii şi care continuă să fie utilizată, dacă cererea a fost făcută cu rea-credinţă de către solicitant.
Oricum, acesta este un motiv diferit de cel invocat de reclamantă, care este similar directivei comunitare.
- Faptul că O.S.I.M. ar fi efectuat o cercetare documentară anterior şi nu ar fi procedat la înregistrarea mărcii în condiţii de ilegalitate nu poate fi folosit în susţinerea recursului, întrucât, pe de o parte, verificările nu ţin de atitudinea subiectivă a solicitantului, iar altfel s-ar lipsi de conţinut Legea nr. 84/1998, care conferă instanţei abilitatea legală de a anula o marcă înregistrată, în condiţiile strict stipulate.
- Atât timp cât s-a reţinut de instanţa de apel calitatea de distribuitor al produselor reclamantei de către recurentă şi cunoaşterea astfel a folosirii semnului de către aceasta, ultima critică vizează reaprecierea probelor avute în vedere în acest sens, lucru nepennis în faţa instanţei de recurs.
In considerarea argumentelor reţinute mai sus, faţă de dispoziţiile
art. 48 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998, înalta Curte constată că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente, din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând să dispună respingerea recursului ca nefondat, cu aplicarea şi a art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
In conformitate cu art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata sumei de 2000 Euro, în echivalent în lei la data plăţii, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
| ← Cum marca a fost înregistrată în România de către un terţ,... | Marcă. Acţiune în anularea înregistrării. Rea-credinţă.... → |
|---|
