Drepturi conexe dreptului de autor. Remuneraţie unică echitabilă cuvenită artiştilor interpreţi sau executanţi. Izvorul obligaţiei. Distribuitor prin cablu. Calculul remuneraţiei
| Comentarii |
|
Legea nr. 8/1996, art. 106, art. 121, art. 130 alin. (1) lit. b)
H.G. nr. 71/2000
H.G. nr. 143/2003
1. Lipsa unui raport obligaţional între pârâtă şi reclamant, izvorât dintr-un contract, nu o poate exonera pe pârâta-recurentă de plata remuneraţiei cuvenite artiştilor interpreţi şi executanţi, deoarece în speţă izvorul obligaţiei de plată îl reprezintă legea.
Remuneraţia unică echitabilă este datorată de pârâtă, în calitate de utilizator al prestaţiilor, în temeiul art. 106 din Legea nr. 8/1996, iar obligaţia încheierii unui contract de licenţă exclusivă între pârâtă, în calitate de utilizator, care retransmite prin cablu prestaţiile fixate ale artiştilor şi interpreţilor, şi reclamant, în calitate de organism de gestiune colectivă a drepturilor conexe ale artiştilor interpreţi şi executanţi, este prevăzută de art. 121 şi art. 130 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996.
2. în ceea ce priveşte modalitatea de calcul al sumelor datorate de pârâtă, s-au avut în vedere dispoziţiile H.G. nr. 71/2000 prin care s-a aprobat Metodologia privind utilizarea fonogramelor în scop comercial sau a reproducerii acestora şi a tabelelor cuprinzând drepturilor patrimoniale cuvenite artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme.
Actul normativ menţionat a fost înlocuit ulterior prin H.G. nr. 143/2003, dar pentru perioada de timp pentru care se solicită despăgubirile prin cererea introductivă, şi anume 2000-2001, aplicabile sunt dispoziţiile H.G. nr. 71/2000.
3. în ceea ce priveşte nelegalitatea H.G. nr. 71/2000, invocată de recurentă pe cale de excepţie, s-a pronunţat sentinţa civilă
nr. 1813 din 11 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a Vlll-a de contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă prin nere-curare.
Instanţa de contencios administrativ a stabilit cu putere de lucru judecat că hotărârea de guvern analizată este legală, că nu încalcă libertatea contractuală şi că obligaţia de plată a remuneraţiei de către societătile care au ca activitate retransmiterea
prin cablu rezultă din Legea nr. 8/1996, şi nu din acordul de voinţă al părţilor.
I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5881 din 22 mai 2009, nepublicată
Prin acţiunea înregistrată la 21 decembrie 2000, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi -C.R.E.D.I.D.A.M. a chemat în judecată pe pârâta SC A. TV D., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să o oblige pe pârâtă la plata către reclamantă a remuneraţiei unice reprezentând drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi începând cu data de 1 ianuarie 2000 şi până la soluţionarea litigiului, reactualizarea sumei în funcţie de indicele de inflaţie şi de dobânda practicată de B.C.R. la depozitele în lei pe 12 luni pentru persoanele juridice, să o oblige pe pârâtă la a obţine din partea reclamantei autorizaţia sub formă de licenţă neexclusivă, să o oblige pe pârâtă să pună la dispoziţia reclamantei lista cuprinzând toate prestaţiile transmise în emisiuni sau înregistrate pentru nevoile propriilor emisiuni începând cu 1 ianuarie 2000, precum şi să publice pe cheltuiala sa hotărârea în mijloacele de comunicare în masă.
Printr-o precizare ulterioară a cererii, reclamanta a arătat că cheamă în judecată în calitate de pârâtă pe SC L.S.I. SRL - devenită ulterior SC T. SRL - şi că solicită obligarea pârâtei la plata remuneraţiei unice pentru anii 2000 şi 2001.
Prin sentinţa civilă nr. 257 din 18 februarie 2004, Tribunalul Mureş a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, a admis în parte acţiunea acesteia, a respins cererca faţă de pârâta SC A. TV D., a obligat-o pe pârâta SC T. SRL la plata către reclamantă a sumei de 547271 lei (ROL), reprezentând remuneraţia unică aferentă perioadei ianuarie 2000 - decembrie 2001 şi a sumei de 996.296 lei (ROL) penalităţi de întârziere, a obligat-o pe pârâtă să pună la dispoziţia reclamantei lista cuprinzând prestaţiile retransmise în perioada 2000-2001, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 15.000.000 lei (ROL) şi a respins restul pretenţiilor.
Prin decizia nr. 42 din 24 martie 2006, Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei.
Pentru a pronunţa aceste hotărâri, ambele instanţe au reţinut aceeaşi situaţie de fapt şi de drept în sensul că:
SC A. TV D. SRL nu desfăşoară activităţi de transmitere prin cablu, acţiunea fiind greşit îndreptată împotriva acesteia.
Pârâta SC T. SRL a desfăşurat o astfel de activitate începând cu anul 2000, fiind utilizator de prestaţii muzicale fixate pe fonograme, în calitatea sa de distribuitor prin cablu.
Potrivit art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 şi pct. 3 al anexei nr. 1 din H.G. nr. 71/2000, pârâta avea obligaţia să semneze contractul de licenţă neexclusivă cu reclamanta C.R.E.D.I.D.A.M., în calitatea sa de organism de gestiune colectivă a drepturilor artiştilor interpreţi şi executanţi şi să plătească remuneraţia compensatorie pentru utilizarea prestaţiilor acestora.
Pârâta şi-a îndeplinit această obligaţia abia la data de 10 septembrie 2001, iar prin contractul încheiat, conform art. 16, s-a stabilit că autorizaţia intră în vigoare de la data de 1 ianuarie 2000.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză şi răspunsului la obiec-ţiuni, pârâta datorează reclamantei suma de 547.271 lei la care, în conformitate cu art. 7 din contract, penalităţile sunt de 0,15/zi şi totalizează 996.296 lei.
împotriva deciziei a declarat recurs pârâta SC T. SRL, solicitând, în principal, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudceare la prima instanţă, iar în subsidiar, modificarea deciziei şi respingerea acţiunii formulate împotriva sa.
In motivarea cererii, recurenta a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
1. In dezvoltarea primului motiv de recurs invocat, recurenta susţine că acţiunea trebuia respinsă, ca inadmisibilă faţă de ea, conform art. 105 şi art. 106 C. proc. civ., deoarece a fost introdusă în cauză într-un stadiu avansat al procesului, fară ca cererea să întrunească condiţiile prevăzute de art. 57 şi urm. C. proc. civ.
Astfel, pârâta nu a fost înştiinţată despre calitatea în care este introdusă în proces pentru a se putea apăra în cunoştinţă de cauză şi a dezbate probaţiunea în contradictoriu.
In atare situaţie, expertiza efectuată în cauză nu-i este opozabilă, nefiind respectate condiţiile art. 201 şi urm. C. proc. civ.
2. Este adevărat că pârâta a rezultat din reorganizarea SC L.S.I. SRL şi că este succesoarea acesteia, dar, atât introducerea în cauză, cât şi succesiunca procedurală au avut loc, astfel încât s-au efectuat în cauză acte procedurale carc nu sunt opozabile recurentei în noua sa configuraţie, fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea din 27 martie 2002, recurenta a făcut aceste precizări, care însă nu au fost avute în vedere şi analizate, ceea ce impune casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
3. Instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, făcând referire la un contract pe care pârâta nu l-a semnat, nefacându-se astfel dovada existenţei unui raport juridic contractual cu reclamanta.
Faptul că prin lege sunt stabilite drepturi de autor şi obligaţia de plată către organismele de gestiune colectivă a acestora nu poate să conducă automat la interpretarea că reclamanta este titulara drepturilor de autor sau drepturilor conexe, deoarece textul legal menţionat trebuie să fie consacrat într-un raport contractual.
Chiar dacă prin H.G. nr. 143/2003 Guvernul României a aprobat metodologia privind relaţiile contractuale cu organismele de gestiune colcctivă, aceasta nu are aplicabilitate retroactivă.
4. In acest fel, hotărârea apare ca fiind dată fară temei legal, deoa-recc reclamanta nu se încadrează în dispoziţiile H.G. nr. 71/2000, dată în aplicarca Legii nr. 8/1996.
Neexistând vreun contract care să concretizeze raportul juridic dintre pârâtă şi reclamantă, pârâta nu putea fi obligată la plata remuneraţiei compensatorii fiind încălcate dispoziţiile art. 969 şi urm. C. civ.
In alte cauzc, H.G. nr. 71/2000 a fost declarată inaplicabilă.
Recurenta mai susţine că şi în această cauză se impune verificarea legalităţii H.G. nr. 71/2000 şi nr. 173/2003, respectiv dacă acesta pot să stabilească raporturi contractuale în mod obligatoriu, cu încălcarea libertăţii contractuale fie şi în ceea ce priveşte alegerea organismului de gestiune colectivă a drepturilor artiştilor interpreţi executanţi.
Intimatul Centrul român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - C.R.E.D.I.D.A.M. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat şi arătând că H.G. nr. 71/2000 a fost contestată în faţa instanţei de contencios admi-
nistrativ şi menţinută prin decizia nr. 1582 din 11 martie 2005 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, într-o altă cauză, cu un alt cadru procesual.
Dat fiind că şi în prezenta cauză s-a invocat cxcepţia de nclc-galitate a H.G. nr. 71/2000 şi respectiv nr. 143/2003, în baza art. 4
alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înalta Curte a suspendat judecata şi a trimis dosarul Curţii de Apel Bucurcşti pentru soluţionarea excepţiilor.
Prin sentinţa civilă nr. 1813/2008 a Curţii de Apel Bucureşti, Sccţia a VlII-a de contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă prin nerecurare, s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia inadmisibilităţii sesizării instanţei şi, totodată, s-a respins ca neîntemeiată excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor H.G. nr. 71/2000 şi
H.G. nr. 143/2003.
Analizând decizia atacată şi având în vedere şi soluţia instanţei de
contencios administrativ, înalta Curte constată că recursul este nefondat şi îl va respinge pentru următoarele considerentele:
1. Introducerea în proces a recurentei a avut loc într-un stadiu procesual avansat, motivat de împrejurarea că este succesoarea în drepturi a unei alte persoane juridice care s-a reorganizat, şi nu în baza art. 57 C. proc. civ., astfel încât să se pună problema respectării dispoziţiilor acestui text de lege.
Această împrejurare, necontestată de altfel de către recurentă, nu obliga instanţa la refacerea tuturor actelor procedurale efectuate anterior.
Recurenta, continuatoare a personalităţii juridice a societăţii comerciale reorganizate, s-a subrogat în drepturile şi obligaţiile acesteia, iar actele îndeplinite faţă de antecesoarea sa îi sunt opozabile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită faţă de recurentă, inclusiv la efectuarea expertizei, aşa cum a reţinut curtea de apel, iar această statuare nu a fost combătută argumentat de către recurcntă, care se limitează a afirma că nu s-au rcspectat dispoziţiile art. 201 C. proc. civ.
2. Modul în carc a dobândit recurenta calitate procesuală pasivă în cauză a fost analizat de curtea de apel, răspunzând astfel criticii din cererea de apel, şi nu din întâmpinare, la care se referă recurenta în mod eronat.
In atare situaţie nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocate de recurentă în susţinerea celui de-al doilea motiv de recurs.
3. Pe fond, critica de nelegalitate întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondată.
Lipsa unui raport obligaţional între pârâtă şi reclamant, izvorât dintr-un contract, nu o poate exonera pe pârâta-recurentă de plata remuneraţiei cuvenite artiştilor interpreţi şi executanţi, deoarece în speţă izvorul obligaţiei de plată îl reprezintă legea.
Remuneraţia unică echitabilă este datorată de pârâtă, în calitate de utilizator al prestaţiilor, în temeiul art. 106 din Legea nr. 8/1996, iar obligaţia încheierii unui contract de licenţă exclusivă între pârâtă, în calitate de utilizator, care retransmite prin cablu prestaţiile fixate ale artiştilor şi interpreţilor, şi reclamant, în calitate de organism de gestiune colectivă a drepturilor conexe ale artiştilor interpreţi şi executanţi, este prevăzută de art. 121 şi art. 130 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996.
De altfel, pe parcursul procesului, la data de 10 septembrie 2001, un asemenea contract a şi fost încheiat, ceea ce nu înseamnă însă că pentru perioada anterioară încheierii contractului, neîndeplinirea obligaţiei legale poate fi invocată de pârâtă în favoarea sa.
4. In ceea ce priveşte modalitatea de calcul a sumelor datorate de pârâtă, s-au avut în vedere dispoziţiile H.G. nr. 71/2000 prin care s-a aprobat metodologia privind utilizarea fonogramelor în scop comercial sau a reproducerii acestora şi a tabelelor cuprinzând drepturilor patrimoniale cuvenite artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme.
Actul normativ menţionat a fost înlocuit ulterior prin H.G. nr. 143/2003, dar pentru perioada de timp pentru care se solicită despăgubirile prin cererea introductivă, şi anume 2000-2001, aplicabile sunt dispoziţiile H.G. nr. 71/2000.
Cererea având ca obiect plata remuneraţiei unice echitabile aferentă perioadei 2002-2003 a fost disjunsă de prezenta cauză.
In ceea ce priveşte nelegalitatea H.G. nr. 71/2000, invocată de recurentă pe cale de excepţie, s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1813 din 11 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă prin nerecurare.
Instanţa de contencios administrativ a stabilit cu putere de lucru judecat că hotărârea de guvern analizată este legală, că nu încalcă libertatea contractuală şi că obligaţia de plată a remuneraţiei de către societăţile care au ca activitate retransmiterea prin cablu rezultă din Legea nr. 8/1996, şi nu din acordul de voinţă al părţilor.
In atare situaţie, motivul de recurs referitor la încălcarea art. 969 C. civ. şi la inaplicabilitatea H.G. nr. 71/2000 este nefondat.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 C. proc. civ., înalta Curte a menţinut decizia atacată şi a respins recursul, ca nefondat.
In baza art. 274 C. proc. civ., înalta Curte a obligat-o pe recurentă la plata suinei de 1000 lei, cheltuieli de judecată către intimatul C.R.E.D.I.D.A.M., reprezentând onorariul de avocat.
| ← Drept de autor. Operă muzicală. Dreptul de utilizare a operei.... | Drepturi conexe dreptului de autor. Remuneraţie unică... → |
|---|
