Măsura dispusă de a refuza participarea la examenul de titularizare pentru unicul motiv, acela că studiile universitare urmate de către reclamant nu respectă condiţia impusă de Metodologia cadru contravine principiului securităţii actelor juridice şi încr
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia contencios-administrativ si fiscal Decizie nr. 972 din data de 02.03.2015
Prin sentința nr. 1001 de la 04 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Olt, Secția a II-a Civilă, de contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. 1698/104/2014, s-a admis cererea formulată de reclamantul X, in contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Olt, s-a dispus anularea adresei nr. 3147/7.05.2014 si a deciziei Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Olt din 5.05.2014 privind respingerea contestației reclamantului.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Olt.
În motivarea recursului, recurentul pârât pa susținut că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.).
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare, solicitând să se constate nulitatea recursului ca urmare a faptului că motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prev. de art. 488 C.proc.civ.. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat în temeiul art. 496 alin. 1 C. pr. civ.
În ședința publică a fost pusă în discuția părții prezente excepția invocată prin întâmpinare de către intimatul reclamant.
Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, în temeiul art. 248 din Noul Cod de procedură civilă, aplicabil în recurs potrivit art. 494 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Excepția nulității recursului pentru lipsa motivelor de nelegalitate este neîntemeiată, întrucât în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății se regăsesc critici dezvoltate la adresa sentinței care face obiectul recursului, recurentul pârât arătând greșeala instanței de fond, fiind cuprinse mențiunile prevăzute în art. 486 alin. 1 lit. d din Noul Cod de procedură civilă.
Recurentul pârât a indicat motivul de casare ca fiind cel prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 N.C.proc.civ. conform cu care: "Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material";, astfel încât Curtea va respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul reclamant.
Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, Curtea a apreciat că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
În ședința Consiliului de Administrație al I.Ș.J. Olt din 05.05.2014 a fost analizată solicitarea reclamantului privind repartizarea cu statut de titular, în baza art. 253 din Legea nr. 1/2011, pe o catedră de geografie de la Liceul Tehnologic Tufeni.
Consiliul de Administrație al I.Ș.J. Olt a respins contestația reclamantului ca neîntemeiată deoarece studiile absolvite nu respectă condiția stabilită la art. 97 alin. 3 din Metodologia cadru privind mobilitatea personalului didactic din învățământul preuniversitar în anul școlar 2014-2015, aprobată prin O.M.E.N. nr. 5451/2013, modificată prin O.M.E.N. nr. 3080/05.02.2014 și O.M.E.N. nr. 3275/10.04.2014.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a uzat de dispozițiile Legii nr. 554/2004 și a solicitat anularea deciziei prin care i s-a respins contestația referitoare la cererea de titularizare.
Recurentul pârât reiterează prin motivele de recurs apărările susținute în fața instanței de fond referitoare la faptul că studiile superioare absolvite de reclamant nu au fost și nu sunt recunoscute de Ministerul Educației Naționale, pentru că reclamantul este absolventul unei instituții particulare de învățământ superior care, la data înmatriculării studentului în primul an de studii universitare (anul universitar 2002-2003), nu avea autorizație provizorie de funcționare sau acreditare.
Curtea constată că, față de obiectul cererii dedusă judecății și ținută fiind de principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța de fond nu putea să cenzureze, atâta timp cât o cerere având acest obiect nu a fost formulată înaintea sa, modalitatea în care unitatea de învățământ privat a înțeles să organizeze forma de învățământ urmată de către reclamant.
Curtea nu neagă faptul că există o anumită procedură privind acreditarea/autorizarea provizorie a specializărilor instituțiilor de învățământ (potrivit art. 17 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 75/2005, ARACIS are atribuții în domeniul acreditării: ... evaluează în temeiul standardelor și al metodologiei aprobate prin hotărâri ale Guvernului, la cerere sau din proprie inițiativă, și propune autorizarea, respectiv acreditarea furnizorilor de învățământ superior și a programelor lor de studii. Pe baza rapoartelor de acreditare, Ministerul Educației și Cercetării elaborează actele normative pentru înființarea de structuri de învățământ superior).
Însă, procedura în cauză vizează raporturile juridice ale Universității "Spiru Haret"; cu autoritățile administrației competente în materie. Eventualele abateri ale Universității "Spiru Haret"; în derularea procesului de învățământ la specializările /programele de studii organizate în formele de învățământ neacreditate sau neautorizate nu pot fi imputate reclamantului.
Finalizarea cursurilor universitare organizate de Universitatea Spiru Haret în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea examenului de licență și obținerea în urma acestuia a unei diplome, presupune în fapt recunoașterea de către Ministerul Educației Naționale a formei de învățământ urmate.
Reclamantul a urmat studiile Facultății de Geografie din cadrul Universității Spiru Haret și este titularul diplomei de licență emisă de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, a cărei valabilitate nu a fost pusă în discuție atâta timp cât nu a fost anulată sau revocată de vreo instanță de judecată, și respectiv de o autoritate administrativă.
Diploma sa de studii a fost recunoscută de către recurentul pârât pentru calificarea menționată, însă în momentul înscrierii la examenul de titularizare nu i s-a permis participarea la examen motivat de faptul că universitatea absolvită de către reclamant nu ar fi deținut autorizație de funcționare pentru anul 2002-2003, an în care reclamantul se afla în primul an de învățământ.
Diploma de licență a reclamantului nu a fost anulată, acesta beneficiind de toate atribuțiile ce îi sunt conferite de acest act de studiu conform prevederilor legale în vigoare la data emiterii lui.
Nu intră în atribuțiile instanței de judecată învestite cu analizarea încălcării sau nu a dreptului reclamantului, să analizeze dacă Universitatea Spiru Haret nu întrunea condițiile de acreditare, atât timp cât diploma de licență conferită reclamantului și care poartă antetul Ministerului Educației Naținale nu i-a fost retrasă sau anulată.
În cauză, în mod nejustificat recurentul pârât a respins contestația reclamantului în condițiile în care reclamantul este titularul diplomei de licență emisă de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, aflată la fila 10 din dosarul de fond.
Diploma de licență eliberată reclamantului de Universitatea Spirtu Haret din București este un act administrativ care a intrat în circuitul civil, a produs și produce în continuare efectele juridice corespunzătoare, câtă vreme constatarea nulității sau anularea acesteia nu au fost dispuse de către instanța de judecată așa cum s-a reținut în mod constant și în jurisprudența Î.C.C.J..
Mai mult, a pune la îndoială abia acum valabilitatea acestui act înseamnă o invocare a propriei culpe din partea recurentului pârât care i-a permis reclamantului să profeseze ca suplinitor calificat la școli generale din comuna Tufeni. În anul 2009 reclamantul a devenit profesor definitiv, iar după promovarea examenului de definitivat a predat geografie la Școala de Arte și Meserii Tufeni, apoi la Liceul Tehnologic Tufeni.
Măsura dispusă de recurenta pârâtă pentru unicul motiv, acela că studiile universitare urmate de către reclamant nu respectă condiția impusă de Metodologia cadru contravine principiului securității actelor juridice și încrederii legitime consacrat în jurisprudența internă și în jurisprudența CEDO.
Recurentul pârât urmează să verifice celelalte condiții ce trebuie îndeplinite de către reclamant pentru repartizarea cu statut de titular, și nu valabilitatea unei diplome ce nu a fost anulată.
Pentru aceste considerente, Curtea a constatat că motivele de recurs sunt neîntemeiate, în speță nefiind incidente dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Codul de procedură civilă, astfel că în temeiul art. 496 alin. 1 Noul C.proc.civ. a respins recursul ca nefondat.
În baza principiului disponibilității, Curtea a lua act că intimatul reclamant nu a solicitat cheltuieli de judecată.
| ← Apel declarat împotriva încheierii de soluţionare a cererii... | Aplicarea procedurii prealabile în cazul contractelor de... → |
|---|
