Minori și famile - ordonanță președințială – suplinire consimțământ
Comentarii |
|
Judecătoria CĂLĂRAŞI Sentinţă civilă nr. 1824 din data de 28.09.2017
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
MINORI ȘI FAMILE - Ordonanță președințială - suplinire consimțământ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1824/28 Septembrie 2017
Potrivit art. 18 alin. 2 din Legea 272/2004 deplasarea copiilor în țară și în străinătate se realizează cu înștiințarea și acordul ambilor părinți. Orice neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acestui acord se soluționează de către instanța de judecată.
Prin cererea introdusă la această judecătorie, reclamanta D N a chemat în judecată pe pârâtul Z N, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care pe cale de ordonanță președințială să se dispună suplinirea consimțământului pârâtului la eliberarea pașaportului turistic pentru miorele Z M-M și Z A-A, suplinirea consimțământului pârâtului pentru deplasarea celor doua minore în Italia la reședința părinților acesteia, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta arată în esență că din relațiile de concubinaj pe care le-a întreținut cu pârâtul au rezultat minorele, care se află în grija acesteia, pârâtul neimplicându-se în niciun mod în creșterea și educarea acestora.
Mai arată că dorește să se deplaseze cu cei 2 copii minori în Italia, unde își au domiciliul părinții și frații acesteia și că deși i-a adus la cunoștință pârâtului că dorește să călătorească cu cele 2 minore, pârâtul în mod nejustificat refuză să-și dea consimțământul pentru eliberarea pașaportului turistic și implicit pentru deplasarea în Italia.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea, pe dispozițiile art. 269 C. pr. civ., art. 505 alin. 2, art. 496 alin. 3, art. 529, alin. 2, art. 453 C. pr. civ., art. 20 alin. 22, din Legea 257/2013.
În dovedirea cererii reclamanta a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri.
Pârâtul a depus întâmpinare motivând în esență că solicită respingerea ca inadmisibilă a cererii ce formează obiectul prezentei cauzei.
În motivare, pârâtul arată că despărțirea în fapt a survenit în luna iulie 2017, în urma unor discuții contradictorii cu părinții reclamantei, că reclamanta a părăsit locuința comună mutându-se împreună cu cele doua fiice la părinții săi. Acesta mai arată că în prezent, pe rolul Judecătoriei Călărași, se află un proces având ca obiect stabilirea autorității părintești, și a locuinței celor doua minore; că la rândul său a formulat o cerere de ordonanță președințială pentru a i se permite ca pe durata procesului să mențină legăturile personale cu minorele.
Pârâtul își motivează refuzul de a permite călătoria celor doua minore cu reclamanta pe faptul că reclamanta dorește să scoată minorele din țară, să meargă cu ele în Italia, unde reclamanta cu cei doi copii să iasă la cerșit; că în Italia părinții pârâtei locuiesc într-o încăpere insalubră și nu au nici un fel de venituri, adunând de prin gunoaie și furând din locurile special amenajate lucruri depozitate pentru săraci; că acesta împreună cu pârâta, au locuit în Italia și că atunci când erau împreună pârâta ieșea la cerșit cu minora M-M, și că pentru astfel de faptă reclamanta a suferit o condamnare în Italia. Pârâtul mai arată că interesul și situația minorelor, nu reclamă sub niciun mod că ar trebui deplasate în Italia; și că în cauză nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de dispozițiile art. 969 C. pr. civ. .
În drept au fost invocate alături de disp. art. 996 -1001 C.pr. civ, disp art. 396,397,400,401,403 c. civ.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare pârâtul a înțes să se folosească de proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei , anchetă socială, planșă foto și un martor.
Potrivit art. 18 alin. 2 din Legea 272/2004 deplasarea copiilor în țară și în străinătate se realizează cu înștiințarea și acordul ambilor părinți. Orice neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acestui acord se soluționează de către instanța de judecată. Minorele Z M-M în vârstă de 4 ani , și Z A-A în vârsta de 2 luni, se află în grija reclamantei iar părțile concubini, despărțiți iar în speță nu s-a făcut dovada existenței vreunei hotărâri judecătorești privind stabilirea locuinței minorelor , exercitarea autorității părintești, stabilire program de vizită. Instanța reține o atitudine abuzivă din partea pârâtului în raport de refuzul acestuia de a-și da acordul cu privire la plecarea fiicelor minorei împreună cu reclamanta în Italia pentru o perioada de 30 de zile, avându-se în vedere interesul legitim al minorelor, justificat în cauză și dreptul acestora recunoscut de lege (Legea 272/2004) de a călători și circula în mod liber și în condițiile în care nu există nici o bănuială în sensul producerii unor efecte negative asupra minorelor prin efectuarea călătoriei în discuție.
Pe cale de consecință instanța consideră întemeiată cererea formulată stabilind perioada celor 30 zile în intervalul 16.10.2017-15.11.2017 inclusiv, fiind îndeplinite și condițiile de admisibilitate a procedurii ordonanței președințiale, respectiv urgența rezultând din atingerea adusă prin atitudine pârâtului interesului minorelor, și dreptului acestora menționate mai sus potrivit situației de fapt reținută; vremelnicia - măsura solicitată, fiind prin ea însăși temporară; precum și neprejudicierea fondului dreptului părinților.
De precizat că reclamanta a solicitat ca deplasarea minorelor în Italia să se efectueze pe o durată de 30 de zile fără a stabili cu exactitate perioada, context în care din oficiu, având în vedere că cererea este formulată pe cale de ordonanță președințială a stabilit intervalul de timp pentru care reclamanta urmează a se deplasa cu copii în Italia la mama sa.
Pârâtul nu a făcut nici o dovadă că această deplasare ar avea efecte negative asupra celor doi copii minori. Apărările formulate prin întâmpinare fiind simple afirmații.
Pentru considerentele expuse, instanța urmează a admite acțiunea pe cale de ordonanță președințială formulată de reclamantă și a suplini consimțământul pârâtului pentru minorele Z M-M și Z A-A.
← Pretentii. Jurisprudență | Minori și familie - ordin de protecție - legea nr. 217/2003 → |
---|