Minori şi familie, ordonanţă preşedinţială. Jurisprudență Minori; Ordonanţă Preşedinţială
| Comentarii |
|
Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 13/A/MF din data de 24.08.2017
( Tribunalul Mehedinți - d.c.130/A/MF/24.08.2017)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin la data de 26.06.2017 sub nr. 6649/225/2017, reclamanta C.A. a chemat în judecată pe pârâtul P.R.R., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, pe cale de ordonanță președințială, să dispună ca autoritatea părintească asupra minorei P.A.M., născută la data de 29.04.2011, sa fie exercitată în exclusivitate de către reclamantă, stabilirea domiciliului minorei la reclamantă, precum și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei.
În motivarea în fapt a cererii a arătat că a întreținut relații de concubinaj cu pârâtul în perioada 2010-2013, iar din relația lor a rezultat minora P.A.M., născută la data de 29.04.2011, iar viața de familie a decurs, în general, normal, datorită eforturilor reclamantei.
De la începutul relației au avut probleme întrucât locuiau în casa părinților pârâtului, iar comportamentul său față de reclamantă a fost totdeauna neadecvat. După nașterea minorei, întrucât cheltuielile erau mai mari, o lăsa pe minoră în grija tatălui său și muncea cu ziua pe la oameni prin sat pentru a suplimenta veniturile familiei, însă pârâtul se comporta urât cu aceasta, țipa la ea, o certa, o bătea întrucât era preocupat cu porumbeii si cu prietenii săi, iar minora îi încurca întrucât era destul de mică, avea nevoie de atenție mai sporită.
A precizat reclamanta că în anul 2013, într-o seară când s-a întors acasă de la muncă, a observat ca minora era arsă la mână, iar urmare a certurilor izbucnite i-a recunoscut că a ars-o cu lingura încinsă la mână pentru ca nu a fost cuminte. Acest comportament agresiv l-a avut atât față de reclamantă, cât și față de minora.
Văzând acest comportament și, în special când pârâtul i-a mărturisit ca a ars la mână minora, reclamanta a decis să-l părăsească, întrucât viața le era pusă în pericol și a decis să plece la domiciliul părinților săi unde aveau condiții bune de locuit, fiind ajutate și sprijinite de aceștia, minora a frecventat cursurile grădiniței, iar anul acesta a terminat clasa 0 obținând rezultate bune la învățătură.
De la momentul despărțirii pârâtul nu a căutat-o decât de două ori pe minoră și a venit cu câteva dulciuri, nu i-a achitat niciodată pensie de întreținere și nici nu a contribuit cu ceva la creșterea și educarea minorei.
Urmare a comportamentului necorespunzător al pârâtului care nu este un exemplu bun pentru minoră, reclamanta a solicitat ca autoritatea părintească să fie exercitată în exclusivitate de către ea, având în vedere ca reclamanta si părinții săi doresc să se ocupe de creșterea si educarea minorei, asigurându-i cele necesare traiului în timp ce pârâtul este total dezinteresat.
Având în vedere dispozițiile art. 2 alin 3) Legea 272/2004 privind protecția si promovarea drepturilor copilului, a considerat reclamanta că stabilirea domiciliului minorei la mamă este în interesul său, întrucât are condiții corespunzătoare de creștere si educare, fiind ajutată și de părinții săi.
A mai arătat reclamanta că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale întrucât aceasta hotărâre privește măsuri provizorii respectiv până la soluționarea fondului, aceste masuri fiind privitoare la un minor.
A precizat că a formulat acțiune pe calea dreptului comun, dosarul fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei Dr. Tr. Severin, dar din cauza faptului că această hotărâre se va pronunța mult mai târziu, a solicitat să-i fie admisa această ordonanță, fiind îndeplinite condițiile art. 997 C.proc.civ..
În drept a invocat disp. art. 997-999 C. procedură civilă Legea 272/2004.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, ancheta socială si proba testimonială cu martorii C.A. și m.M.M..
A atașat cererii de chemare în judecată, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, certificatul de naștere seria NJ nr. 828933 și cartea de identitate a reclamantei.
Cererea a fost timbrată cu 100 lei potrivit O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (chitanța seria MH nr. 16796 depusă la fila 8 dosar).
La data de 30.06.2017, pârâtul a depus întâmpinare (filele 15-16), prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată.
A invocat excepția inadmisibilității cererii, întrucât cererea reclamantei nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 907 C.pr. cjv., respectiv cea a urgenței, întrucât reclamanta nu dovedește de ce solicitările sale ar constitui un caz grabnic, care ar fi dreptul acesteia care s-ar păgubi prin întârziere, sau care ar fi paguba iminentă care nu s-ar repara decât prin pronunțarea unei hotărâri în regim de urgență asupra tuturor solicitărilor acesteia.
Astfel, a arătat că este evident faptul că urgența exercitării în exclusivitate de către reclamantă a autorității părintești asupra minorei P.A.M., stabilirea domiciliului minorei la reclamanta și obligarea la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei, nu se impune întrucât de la data părăsirii domiciliul reclamantei împreună cu minora și până în prezent minora s-a aflat numai la aceasta, neexistând nici o clipă pericolul de a fi luata de către pârât în mod ilegal, minora fiind doar vizitată de pârât în scopul de a avea legături personale cu aceasta și de a contribui la întreținerea sa.
De asemenea, a arătat că nu este îndeplinită nici condiția vremelniciei, întrucât reclamanta nu precizează perioada pentru care solicită aceste măsuri, nici de ce aceste masuri ar fi necesare vremelnic, fiind evident că ar fi vorba de situația rezolvării litigiului pe fond, aspect interzis de disp. art.997 alin.5 C.proc.civ.
A mai arătat pârâtul că motivele pe care reclamanta le invocă prin cererea de chemare în judecata, sunt total neadevărate, iar motivul real pentru care solicită aceste măsuri în regim de urgență este acela că intenționează să plece cu minora în străinătate, aspect cu care pârâtul nu a fost de acord, întrucât nu are nici o garanție că minora ar avea condiții bune de trai împreună cu reclamanta într-o țară străină, în condițiile în care aceasta nu a făcut nici o dovadă cu privire la mijloacele de trai și condițiile locuit în țara respectivă.
În drept a invocat dispozițiile art. 205 și urm. C.proc.civ.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei și proba testimonială.
Sub aspectul materialului probator, instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, proba cu interogatoriul reclamantei (fila 27) și proba testimonială cu martorii (fila 28), I.D. (fila 29) și R.N. (fila 30).
Analizând prezenta cerere de chemare în judecată, în raport de probele administrate în cauză și văzând dispozițiile legale incidente, prin sentința civilă nr.1656/19.07.2017 Judecătoria Drobeta Turnu Severin a respins cererea reclamantei, reținând următoarele:
Prin acțiunea de față, reclamanta Cimpoeșu Anamaria a chemat în judecată pe pârâtul P.R.R., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, pe cale de ordonanță președințială, să dispună ca autoritatea părintească asupra minorei P.A.M., născută la data de 29.04.2011, sa fie exercitată în exclusivitate de către reclamantă, stabilirea domiciliului minorei la reclamantă, precum și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei.
Așadar, instanța a verificat doar îndeplinirea exigențelor legale privind ordonanța președințială.
Potrivit art. 997 Noul C.proc.civ., instanța va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Ordonanța președințială este, așadar, o acțiune civilă cu trăsături aparte, întrunind atât condițiile generale de admisibilitate a unei acțiuni civile obișnuite, cât și anumite condiții speciale, ce o caracterizează, respectiv urgența, nerezolvarea fondului cauzei și vremelnicia măsurii ordonate.
De principiu, atât din textul legal incident ( art. 997 din Noul Codul de procedură civilă), cât și din jurisprudență, ordonanța președințială nu va fi admisă decât dacă îndeplinește cumulativ cele trei condiții imperative, ale urgenței, neprejudecării fondului și vremelniciei măsurii solicitate.
Prin caracterul vremelnic al ordonanței trebuie înțeles că pe calea acestei proceduri speciale pot fi luate doar măsuri temporare, provizorii, limitate în timp până la soluționarea în fond a litigiului, chiar dacă în hotărârea pronunțată nu se face nici o mențiune în acest sens, existând posibilitatea ca măsurile luate pe calea ordonanței președințiale să rămână definitive, dacă părțile nu mai urmează calea dreptului comun.
Pentru a verifica dacă o cerere îndeplinește condiția de admisibilitate a vremelniciei, trebuie examinată aptitudinea măsurii luate de a fi temporară. Rezultă deci, că se analizează in abstracto îndeplinirea acestei condiții, instanța urmând a respinge ca inadmisibilă cererea dacă măsura este de natură să soluționeze în mod definitiv raporturile dintre părți, fiindu-i imposibil să anticipeze în concret dacă măsura provizorie solicitată urmează să devină definitivă prin neintroducerea unei acțiuni de drept comun.
Mai mult, deși art. 997 C.proc.civ. nu menționează în mod expres condiția nerezolvării litigiului în fond, în practica anterioară s-a apreciat că reprezintă o condiție esențială, ce decurge din caracterul vremelnic al măsurii ce urmează a fi dispusă, cât și din prevederea legală conform căreia ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când există judecată asupra fondului.
Cerința presupune așadar ca instanța, atunci când soluționează o cerere de ordonanță președințială, să nu intre în cercetarea fondului dreptului, ci doar să verifice de partea cui se află aparența dreptului, astfel că se poate trage concluzia că neprejudecarea fondului se suprapune cu condiția vremelniciei.
În speță, instanța a reținut că reclamanta C.A. a chemat în judecată pe pârâtul P.R.R., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, pe cale de ordonanță președințială, să dispună ca autoritatea părintească asupra minorei P.A.M., născută la data de 29.04.2011, sa fie exercitată în exclusivitate de către reclamantă, stabilirea domiciliului minorei la reclamantă, precum și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei.
Din probatoriul administrat în cauză, respectiv din declarațiile martorilor, instanța a reținut că după despărțirea în fapt a părților, minora a locuit în permanență în mediul familial al reclamantei, împreună cu aceasta și bunici materni, iar pârâtul a vizitat-o pe minoră ocazional.
La domiciliul reclamantei, minora este bine îngrijită și există condiții pentru a i se asigura un climat adecvat și o dezvoltare sănătoasă.
Prin urmare, având în vedere aspectele reținute de instanță, precum și vârsta minorei de 6 ani, s-a apreciat că aceasta poate sta, până la soluționarea litigiului de drept comun ce formează obiectul dosarului nr.6443/225/2017, la mama sa.
Reclamanta a făcut dovada caracterului vremelnic al măsurii ce se solicită a fi dispusă în cauză, arătând că solicită exercitarea autorității părintești cu privire la minoră și stabilirea locuinței acesteia, până la soluționarea dosarului nr. 6443/225/2017, privind soluționarea pe fond a acelorași aspecte.
Însă, în cauza de față, nu s-a făcut în nici un fel, dovada urgenței cerută de lege.
Astfel, în ceea ce privește condiția urgenței, deși legea nu dă o definiție a noțiunii de "urgență";, art. 996 Cod procedură civilă stabilește situațiile după care instanțele judecătorești trebuie să aprecieze existența sa, în sensul că exista urgență ori de cate ori păstrarea unui drept, prevenirea unei pagube iminente sau înlăturarea unei piedici ivite în cursul unei executări nu se pot realiza în mod eficace pe calea acțiunii de drept comun.
Ordonanța președințială poate să fie folosită pentru luarea unor măsuri provizorii nu numai "în cazuri grabnice"; dar și în cele trei situații enumerate în art. 996 alin. 1 C.pr.civilă, precum și în alte cazuri din codul civil și legi speciale expres stipulate de legiuitor, când urgența este prezumată.
Deși reclamanta a invocat urgența, instanța a constatat că, în raport de probele administrate, urgența nu a fost justificată.
Fără a prejudeca fondul cauzei, instanța a reținut că motivarea reclamantei nu a fost de natură să justifice urgența luării măsurii stabilirii domiciliului minorei, precum și exercitarea în exclusivitate a autorității părintești, motiv pentru care a respins cererea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată că, prin cererea de chemare în judecată în prezenta cauza a solicitat instanței de fond încuviințarea probatoriului, respectiv proba cu înscrisuri, anchete psihosociale și proba testimoniala cu martori, la termenul din data de 05.07.2017 instanța a încuviințat doar proba cu înscrisuri și proba testimoniala cu martori, respingând proba cu anchete psihosociale considerând-o neutilă soluționării cauzei.
In motivarea sa instanța de fond a respins cererea de chemare in judecata motivând faptul ca în speța de fata nu s-a făcut dovada urgentei cerute de lege, astfel in ceea ce privește condiția urgentei, deși legea nu da o definiție noțiunii de "urgenta", art.996 CPC stabilește situațiile după care instanțele judecătorești trebuie sa aprecieze existenta sa, în sensul că există urgență ori de câte ori păstrarea unui drept, unei cauze iminente sau înlăturarea unei piedici ivite in cursul unei executări nu se poate realiza în mod eficace pe calea acțiunii de drept comun.
Ordonanța președințială poate fi folosită pentru luarea unor masuri provizorii nu numai în cazuri "grabnice", dar și în cele trei situații enumerate in art.996 alin.1 CPC, precum și in alte cazuri din codul civil si legi speciale expres stipulate de legiuitor, când urgența este prezumată, instanța in mod greșit reține ca reclamanta deși invocă urgența, din probele administrate nu rezulta aceasta urgenta.
Apreciază că instanța de fond în mod greșit a respins proba cu anchete psihosociale întrucât in cauzele cu minori această probă este absolut obligatorie, iar așa cum rezulta din probele administrate in cauza minora locuiește împreuna cu mama sa si părinții acesteia, reclamanta fiind cea care contribuie din punct de vedere financiar la creșterea si educarea acesteia paratul vizitând-o ocazional si necontribuind aproape cu nimic la creșterea si educarea acesteia, consideră că pârâtul trebuie obligat la plata pensiei de întreținere potrivit dispozițiilor legale, până la soluționarea fondului, în acest sens sunt și dispozițiile art.920 coroborat cu art 997 si urm. CPC.
Art.920 C.Pr.civ. stipulează in mod expres " Instanța poate lua, pe tot timpul procesului prin ordonanța președințiala, masuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii si la stabilirea locuinței familiei"
Potrivit literaturii de specialitate care statuează ca deși calea procedurala este ordonanța președințiala, atunci când obiectul acesteia intra in categoria cererilor prevăzute de art.920 C.Pr.Civ., instanța trebuie sa verifice doar îndeplinirea a doua condiții de admisibilitate si anume: vremelnicia si neprejudecarea fondului.
Aceasta, deoarece din interpretarea textului legal, condiția urgentei este prezumata de legiuitor in aceasta materie. De altfel s-a reținut ca aceste masuri pot fi luate pe cale de ordonanța președințiala, pentru că așa prevede legea, fără a fi necesară justificarea vreunei urgențe din partea celui care solicita. Pe de alta parte, având caracterul vremelnic, ele nu sunt de natură să prejudicieze fondul, care rezolvă prin hotărârea finală sub toate aspectele solicitate.
A doua precizare este ca așa cum rezulta din textul de lege, aceste masuri pot fi luate pe cale de ordonanța președințiala si in condiții derogatorii de la dreptul comun. Aceasta spre deosebire de dreptul comun ( unde cererea de ordonanța președințiala nu este condiționata de existenta asupra fondului, condiția vremelniciei putând fi dovedita si altfel), norma speciala impune ca procesul de fond sa fie declanșat. Trebuie avut in vedere faptul ca, indiferent de calea urmata, toate masurile luate pe cale de ordonanța președințiala cu privire la stabilirea domiciliului copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii sunt valabile numai pana la soluționarea fondului.
Cu toate acestea instanța de fond motivează faptul ca nu este îndeplinita condiția urgenței ca si condiție de admisibilitate prevăzuta de art.997 CPC, neconstatând in cauza existenta vreunei împrejurări excepționale care sa justifice urgenta luării măsurii vremelnice, provizorii.
Motivul promovării prezentei cereri de chemare in judecata de către reclamanta pe calea ordonanței președințiale, nu poate constitui o urgenta întrucât părinții sunt reprezentanții legali ai copiilor minori, astfel ca oricare dintre ei poate întreprinde demersuri in vederea obținerii alocației complementare. Așa cum rezulta si din probele administrate in fata instanței de fond reclamanta este cea care contribuie financiar la creșterea si educarea minorei, aceasta lucrând temporar in străinătate, iar o astfel de hotărâre este necesara in vederea sesizării autorităților când mama părăsește țară și lasă minora în grija bunicilor materni.
Învederează și faptul că de când aceasta a părăsit pârâtul doar el este cel care încasează alocația minorei si niciodată nu a trimis banii pentru a fi folosiți la creșterea si educarea acesteia, așa cum a arătat si la interogatoriu, o astfel de hotărâre este necesară în fața mai multor autorități ale statului întrucât pârâtul refuza să-și dea acordul sau să împuternicească reclamanta printr-o procura atunci când are nevoie de acordul său, această solicitare fiind făcută de școală și primărie.
Consideră că prin respingerea acestei cereri de chemare in judecata nu se are in vedere interesul superior al copilului, care este prejudiciat urmare a faptului ca mama nu poate incasa alocația de stat (aceasta fiind încasata de parat), alocația complementara, nu beneficiază de pensie de întreținere întrucât pârâtul nu a achitat niciodată pensie si mai mult decât atât nu pot rezolva problemele legate de învățătura minorei, așa cum a arătat si in fata instanței de fond aceasta acțiune a fost solicitata de autoritățile statului, cu toate ca a formulat o astfel de cerere si pe calea dreptului comun pana la soluționarea acesteia, perioada este foarte îndelungata si nu poate întreprinde operațiuni juridice privitoare la minora.
Având in vedere aceste aspecte solicită admiterea apelului, desființarea sentinței 1656/19.07.2017 pronunțata de Judecătoria Dr Tr Severin, iar rejudecând pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulata.
Intimatul-pârât a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Prin sentința civilă nr.1656/ 19.07.2017, instanța de fond a respins acțiunea reclamantei cu motivarea că, din probele administrate în cauză, nu se justifică urgența luării măsurilor solicitate.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a formulat apel , criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată faptul că reclamanta, prin motivele de apel, nu face altceva decât să reia aceleași motive pe care le-a invocat și în fața instanței de fond, motive pe care instanța în mod corect le-a apreciat ca neîntemeiate. De asemenea, arată că instanța de fond în mod corect, temeinic și legal a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile imperative prevăzute de lege pentru a fi admisă o cerere de ordonanță președințială.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate tribunalul îl apreciază ca neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului și susținerile părților rezultă că apelanta reclamantă a întreținut relații de concubinaj cu pârâtul în perioada 2010-2013, iar din relația lor a rezultat minora P.A.M., născută la data de 29.04.2011. Din anul 2013 reclamanta nu mai locuiește împreună cu pârâtul, mutându-se cu minora la domiciliul părinților săi unde se află și în prezent.
Conform certificatului de grefă eliberat de Judecătoria Dr. Tr. Severin rezultă că reclamanta a formulat o acțiune cu același obiect ca și prezenta pe calea dreptului comun, dosarul fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei Dr. Tr. Severin.
Prin cererea de apel se critică hotărârea primei instanțe sub aspectul faptului că aceasta nu a luat în considerare și dispozițiile art. 920 C.Pr.Civ., din a căror interpretare rezultă că una dintre condițiile de admisibilitate a ordonanței, respectiv urgența este prezumata de legiuitor in aceasta materie, instanța trebuind sa verifice doar îndeplinirea celorlalte doua condiții de admisibilitate si anume: vremelnicia si neprejudecarea fondului.
Critica nu este fondată. Astfel, art. 920 din Titul I intitulat " Procedura divorțului";, prevăd că, pe tot timpul procesului, instanța poate lua, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
Din interpretarea coroborată a textelor legale, respectiv art. 997 și art. 920 C.proc.civ., rezultă într-adevăr că, deși calea procedurală aleasă este ordonanța președințială, atunci când obiectul acesteia intră în categoria cererilor prevăzute la art. 920, instanța trebuie să verifice doar îndeplinirea cumulativă a două condiții de admisibilitate : vremelnicia și neprejudecarea fondului, deoarece condiția urgenței este prezumată de legiuitor în această materie.
Însă, dispozițiile art. 920 au ca ipoteză existența unui proces de divorț între părți, premisă ce nu există în speța de față, astfel că în mod corect s-au reținut și aplicat în primă instanță doar dispozițiile legale ce reglementează condițiile speciale de admisibilitate a ordonanței președințiale, condiții ce trebuie dovedite de reclamant.
De asemenea, tribunalul reține că prima instanță a făcut o corectă apreciere a lipsei caracterului urgent al măsurilor solicitate. Din probele administrate la fond rezultă că părțile nu mai locuiesc împreună din anul 2013, deci de 4 ani, în toată această perioadă reclamanta și minora locuind la domiciliul bunicilor materni unde se află și în prezent, fără ca pârâtul să tulbure în vreun fel această stare de fapt.
Motivele invocate de reclamantă pentru formularea ordonanței fie nu reclamă urgență față de perioada mare de timp în care aceasta a avut posibilitatea să reglementeze legal situația minorei sub aspectul locuinței și al plății pensiei de întreținere, fie își găsesc rezolvare prin alte demersuri judiciare puse de lege la îndemâna acesteia, demersuri de care aceasta nu a uzat.
De exemplu, deși invocă că pârâtul este cel care ridică alocația de stat pentru copil, aceasta situație durează încă din anul 2011, așa cum rezultă din actele depuse la dosar și deci nu se poate susține că ar exista vreo urgență, iar pe de altă parte prin prezenta cerere de ordonanță nu s-a solicitat instanței nici o măsură vremelnică privind încasarea de către mamă a alocației de stat pentru copii. În același sens, dacă există neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea îndatoririlor părintești - pretinsul refuz al pârâtului de a-și da acordul ( sau de a semna cererea) pentru înscrierea minorei la școală ca expresie a autorității părintești, acestea se rezolvă de instanța de tutelă conform art. 486 C.civ..
Față de cele expuse, în temeiul art. 480 C.proc.civ., va fi respins apelul formulat de apelanta-reclamantă C.A. împotriva sentinței civile nr.1656/19.07.2017 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, ca nefondat.
| ← Obligarea angajatorului la schimbarea procentului de încadrare... | Plangere ordonanta presedentiala. Jurisprudență Plângeri... → |
|---|
