Minori şi familie. Stabilire program vizitare minor
| Comentarii |
|
Din cuprinsul referatului ce a stat la baza rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale rezultă că din declaraţiile minorului se confirmă faptul că acesta a fost supus în mod repetat unor acte cu caracter obscen de către minorul K.O.B., iar examinarea psihologică a minorului a întărit aceste declaraţii. Făptuitorul K.O.B. nu a putut fi audiat, întrucât reprezentanţii săi legali s-au opus. Coroborând cele reţinute mai sus cu concluziile anchetei sociale efectuate în cauză şi cu fişa psihologică depusă la dosar, Curtea a constat că este în interesul minorului ca relaţiile personale cu tatăl său să se desfăşoare într-un climat de siguranţă pentru dezvoltarea fizică şi psihică a copilului.
Secţia I civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, Decizia nr. 1196 din 28 iunie 2012
Prin decizia civilă nr. 7 din 8.02.2012 a Tribunalului Harghita, pronunțată în dosarul nr. 3972/268/2011 s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul F.A. împotriva sentinței civile nr. 4377 din 9 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că în urma evaluării psihologice a rezultat că pe plan afectiv minorul F.C. este caracterizat prin anxietate relaționată de problematica sexualității. Experiențele neadecvate sau chiar anormale rezultate din prezența unui adolescent dominant de același sex, se consideră un real pericol pentru dezvoltarea echilibrată și armonioasă a copilului.
S-a reținut că reclamanta a depus plângere împotriva copilului K.O., efectuându-se cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de perversiuni sexuale, în dosarul nr. 1699/P/2011.
împotriva acestei hotărâri pârâtul F.A. a formulat recurs, solicitând modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 4377 din 09 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc și respingerea acțiunii formulate de reclamanta C.C.K.
în motivarea recursului, recurentul a arătat că fișa psihologică pe care instanța de apel și-a întemeiat decizia a fost emisă de o cunoștință a reclamantei, subliniind că aspectele invocate de reclamantă referitoare la copilul în vârstă de 13 ani al concubinei sale nu sunt adevărate.
Recurentul a mai arătat că reclamanta urmărește să îi distrugă familia și că nu este în interesul minorului F.C. să se reducă programul de vizitare.
în drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Intimata C.C.K. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, arătând că la dosarul cauzei există dovezi din care rezultă fără dubiu faptul că minorul F.C. a fost agresat sexual de băiatul în vârstă de 13 ani al concubinei recurentului.
Intimata a arătat că nu dorește ruperea legăturilor dintre tată și fiu însă, luând în considerare interesul exclusiv al minorului, acesta trebuie ferit de agresiunile la care a fost expus la domiciliul recurentului.
Examinând decizia atacată din perspectiva motivelor invocate, instanța de control judiciar a constat că recursul promovat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din probele administrate rezultă că prin sentința civilă nr. 2035 din 06 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc, minorul F.C. născut la 13 februarie 2005 a fost încredințat spre creștere și întreținere mamei intimate, stabilindu-se un program de vizitare pentru tatăl pârât în fiecare a doua săptămână sâmbătă de la orele 9,00 până duminică orele 18:00, în timpul vacanțelor de vară o lună, iar în timpul vacanțelor de iarnă și primăvară câte o săptămână.
Acest program a fost respectat de către părți, însă în ultima perioadă minorul nu a mai vrut să se ducă la tatăl pârât, întrucât a relatat că a fost agresat sexual de către băiatul în vârstă de 13 ani al concubinei pârâtului.
Reclamanta a depus plângere penală împotriva copilului K.O.B. la Parchetul de pe lângă Judecătoria Odorheiu Secuiesc, acesta fiind cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de perversiuni sexuale, iar prin rezoluția din data de 13 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Odorheiu Secuiesc s-a dispus neînceperea urmăririi penale, având în vedere că făptuitorul are vârsta de 13 ani și nu răspunde penal.
Cu toate acestea, din cuprinsul referatului ce a stat la baza rezoluției de neîncepere a urmăririi penale rezultă că din declarațiile minorului F.C. se confirmă faptul că acesta a fost supus în mod repetat unor acte cu caracter obscen de către minorul K.O.B., iar examinarea psihologică a minorului a întărit aceste declarații. Făptuitorul K.O. B. nu a putut fi audiat, întrucât reprezentanții săi legali s-au opus.
Coroborând cele reținute mai sus cu concluziile anchetei sociale efectuate în cauză și cu fișa psihologică depusă la dosar, Curtea a constat că este în interesul minorului ca relațiile personale cu tatăl său să se desfășoare într-un climat de siguranță pentru dezvoltarea fizică și psihică a copilului.
Instanța nu a înlăturat fișa privind evaluarea psihologică a minorului pe considerentul că ar fi fost efectuată de un apropiat al reclamantei, întrucât în cauză nu s-a probat o lipsă de obiectivitate în evaluarea efectuată. De altfel, așa cum am arătat anterior, instanța are în vedere întregul material probator administrat, iar nu doar fișa medicală menționată.
Având în vedere aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul procedură civilă, în temeiul prevederilor art. 312 din Codul de procedură civilă, Curtea a respins ca nefondat recursul promovat de pârâtul F.A. împotriva deciziei civile nr. 7 din 08.02.2012, pronunțată în dosarul nr. 3972/268/2011 al Tribunalului Harghita.
De asemenea, fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, instanța a obligat recurentul la plata către intimata C.C.K. a sumei de 650 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței din 12.06.2010.
| ← Desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor, partajarea... | Obligaţie de a face. Controlul instanţei de recurs are în... → |
|---|
