Calitatea procesuală pasivă a unității administrativ teritoriale în cadrul acțiunii în constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune şi accesiune imobiliară artificială
| Comentarii |
|
Tribunalul PRAHOVA Decizie nr. 228 din data de 09.02.2016
Decizia civilă nr. 228
Data de 09.02.2016
Autor - Alice Gabriela Harhoi
Domeniu asociat - uzucapiunea (prescripția achizitivă)
Titlu - calitatea procesuală pasivă a unității administrativ teritoriale în cadrul acțiunii în constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune și accesiune imobiliară artificială
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei P. - Secția Civilă sub nr.XXX, la data de 25.09.2013, reclamanta E.N. a chemat în judecată pe pârâtul Mun.P. - prin primar solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunțat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în XXX, jud. Prahova, compus din teren în suprafață de 324 mp. și construcția cu regim parter și etaj în suprafață de 159,18 mp.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, începând cu anul 1951, tatăl său - R.P. a folosit imobilul sus - menționat format din aceeași suprafață de teren ca și cea existentă în prezent și construcția veche, edificată de părinții săi - R.T.și R.V., astfel cum rezultă din certificatele de moștenitor nr.121/08.05.1972 și nr.879/07.11.1972.
S-a mai învederat că tatăl reclamantei - R.P. a modificat, în întregime, construcția veche, în jurul anilor 1965, și a renovat-o în perioada anilor 2007 - 2008, iar de la data de 11.11.2012 - data decesului tatălui său, în calitate de fiică, a exercitat și exercită, și în prezent, o posesie exclusivă asupra imobilului situat în XXX.
Posesia exercitată atât de bunicii reclamantei, de tatăl său, cât și de aceasta, s-a realizat în mod continuu, neîntrerupt, public și sub nume de proprietari, autorii săi și, apoi, ea însăși figurând înscriși în registrele imobiliare ale Primăriei Mun. P., fiind plătite anual impozitele corespunzătoare acestui imobil care nu este înscris în cartea funciară.
În drept, a invocat dispozițiile art.35 C.pr.civ., art.1847, art.1890 și urm., art.1860, art.492 C.civ., art.58 și art.82 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Noul Cod Civil.
În probațiune, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, un set de înscrisuri.
În raport de susținerile reclamantei E.N., la data de 01.09.2014, pârâtul Mun.P. - prin primar a formulat, în temeiul art.205 C.pr.civ., întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului P., arătând că, prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat să se constate că este proprietara unui teren în suprafață de 342 mp. și a imobilului format din construcție cu regim parter și etaj în suprafață de 159,18 mp., ambele situate în XXX.
A învederat pârâtul că, potrivit susținerilor reclamantei, imobilul ce face obiectul prezentei cauze este bunul propriu al acesteia, fiind obținut, prin moștenire, de la părinții săi, conform certificatelor nr.121/08.05.1972, nr.879/ 07.11.1972 și nr.61/23.05.2013, fiind situat în XXX, pretinzând că, de-a lungul timpului, s-a exercitat de către bunicii, tatăl și, apoi, de reclamantă, o posesie de bună - credință, netulburată, neîntreruptă și sub nume de proprietari, mai mult de 30 de ani.
Uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietății asupra unui imobil, reprezintă o sancțiune îndreptată împotriva fostului proprietar neglijent, astfel că e necesar ca acțiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate, prin efectul uzucapiunii, să fie soluționată în contradictoriu cu fostul proprietar, astfel cum s-a reținut prin decizia nr.356/2006 I.C.C.J.
A adăugat că promovarea oricărei acțiuni în justiție presupune îndeplinirea a trei cerințe esențiale: un interes (legitim, născut, actual si personal), calitatea și capacitatea procesuală a părților.
Aceste cerințe sunt cumulative, neîndeplinirea oricăreia dintre ele paralizând declanșarea sau continuarea acțiunii civile.
Prin calitate procesuală pasivă se desemnează identitatea dintre persoana care figurează în proces în calitate de pârât și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
Pe de altă parte, lipsa calității procesuale pasive în cadrul unei acțiuni, presupune că interesul reclamantului urmărit prin promovarea acțiunii în justiție nu se poate realiza față de cel chemat în judecată.
Excepția lipsei calității procesuale pasive este o excepție de fond, absolută și peremptorie care face de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii și că, întrucât, reclamanta este cea care promovează acțiunea, aceasta stabilește cadrul procesual, în concordanță cu dispozițiile art. 194 lit. a) C.pr.civ., trebuind să dovedească existența calității procesuale pasive în persona pârâtului, respectiv adevăratul proprietar în materia uzucapiunii.
În speța de față, nu rezultă că pârâtul Mun.P. - prin primar este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu și că acesta face parte din domeniul public sau din privat al orașului, reclamanta neatașând la dosar niciun titlu care să legitimeze calitatea de proprietar a pârâtului.
Astfel, din adresa nr.718/14.08.2014 emisă de Mun.P. - Direcția de Gestiune Patrimoniu, Serviciul Inventariere și Evidență Bunuri din Domeniul Public și Privat reiese că imobilul - teren și construcție din XXX, jud. Prahova nu face parte din domeniul public sau privat al Municipiului P., acesta nedeținând documente care să ateste dreptul său de proprietate.
A mai adăugat pârâtul că, nici din documentele existente la dosarul fiscal al imobilului - teren și construcție situat în XXX, emise de Serviciul Public Finanțe Locale, Serviciul Stabilire Taxe și Impozite, nu reiese că Mun.P. ar fi proprietarul vreunei suprafețe de teren din XXX, fiind menționate, însă, mai multe persoane fizice care ar fi deținut succesiv acest imobil.
În urma probei cu înscrisuri administrată în cauză, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr.16581/05.12.2014 prin care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiului P. și a respins cererea având ca obiect "uzucapiune"; formulată de reclamanta E.N. în contradictoriu cu pârâtul Mun.P. - prin Primar, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, potrivit art.248 alin.1 C.pr.civ., se impune a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Excepția lipsei calității procesuale pasive este o excepție de fond, absolută, putând fi invocată nu numai de partea interesată, ci și de instanță din oficiu, în orice stare a pricinii, admiterea acesteia făcând de prisos cercetarea fondului dreptului.
Calitatea procesuală pasivă este traducerea procesuală a calității de subiect obligat în raportul de drept material dedus judecății, putere în virtutea căreia pârâtul stă în justiție.
Așadar, legitimarea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic litigios.
Întrucât, reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, acestuia îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului.
Prin indicarea pretenției sale, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează aceasta, reclamantul justifică îndreptățirea de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
În cazul acțiunii prin care se solicită constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiunea, calitate procesuală pasivă nu poate avea decât adevăratul proprietar al imobilului în litigiu, uzucapiunea, ca mod de dobândire al dreptului de proprietate, fiind o veritabilă sancțiune îndreptată împotriva proprietarului care a pierdut posesia asupra bunului, posesie care este exercitată de o altă persoană în condițiile art.1890 C.civ.
Potrivit art.10 alin.1 C.pr.civ., părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să își probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.
Instanța de fond a reținut că, reclamantului care pretinde că pârâtul este proprietarul imobilului, îi revine sarcina probei dobândirii de către acesta a dreptului de proprietate asupra imobilului care face obiectul litigiului.
În cauză, s-a constatat că reclamanta nu a făcut nicio dovadă din care să reiasă că dreptul de proprietate asupra imobilului din XXX, jud. Prahova, format din teren în suprafață de 324 mp. și construcție cu regim parter și etaj în suprafață de 159,18 mp. ar fi intrat în patrimoniul pârâtului Mun.P..
Totodată, din adresa nr.14232/2013 emisă de Direcția de Gestiune Patrimoniu Serviciul Inventariere și Evidență Bunuri din domeniul Public și Privat, instanța de fond a reținut că pârâtul nu deține documente din care să rezulte că imobilul face parte din patrimoniul său.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Mun.P. - prin primar și, pe cale de consecință, a respins cererea având ca obiect "uzucapiune"; formulată de reclamanta E.N., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, reclamanta E.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și judecarea procesului, evocând fondul.
În motivarea cererii de apel, reclamanta a arătat că, la data de 25.09.2013, a formulat și înregistrat pe rolul Judecătoriei P. o cerere prin care a solicitat constatarea dobândirii calității de proprietar asupra imobilului format din teren de 342 mp. și construcție în suprafață totală de 159,18 mp., situată în XXX, jud. Prahova, prin uzucapiunea de peste 30 de ani.
În conținutul cererii a precizat că, începând cu anul 1951, tatăl său R.P. a folosit imobilul din XXX, format din aceeași suprafață de teren ca și cea existentă astăzi la adresa indicată, cu aceeași delimitare și construcția veche, edificată de către părinții săi - R.T. și R.V., făcând trimitere și la conținutul certificatelor de moștenitor nr. 121/08.05.1972 și nr.879/07.11.1972.
A mai arătat că, de la data de 11.11.2012 - data decesului tatălui său, în calitate de fiică, reclamanta a exercitat și exercită, și în prezent, o posesie exclusivă asupra imobilului (certificatul de moștenitor nr.61/23.05.2013).
De asemenea, posesia exercitată atât de bunicii săi, tatăl său, cât și de reclamantă s-a realizat, de-a lungul timpului, în mod netulburat, continuu, neîntrerupt, public și sub nume de proprietari și, de aceea, înțelege să invoce joncțiunea posesiilor.
Autorii săi și reclamanta sunt înscriși în registrele imobiliare ale Primăriei Mun. P., fiind plătite anual impozitele corespunzătoare acestui imobil.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtul Mun.P. - prin Primar s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținându-se faptul că acesta nu este adevăratul proprietar al imobilului vizat și, în consecință, prin cererea formulată nu ar trebui să se judece în contradictoriu cu acesta.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a adus precizări detaliate, susținute de practica judiciară și hotărâri C.E.D.O., în sensul că pârâtul Mun.P. are calitate procesuală pasivă în acest gen de cauze.
La data de 05.12.2014, instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr.16581 prin care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiului P., respingând cererea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În opinia reclamantei, instanța de fond a reținut, în mod greșit, faptul că nu ar fi făcut nicio dovadă a intrării imobilului în patrimoniul Mun.P..
În primul rând, s-a menționat că, dacă ar fi existat o cât de mică dovadă a faptului că imobilul vizat ar face parte din patrimoniul pârâtului Mun.P., fiind un bun aparținând domeniului public, nu ar fi putut opera uzucapiunea pe care a invocat-o.
Prin acțiunea introductivă și prin răspunsul la întâmpinarea formulată s-a arătat că în procesele privitoare la dreptul de proprietate, unitățile administrativ - teritoriale au calitate procesuală pasivă cu privire la bunurile aflate în domeniul public sau privat al acestora, unitatea administrativ - teritorială, respectiv Comuna, Orașul sau Județul reprezentând persoana juridică de drept public, conform Legii nr.215/2001.
Pe aceeași cale, reclamanta a mai precizat că, în situația în care s-ar constata lipsa calității procesuale pasive a pârâtului chemat în judecată, s-ar ajunge la lipsirea reclamantei de un mijloc juridic efectiv de a-și stabili dreptul de proprietate în contradictoriu cu unitatea administrativ - teritorială care administrează bunul, aceste aspecte fiind reținute în jurisprudența C.E.D.O. (cauza Faimblat contra României), ceea ce impune fiecărui stat semnatar al Convenției să reglementeze căi juridice interne pentru ca orice persoană ce invocă o încălcare a Convenției să aibă acces la acestea și să fie eficiente.
Interesul reclamantei este născut, legitim juridic, actual, personal și direct, scopul urmărit fiind acela de a-și constitui titlul de proprietate pentru intabularea dreptului său.
În opinia reclamantei, în mod greșit, instanța de fond a exclus, în mod categoric, interesul pârâtului Municipiului P., în sensul eliminării posibilității ca acesta să fie adevăratul proprietar, fiind evident faptul că procesul prin care se constată dobândirea dreptului de proprietate trebuie să se desfășoare împotriva persoanei care are calitatea de proprietar al imobilului sau mai exact, a persoanei care ar fi avut calitatea de proprietar al imobilului, dacă nu ar fi operat uzucapiunea.
Atât reprezentanții pârâtului, cât și instanța de judecată, au reținut - situație cu care reclamanta este perfect de acord - faptul că instituția uzucapiunii nu este doar un beneficiu al legii pentru persoana care dobândește proprietatea în acest fel, ci și o sancțiune față de proprietarul neglijent care lasă vreme îndelungată bunul în stăpânirea altei persoane.
Dar, în practică, în majoritatea cazurilor, nu se cunoaște persoana care ar fi avut calitatea de proprietar, dacă nu ar fi operat uzucapiunea ("probatio diabolica";) și, în cele mai multe cazuri, se cunosc autorii de la care s-a preluat posesia imobilului, fiind invocată, astfel, joncțiunea posesiilor.
Tocmai abundența unor astfel de cauze a forțat persoanele interesate să formuleze cereri de chemare în judecată în contradictoriu cu unitatea administrativ - teritorială, fiind susținut argumentul - acceptat de instanțele judecătorești - că aceasta ar fi entitatea (persoana) care ar putea să conteste drepturile reclamanților, la nivelul țării fiind instanțe judecătorești care îmbrățișează, fără niciun fel de reținere, această practică judiciară.
Reclamanta E.N. a arătat că este foarte derutant, frustrant, greu înțeles și de acceptat de ce anumite complete de judecată din cadrul aceleași instanțe judecătorești acceptă o asemenea practică judiciară, iar alte complete nu.
Personal, reclamanta poate indica cauze care au fost instrumentate și soluționate la Judecătoria P., în același timp cu prezenta cauză, în care, ori nu s-a invocat o astfel de excepție sau, dacă a fost invocată, aceasta a fost respinsă de instanță, fiind ulterior soluționată pricina pe fond.
Mai mult decât atât, taxele judiciare, onorariile experților, onorariul avocatului, celelalte cheltuieli accesorii, întreaga energie fizică și psihică consumată sunt extrem de împovărătoare.
S-a învederat că, în prezenta cauză, instanța de fond a constatat faptul că imobilul nu s-ar afla în proprietatea unității administrativ - teritoriale (pârâtul Mun.P.), fără a pune în discuție, în vreun fel, necesitatea identificării unei alte persoane care ar putea avea, în accepțiunea instanței, calitate procesual pasivă.
S-a apreciat că, în mod greșit, instanța a validat susținerea pârâtului Mun.P. privitor la așa-zisa lipsă de interes în prezenta cauză, calitatea procesuală pasivă a pârâtului fiind justificată chiar prin prisma interesului urmărit de reclamantă prin promovarea prezentei acțiuni, aceasta urmând a obține un titlu de proprietate, putând efectua, în viitor, anumite îmbunătățiri la imobil care presupun obținerea autorizației de construire și, implicit, achitarea unor taxe și impozite către unitatea administrativ - teritorială.
Nejustificată este și atitudinea pârâtului prin invocarea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât, este singura autoritate care i-ar putea imputa eludarea dispozițiilor legale în situația în care ar edifica, fără obținerea unei autorizații de construire.
Pârâtul Mun.P. - prin Primar ar trebui să fie direct interesat ca astfel de persoane care solicită, în cadrul unor acțiuni civile, constatarea dobândirii dreptului de proprietate să obțină titlul de proprietate, întrucât, ulterior, se vor înregistra ca plătitori de impozit și își vor intabula dreptul de proprietate (operațiuni care presupun achitarea de taxe către Primărie și Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară).
În acest context, reclamanta consideră de neînțeles atitudinea pe care o au reprezentanții pârâtului și nu își pot explica această atitudine decât ca fiind rezultatul unui exces de zel neconstructiv al departamentului juridic ori al unei neînțelegeri a realității din partea organului decident.
Din perspectiva unui simplu cetățean, plătitor de taxe către această unitate administrativ - teritorială, consideră că, astfel de poziții procesuale nu pot fi calificate ca demersuri în interesul urbei, al tuturor cetățenilor acesteia.
În consecința, reclamanta E.N. a susținut că Mun.P. reprezentat prin Primar are calitate procesuală pasivă și reprezentare în cauză, potrivit Legii nr.215/2001.
În drept, au fost invocate prevederile art.35 C.pr.civ., art.1847, art.1890 și urm., art.1860, art.492 C.civ., art.58 și 82 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Noul Cod Civil.
În dovedirea motivelor de apel, reclamanta a solicitat încuviințarea probelor deja solicitate în fața instanței de fond, prin intermediul cererii de chemare în judecată.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova - Secția I Civilă, cauza a fost înregistrată sub același număr unic de dosar, la data de 17.06.2015, pricina fiind soluționată în condiții de legală citare a părților litigante, fără ca intimatul - pârât Mun.P. - prin primar să își fi delegat un reprezentant în instanță și fără a fi formulat, în condițiile art.482 C.pr.civ. rap. la art.205 C.pr.civ., întâmpinare prin care să arate excepțiile, dovezile sau mijloacele sale de apărare.
Prin decizia civilă nr.2846 din data de 06.10.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția I Civilă a fost admis apelul declarat de apelanta - reclamantă E.N., împotriva sentinței civile nr.16581/05.02.2014 pronunțată de Judecătoria P., în contradictoriu cu intimatul - pârât Mun.P. - Prin Primar și, în consecință, a fost anulată sentința atacată și reținută cauza spre rejudecare, fixându-se termen de judecată la data de 03.11.2015 S4, T1 pentru când s-a dispus citarea părților, pentru a se pune în discuția acestora probele ce se vor administra în cauză.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că, prin petitul acțiunii cu care a fost investită instanța de fond, reclamanta E.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Mun.P. - prin primar, să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în XXX, jud. Prahova, format din teren în suprafață de 324 mp. și construcția amplasată pe acesta având regim parter și etaj în suprafață de 159,18 mp.
Prin sentința apelată, instanța de fond admițând excepția lipsei calității procesuale pasivă a pârâtului Mun.P. - prin primar, a respins acțiunea formulată de reclamanta E.N. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Potrivit art.480 alin.3 Teza I C.pr.civ. "în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul";.
Textul menționat în precedent stabilește regula (evocarea fondului în apel) după anularea hotărârii, însă, tot art.480 alin.3 C.pr.civ. reglementează și excepția.
În speță, instanța de fond și-a fundamentat soluția pe aprecierea potrivit căreia pârâtul Mun.P. - prin primar nu deține documente din care să rezulte că imobilul în litigiu ar face parte din patrimoniul său, fără a administra un minimum de probatorii pe fondul cauzei.
Pentru considerente expuse, tribunalul a admis apelul și, în baza art.480 alin.3 Teza I C.pr.civ., a anulat sentința atacată și a reținut cauza spre rejudecare, iar în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasivă a pârâtului Mun.P. - prin primar, invocată de acesta, a dispus unirea acesteia cu administrarea probelor, respectiv cu fondul cauzei, întrucât, pentru judecarea acesteia era necesar să se administreze aceleași dovezi ca și pentru finalizarea etapei cercetării procesului sau, după caz, pentru soluționarea fondului, conform art.248 alin.4 C.pr.civ.
La data de 29.10.2015, apelanta - reclamantă E.N. a depus la dosar precizare (f.64), prin care a învederat că înțelege să mărească câtimea obiectului cererii, în sensul că solicită a se constata că a devenit proprietara și asupra imobilului format din construcție - C2 (anexă) cu regim parter, în suprafața totală de 18.21 mp., construcție situată în XXX, jud. Prahova, conform expertizei tehnice ing. Niță Corneliu, prin accesiune imobiliară.
Astfel, apelanta - reclamantă a menționat faptul că, imobilul - construcție C2 cu regim parter - anexă a întregului imobil care face obiectul acțiunii (situat în XXX, jud. Prahova) a fost identificată și poziționată pe schița de plan și de expertul topo ing. Andreescu Florin Gabriel și, mai mult decât atât, valoarea construcției C2 este de 8.100 lei, conform raportului de expertiză tehnică - evaluare - completare ing. Niță Corneliu, menținând celelalte solicitări și susțineri formulate în cuprinsul cererii introductive.
Prin încheierea de ședință din data de 03.11.2015, tribunalul a încuviințat, la solicitarea apelantei - reclamante E.N., probe cu expertize tehnice de specialitate topometrică și construcții civile și industriale și testimonială (f.82), fiind audiați martorii Moraru Aurora și Țîrîian Dumitru (f.118, 119).
Rapoartele de expertiză topo ing. Mladinovici Iulian (f.115) și construcții civile și industriale ing. Dabija Mihail - Bogdan au fost depuse la data de 12.01.2016 și, respectiv 07.01. 2016, apărătorul apelantei - reclamante învederând, la termenul de judecată din data de 12.01.2016, că nu înțelege să formuleze obiecțiuni cu privire la constatările experților (f.121).
La termenul de judecată din data de 02.02.2016, constatând că, raportat la valorile imobilelor în litigiu - teren și construcție, astfel cum au fost stabilite prin rapoartele de expertiză dispuse în cauză și nota de ședință depusă la termenul din 12.01.2016 (f.120) există diferențe în ceea ce privește taxa judiciară de timbru datorată, tribunalul a invocat excepția insuficientei timbrări a apelului.
Evocând fondul, ca urmare a anulării sentinței civile nr. 16581/05.02.2014 pronunțată de Judecătoria P., prin decizia nr. 2846/06.10.2015 a Tribunalului Prahova, se constată și reține următoarele:
Potrivit art.248 alin.1 C.pr.civ. "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a pricinii";.
Astfel, în ceea ce privește excepția insuficientei timbrări a acțiunii, invocată din oficiu, art. 33 din O.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru prevede, la alin.1, că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege";.
În speță, potrivit chitanței seria 130534/02.02.2016 (f.131), apelanta - reclamantă E.N. a făcut dovada satisfacerii cerinței completării cuantumului taxei judiciare de timbru cu suma de 224 lei, context în care tribunalul va respinge excepția insuficientei timbrări a acțiunii, invocată din oficiu.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului - pârât Mun. P. - prin primar, invocată de acesta prin întâmpinare, este cunoscut faptul că o astfel de calitate presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic obligațional dedus judecății.
Astfel, în ceea ce privește cadrul procesual pasiv în acțiunile având ca obiect uzucapiune, atunci când proprietarul nu este cunoscut, potrivit "Minutei"; întâlnirii dintre conducerea C.S.M. și membrii Comisiei pentru unificarea practicii judiciare - cu președintele Secției Civile a I.C.C.J., reprezentantul P.I.C.C.J. și președinții secțiilor civile, conflicte de muncă și asigurări sociale a curților de apel pentru discutarea problemelor de practică judiciară neunitară din data de 01.04. 2009, în cazul în care proprietarul imobilului este necunoscut - ca în cazul de față - acțiunea poate fi introdusă în contradictoriu cu unitatea administrativ - teritorială, în speță, pârâtul Mun.P. - prin primar, și/sau vecinii imobilului, aceștia justificând calitatea procesuală pasivă.
Așa fiind, cum în cauza dedusă judecății, singura entitate care ar putea contesta dreptul de proprietate al reclamantei E.N. este unitatea administrativ - teritorială, în mod corect prezentul demers judiciar a fost inițiat în contradictoriu cu pârâtul Mun.P. - prin primar, context în care tribunalul urmează să respingă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului - pârât Mun. P. - prin primar, invocată de acesta prin întâmpinare.
Pe fondul cauzei, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se reține că, la data de 08.11.1971, a decedat Radu Toma, cu ultimul domiciliu în XXX, jud. Prahova, de pe urma căruia au rămas ca moștenitori legali acceptanți R.V., în calitate de soție supraviețuitoare și R.P., în calitate de fiu, masa succesorală fiind compusă din imobilul situat în XXX, jud. Prahova, constând din suprafața de 100 mp. teren - construcție și casa de locuit compusă dintr-o cameră și sală, construcție din paiantă, acoperită cu tablă, imobil dobândit de defunct, prin succesiune, de la părinții săi, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.121/08.05. 1972 (f.10 - dos. fond).
Potrivit certificatului de moștenitor nr.879/07.11.1072, de pe urma defunctei R.V., decedată la data de 26.03.1072, cu ultimul domiciliu în XXX, jud. Prahova, a rămas ca unic moștenitor legal acceptant R.P., în calitate de fiu, căruia i-a revenit întreaga masă succesorală compusă din dreptul indiviz de ¼ din cca. 100 mp. teren de construcție situat în XXX, jud. Prahova și din casa de locuit aflată pe acesta, construcție din paiantă, compusă dintr-o cameră și un antreu, imobile dobândite prin de defunct, prin moștenire de la soțul său R.T. (f.8 - dos. fond).
La data de 11.11.2012, a decedat și R.P., cu ultimul domiciliu în XXX, jud. Prahova, de pe urma căruia au rămas ca unic moștenitor legal acceptant reclamanta E.N., în calitate de fiică, căreia i-a revenit întreaga masă succesorală compusă din imobilul situat în XXX, jud. Prahova, constituit din suprafața de teren de 100 mp. și locuința amplasată pe acest teren, construcție din paiantă, acoperită cu tablă, compusă dintr-o cameră și sală, construcție din paiantă, imobil dobândit de defunct, parte, prin succesiune de la defunctul său tată R.T., decedat la data de 08.11.1971 și, parte, prin succesiune de la defuncta sa mamă R.V., decedată la data de 26.03.1072, astfel cum reiese din certificatul de moștenitor nr.61/23.05.2013 (f.9 - dos. fond).
Martorii audiați la solicitarea reclamantei au arătat că sunt vecini cu aceasta, locuind pe aceeași stradă, la nr.12, respectiv la nr.18, părinții reclamantei deținând, la nr.14, cca. 300 mp., niște anexe și o casă veche, în spate, terenul fiind îngrădit și stăpânit de autorii acesteia, iar după decesul lor, reclamanta a continuat posesia terenului, fiind cunoscută în zonă ca proprietar al terenului și a construcției, neexistând litigii asupra proprietății.
Au mai relatat martorii că pe teren se află două clădiri în care locuiește reclamanta, construite fiind de tatăl acesteia împreună cu soția sa Rădulescu Ecaterina, construcția veche, din spate fiind edificată cu contribuția bunicilor săi, ambele locuințe fiind construite din cărămidă, cu fundație și planșeuri de beton, fără a se putea preciza dacă a existat autorizație de construire.
Pe calea prezentului demers judiciar, astfel cum a fost precizat, reclamanta E.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Mun.P. - prin primar, să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în XXX, jud. Prahova, compus din teren în suprafață de 324 mp. și construcția cu regim parter și etaj în suprafață de 159,18 mp. și că a devenit proprietară și asupra imobilului format din construcția - C2 (anexă) cu regim parter, în suprafața totală de 18.21 mp., construcție situată la aceeași adresă, conform expertizei tehnice ing. Niță Corneliu, prin accesiune imobiliară, invocând prevederile art.35 C.pr.civ., art.1847, art.1890 și urm., art.1860, art.492 C.civ., art.58 și 82 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Noul Cod Civil.
Este cunoscut faptul că unul dintre cele mai importante efecte ale posesiei, când aceasta se prelungește în timp, este uzucapiunea sau prescripția achizitivă.
Uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin posedarea neîntreruptă a acestuia în tot timpul fixat de lege.
Cel care pretinde că a dobândit dreptul de proprietate sau alt drept real prin uzucapiune trebuie să facă dovada că a posedat bunul în timpul prevăzut de lege, în speță, 30 de ani și că posesia a fost una utilă, adică a fost o posesie propriu - zisă, iar nu o detenție precară și că această posesie nu a fost viciată.
Regularitatea posesiei este prezumată de lege.
În cauza dedusă judecății, reclamanta a invocat posesia exercitată încă din anul 1951 de tatăl său - R.P. care a folosit imobilul situat în XXX, jud. Prahova, compus din aceeași suprafață de teren ca și cea existentă și în prezent, la aceeași adresă, având aceeași delimitare și construcția veche edificată de părinții săi cu regim parter și etaj în suprafață de 159,18 mp., dar și construcția - C2 (anexă) cu regim parter, în suprafața totală de 18.21 mp.
În privința terenului, posesia exercitată atât de tatăl reclamantei, cât și de aceasta s-a realizat, astfel cum au relatat și martorii audiați în cauză, de-a lungul timpului, în mod netulburat, continuu, neîntrerupt, public și sub nume de proprietari, fiind invocată joncțiunea posesiilor sau accesiunea posesiilor care poate fi definită prin adăugarea, la termenul posesiei actuale a posesorului (nb. în speță, a reclamantei), a timpului cât lucrul a fost posedat de autorul său (tatăl reclamantei - R.P.), fiind o posesie mai îndelungată decât limita fixată de lege, respectiv 30 de ani.
În prezenta cauză, joncțiunea posesiilor este posibilă și a fost dovedită, fiind întrunite condițiile cerute de lege, și anume: este vorba de o posesie propriu - zisă, deoarece detenția precară nu poate fi unită cu o posesie și cel care invocă joncțiunea, în speță, reclamanta E.N., este succesorul în drepturi al autorului său R.P..
Pe cale de consecință, evocând fondul, ca urmare a anulării sentinței civile nr.16581/05.02. 2014 pronunțată de Judecătoria P., prin decizia nr.2846/06.10.2015 a Tribunalului Prahova, în temeiul art.35 C.pr.civ., art.1847, art.1890 și urm. și art.1860 C.civ. de la 1864, va fi admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta E.N., în sensul constatării că aceasta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 343 mp. situat în intravilanul Mun. XXX, jud. Prahova, identificat în perimetrul pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 1, având categoria de folosință curți - construcții, conform raportului de expertiză tehnică de specialitate topo ing. Mladinovici Iulian (f.145), prin efectul uzucapiunii de 30 de ani.
În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea dobândirii de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra imobilului - construcție C1- locuință, având regim de înălțime P + E și C2 - anexă, având regim - parter, ambele situate în intravilanul XXX, prin efectul accesiunii imobiliare, sens în care s-au invocat prevederile art.492 C.civ. de la 1864, text de lege pe care reclamanta E.N. și-a întemeiat prezentul demers judiciar, "orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contră";.
Aceste dispoziții nu se referă la accesiunea imobiliară artificială, ca mod de dobândire a proprietății, ci dispensează pe proprietarul terenului de dovada proprietății construcției.
Accesiunea imobiliară artificială, spre deosebire de cea naturală, presupune intervenția omului și, implică obligația proprietarului ce beneficiază de ea să plătească despăgubiri celui în detrimentul căruia a operat.
Codul civil reglementează limitativ două cazuri de accesiune imobiliară artificială, respectiv: 1. accesiunea plantațiilor, construcțiilor și lucrărilor făcute de un proprietar pe terenul său cu "materiale străine";, aparținând, așadar, altei persoane (art.493 C.civ.); 2. accesiunea plantațiilor, construcțiilor și lucrărilor făcute de către a treia persoană, cu materialele ei, pe terenul proprietatea altei persoane (art.494 C.civ.), distingându-se situația constructorilor de bună sau rea - credință și dreptul acestora la despăgubiri, în anumite condiții.
Este cunoscut faptul că legislația civilă pornește de la ideea că lucrul principal este terenul și că, prin accesiune, proprietarul terenului devine și proprietarul construcției sau plantației superficies solo cedit.
Astfel, art.492 C.civ. consacră ideea de accesiune, în cel mai larg sens al său, incluzând atât accesiunea prin producere (ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății), cât și accesiunea prin unire sau încorporare (art.482 C.civ.) și reprezintă temei al unei prezumții de proprietate, decurgând din relația de la accesoriu la principal care este stabilită între două lucruri.
Acest text legal are o dublă dimensiune: pe de o parte, reglementează faptul material al accesiunii și efectul dobânditor de proprietate al acestuia, iar pe de altă parte, instituie o prezumție de proprietate asupra lucrului accesoriu în favoarea proprietarului lucrului principal, sub acest ultim aspect plecându-se de la legătura de la accesoriu la principal dintre cele două lucruri, care este un rezultat al unirii sau încorporării, astfel încât, se trage concluzia că proprietarul lucrului principal este și proprietarul lucrului accesoriu.
Accesiunea imobiliară artificială se particularizează prin faptul că presupune intervenția omului, respectiv a unui constructor de bună sau de rea - credință și plata unor despăgubiri către cel în detrimentul căruia acționează - fundamentul acestor despăgubiri fiind reprezentat de principiul potrivit căruia nimănui nu este permis să se îmbogățească în dauna altor persoane, evidențiindu-se astfel caracterul oneros al acestei forme de accesiune.
Dată fiind această prezentare analitică a instituției accesiunii imobiliare artificiale invocată de reclamantă, se constată, din chiar motivarea situației de fapt deduse judecății, că autorul său - R.P. a modificat, în întregime, construcția veche, în jurul anului 1965 și a renovat-o în perioada anilor 2007 - 2008 și, având în vedere cele două cazuri de accesiune imobiliară artificială expres reglementate de Codul civil, se constată că situația prezentată în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu se încadrează în niciunul dintre acestea, câtă vreme, ambele cazuri presupun ipoteze în care cele două lucruri principal - terenul și, respectiv bunul mai puțin important - construcția, aparțin unor proprietari diferiți, titularul dreptului asupra bunului important devenind și titular al bunului mai puțin important, și anume proprietarul terenului devine și proprietarul construcției.
În speță, din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, se reține că reclamanta a dobândit, prin prezenta decizie, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 343 mp. situat în intravilanul Mun. XXX, jud. Prahova, identificat în perimetrul pct.1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 1, având categoria de folosință curți - construcții, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, mai exact, al joncțiunii posesiilor exercitate de autorul său - R.P. și de aceasta, construcțiile fiind edificate, de asemenea, de părinții săi, cea veche, aflată în spate și cu contribuția bunicilor săi, nefiind, așadar, îndeplinite condițiile dobândirii dreptului de proprietate, prin accesiune.
Așa fiind, conform raportului de expertiză tehnică de specialitate construcții civile și industriale ing. Dabija Mihail - Bogdan, s-a început edificarea construcției în anul 1963 - parterul și în anul 1972 - etajul/mansarda, pe terenul proprietate personală a autorului reclamantei,astfel încât, aceasta nu se poate prevala de dispozițiile art.492 și urm. C.civ. pentru a obține un titlu de proprietate pentru construcția edificată în condițiile arătate și fără autorizație de construire, câtă vreme, așa cum s-a mai arătat, problema accesiunii imobiliare artificiale se pune numai atunci când o persoană construiește cu materialele sale pe terenul proprietatea altei persoane, ori proprietarul terenului construiește, pe terenul său, cu materiale aparținând altei persoane.
Pentru considerentele expuse, tribunalul urmează să respingă ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea dobândirii de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra imobilului - construcție C1 - locuință, având regim de înălțime P + E și C2 - anexă având regim - parter, ambele situate în intravilanul Mun. XXX, jud. Prahova, prin efectul accesiunii imobiliare, luând act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
| ← Dobândirea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii nu... | Dreptul la liberă exprimare şi limitele acestuia → |
|---|
