Nu se poate recunoaşte o activ.ca fiind prestată în gr.I de muncă prin asim.cu cele expres şi limitativ enumerate de An.1 la Ord.MMPS 50/1990 prin nesocotirea voinţei legiuitorului de a acorda doar gr.aII-a pt.activ.şi cu încălcarea dec.CC nr.818–821/2008
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Sentinţă civilă nr. 778 din data de 13.05.2013
Prin cererea formulată prin reprezentantul lor convențional comun, doamna M.N., avocat în Baroul Bacău, potrivit împuternicirii avocațiale, cerere adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr.3281 la data de 28.06.2011, reclamanții C.G., C.N., D.G., M.I. ,M.I., M.O., S.G., S.A., S.F. au chemat în judecată SC "E."; SA București solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că au prestat activitate profesională în grupa I de muncă în perioade diferite, cuprinse în intervalul de timp 01.08.1956 - 01.04.2001, cu timp de lucru 100% și să fie obligată pârâta să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Prin sentința civilă nr.222/27.01.2012 Tribunalul Bacău a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de societatea comercială pârâtă și a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamanților, sentință ce a fost casată prin decizia pronunțată la data de 30.05.2012 de Curtea de Apel Bacău care a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pe rolul Tribunalului Bacău cauza a fost reînregistrată la data de 09.07.2012, în rejudecare instanța luând act prin încheierea din data de 19.10.2012 de renunțarea reclamanților S.F., C.G., M.I., S.A. și M.I. la judecată (f.12) și dispunând la cererea reclamanților efectuarea unei expertize în specialitatea "protecția muncii";, lucrare întocmită de domnul C. M. (f.32-48).
La data de 12.01.2013 a survenit decesul reclamantului D.G. (f.59).
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Reclamanții au fost angajați ai SC E. SA, domnul C.N. lucrând în perioadele 01.08.1956 - 01.10.1956 ca electrician principal (fila 18) și 1.11.1959 - 01.05.1999 ca maistru principal, domnul O.M. în perioada 6.11.1968 - 01.10.1998 ca inginer principal, ocupând și funcția de șef secție I.T. (f.56-64) iar domnul S.G. în perioadele 04.07.1960 - 11.10.1962 și 23.11.1964 - 01.10.1998 ca electrician, maistru, tehnician (f.66-77).
În aceste perioade, susțin reclamanții că au desfășurat activități specifice în instalațiile electrice de înaltă și joasă tensiune, în condiții deosebite de muncă determinate de periculozitatea instalațiilor electrice, cu riscuri de explozii, incendii, avarii și pericol pentru sănătatea și integritatea fizică și psihică a personalului, lucrătorii unităților care beneficiază de energie electrică fiind încadrați în grupe similare celei cerute.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Ordinelor 50/1990, 590/2008, pe cele ale L.27/1996, ale HCM 1061/1968, pe prevederile Decretelor 205/1976 și 400/1981 fiind invocate, de asemenea, dispozițiile MMPS cuprinse în actul 84823/07/11/1990, Normele generale de protecția muncii, Normele specifice de protecția muncii pentru transportul și distribuția energiei electrice.
Prin precizările înregistrate la data de 12.11.2012 (f.20), reclamanții C. N., D. Gh., M. O. și S. Gh. au solicitat să se constate că activitatea pe care au desfășurat-o pentru pârâtă se încadrează în grupa I de muncă prin comparație cu activitatea personalului de la instalațiile de exploatare a căilor ferate, prevăzută la pct.123 din anexa 1 la Ordinul 50/1990, cu referire și la decizia ÎCCJ nr.258/2004 în considerentele căreia s-a reținut că nu se poate restrânge aplicarea acestui act normativ numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior. O atare interpretare se impune cu atât mai mult, cu cât forma dobândită de ordinul respectiv prin completările și modificările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente iar a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări, ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă.
Încadrarea în grupa I sau a II-a de muncă pentru perioadele menționate este reglementată de dispozițiile și anexele Ordinului nr. 50/1990, respectiv ale Ordinului nr. 100/1990 și nr. 125/1990, prin indicarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale corespunzătoare fiecărei grupe în parte.
În aplicarea acestor dispoziții normative, conform punctului 6 din Ordinul nr. 50/1990, se impunea aprobarea, de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, încadrării în grupa I și a II-a de muncă, numai dacă, cu toate măsurile luate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locul de muncă depășea încă nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)
Existența condițiilor deosebite la locurile de muncă este necesar să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele M.S. sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților.
Aceste determinări trebuiau confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care la data efectuării analizei constatau dacă s-au aplicat toate măsurile posibile de nominalizare a condițiilor de muncă și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal (art. 4 și 5 din Ordinul 50/1990).
Totodată, organizația sindicală, ca reprezentantă a salariatului și cea mai autorizată să cunoască condițiile concrete de muncă ale fiecărui salariat, a participat la operațiunea de încadrare a activităților desfășurate de salariații în anumite grupe de muncă.
Aceste demersuri nu i-au vizat însă și pe reclamanți, aceștia neregăsindu-se printre salariații a căror activitate a fost constatată ca fiind desfășurată în condiții de grupa I de muncă.
Expertul desemnat în cauză arată că activitățile reclamanților sunt încadrabile în grupe de muncă, angajatorul precizând că aceste activități au fost deja încadrate în grupa a II - a de muncă, potrivit punctelor 112-115 din anexa 2 la Ordinul 125/1990 (f.54).
112. Activitatea de exploatare din camerele de comandă din centralele electrice conectate la S.E.N..
113. Electricienii și alt personal din formațiile de revizii și reparații ale LEA de 110 kv și mai mari care lucrează sub tensiune sau la potențial.
114. Personalul de tură din instalațiile de 750 kv care desfășoară activitate la pupitrul de comandă și în restul instalației.
115. Montarea, exploatarea, întreținerea și repararea stâlpilor și a liniilor electrice de înalta tensiune, la înălțimi peste 15 m.
Expertul consideră că, deoarece analiza condițiilor de muncă ale reclamanților a evidențiat situații generatoare de deteriorări ale capacității de muncă și ținând cont de scopul apariției Decretului - Lege nr. 68/1990 (cel care a generat Ordinul 50/1990 cu completările Ordinului 50/1990 cu completările ulterioare) de "înlăturarea de inechități în vederea pensionării" singura modalitate de abordare este aceea a asimilării (prin similitudinea riscurilor existente și prin consecințele acestor riscuri) cu activități și domenii specificate explicit în anexele Ordinului 50/1990 cu completările ulterioare.
Asimilarea se face cu activitățile prevăzute la pct.123 din Anexa nr.1 la Ordinul 50/1990 - meseriile și funcțiile din unitățile de exploatare a căilor ferate, a căror activitate este legată direct de siguranța circulației - și avându-se în vedere atribuțiile de serviciu realizate, condițiile impuse instalațiilor și cele la care au fost expuși lucrătorii, normele riguroase de protecția muncii ce trebuia respectate, faptul că asigurarea funcționării instalațiilor electrice din S.E.N. are același grad de dificultate ca și siguranța circulației feroviare.
Această asimilare nesocotește, însă, voința legiuitorului de a nu acorda decât beneficiul grupei a II - a de muncă anumitor activități și locuri de muncă din sistemul energetic (implicit și a celor nenominalizate care se desfășurau efectiv în aceleași condiții cu acestea) și, astfel, de a nu extinde beneficiul grupei I de muncă pentru activități din alte domenii decât cele menționate în anexa 1 a O.50/1990.
Mai mult, o asemenea, asimilare nu s-a putea face decât cu încălcarea deciziilor Curții Constituționale nr. 818-821/3.07.2008 prin care s-a constatat că prevederile art.1, art.2 alin.(3) și art.27 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Considerentele deciziei nr.258/2005 sunt prezentate trunchiat de către reclamanți, neputând avea aplicabilitate în cauză întrucât prin soluționarea recursului în anulare ce a făcut obiectul analizei ICCJ a statuat că nu se poate accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului, în raport cu situația pe care beneficiarii o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări, întrucât aceasta ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat (s.n.), în speță recunoscându-se beneficiul grupei I de muncă unui lucrător din unitățile de exploatare a căilor ferate, a căror activitate este legată direct de siguranța circulației, pensionat anterior intrării în vigoare a D-L 68/1990, reținându-se că prin "Nota"; din Anexa nr. 1 la ordinul 50/1990 se prevede că acest personal beneficiază de încadrare în grupa I de muncă de la data la care a lucrat în funcțiile respective.
Se observă, de asemenea, că pentru a da eficiență dispozițiilor art.10 din Ordinul 50/1990 expertul a stabilit procentele în care reclamanții și-au desfășurat activitatea în condiții încadrabile în grupe de muncă doar pe baza datelor obținute cu ocazia convocării, reclamanții neadministrând alte probe pentru dovedirea acestor procente.
Față de considerentele expuse, tribunalul va respinge ca nefondată acțiunea, astfel cum a fost precizată .
| ← Capacitate procesuală de folosinţă a Direcţiei Silvice Bacău | Acordarea daunei materiale în temeiul Legii 221/2009. → |
|---|
