Acordarea daunei materiale în temeiul Legii 221/2009.
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Sentinţă civilă nr. 747 din data de 29.04.2013
Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 503/110/2012, reclamanta C.A. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul Românie - Direcția Pentru Coordonarea Aplicării Legii Nr.10/2001 și Statul Român prin M.F.P. solicitând instanței acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral și daune materiale.
În motivarea acțiunii, reclamantă arată că:
Tatăl său, Ț.G., decedat in anul 1980, a fost condamnat pe teme politice prin sentința 106/15.05.1959 la 25 ani munca silnica, 10 ani degradare civica si confiscarea totala a averii. A fost arestat la data de 16.12.1958 și eliberat la data de 22.06.1964 din Penitenciarul Botoșani. A efectuat 5 ani, 5 luni si 25 zile de detenție.
Pentru confiscarea averii, dosarul a fost întocmit conform Legii 10/2001, se afla spre soluționare din anul 2003 la Guvernul României (Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietății) și înregistrat sub nr. 11422/CC.
Nici până în 2012 nu a fost încă repartizat la vreun evaluator, așa după
cum reiese din adresa RG 5212/L10/1452/14.02.2011.
În dovedire, reclamanta a depus înscrisuri: sentința de condamnare nr.106 din 15 mai 1959 pronunțată de Tribunalul Militar al Regiunii a- II-a Militară București, Colegiul de fond în dosarul nr.1099/1959 ;biletul de ieșire din detenție nr.3864/1964 eliberat de Penitenciarul Botoșani, actul său de naștere ,
actul său de căsătorie, actul de deces al tatălui său, numitul Ț.G., adresa nr. RG/5212/L10/1452/14.02.2011 emisă de Guvernul României - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Direcția pentru coordonarea aplicării Legii nr.10/2001.
Cadrul procesual inițial fixat prin cuprinsul cererii de chemare în judecată a fost modificat la termenul din 23.04.2012, când reclamanta, prin apărător a precizat că înțelege să se judece exclusiv în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin M.F.P. și a cuantificat daunele solicitate la suma de 150 000 lei pentru daunele morale și 200 000 lei pentru despăgubirile materiale.
Bunurile confiscate prin procesul verbal din 8.08.1959 pentru care se solicită acordarea de despăgubiri materiale au fost indicate de către reclamantă ca fiind: o casă de locuit, dependințe, beci, hambar (fila 144 dosar instanță).
În conformitate cu prevederile art.4 al.3 din Legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, instanța a solicitat CNSAS dosarul în care a fost pronunțată condamnarea autorului reclamantei, numitul Ț.G., document aflat la filele 53-158 dosar instanță.
Pârâtul Statul Român prin M.F.P. a formulat întâmpinare invocând excepțiile inadmisibilității capetelor de cerere referitoare la acordarea daunelor morale și a celor pentru bunurile imobile confiscate.
Apreciind că nefinalizarea procedurilor privind acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr.10/2001 la data promovării prezentei cauze deschide reclamantei calea unei acțiuni pentru obținerea de despăgubiri în baza Legii nr.221/2009, instanța a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere referitor la acordarea daunelor materiale pentru bunurile imobile confiscate ca urmare a condamnării pe nedrept.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarea situație de fapt:
Reclamanta C.A. este descendent gradul I a numitului Ț.G. (decedat la 25.06.1980).
Prin sentința civilă nr.106/15.05.1959 pronunțată de Tribunalul Militar al regiunii a II a Militară București autorul reclamantei a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică și 10 ani degradare civică cu confiscarea totală a averii pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzute de art.209 pct.1 Cod penal, pedeapsă redusă la 6 ani închisoare corecțională prin Decizia nr.16/1963 a Plenului Tribunalului Suprem al R.P.R.
Conform procesului verbal de confiscare încheiat la 8.08.1959 (fila 40), în baza sentinței penale de condamnare, autorului reclamantei i-au fost confiscate următoarele bunuri imobile: o casă de locuit compusă din 2 camere și o sală construită din lemn și pământ în camere având dușumea acoperită cu draniță, un hambar de circa 6 m lungime având dotarea un coșer și o magazie acoperite cu draniță, un beci de piatră, un grajd de vite cu două camere acoperit cu draniță.
Asupra excepției inadmisibilității capătului de cerere referitor la acordarea daunelor morale instanța reține că :
Conform art.5 lit. a) din Legea nr.221 din 2 iunie 2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989:"; Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art.4 alin.(4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.";
Prin Decizia nr.12/2011 din 19/09/2011, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr.789 din 07/11/2011 privind recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat:
"Stabilește că, urmare a deciziilor Curții Constituționale nr.1.358/2010 și nr.1.360/2010, dispozițiile art.5 alin.(1) lit. a) teza I din Legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.";
În aplicarea deciziei menționate, obligatorii conform art.3307 Cod procedură civilă, instanța, constatând că la data pronunțării prezentei hotărâri nu mai există temeiul juridic în baza căruia reclamanta și-a fundamentat capătul de cerere referitor la acordarea daunelor morale, va admite excepția inadmisibilității și va respinge cererea privind acordarea daunelor morale în temeiul acestei excepții.
În ceea ce privește acordarea despăgubirilor materiale, conform art. 5 al.1 lit. b :"; Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare.";
Conform adresei nr. RG/5212/L10/1452/14.02.2011 emisă de Autoritatea Națională pentru restituirea proprietăților (fila 8) procedura administrativă privind soluționarea notificării pe care reclamanta a depus-o în temeiul Legii nr.10/2001 pentru restituirea/obținerea de despăgubiri pentru bunurile confiscate în temeiul sentinței penale de condamnare a tatălui său nu este finalizată, la această autoritate fiind în lucru dosarul ce conține Dispoziția nr.12/2006 emisă de Primarul comunei O. prin care se respingea cererea de restituire în natură a imobilelor ce au făcut obiectul notificării nr.211/2001 și se propun acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Astfel, se constată că după 12 ani de la data notificării și 7 ani de la data emiterii Dispoziției Primarului comunei O., reclamanta nu a obținut despăgubirile cuvenite pentru bunurile imobile confiscate autorului său, cererea sa urmând a fi satisfăcută în baza Legii nr.221/2009, cu atât mai mult cu cât acordarea de despăgubiri în condițiile prevăzute la alin. (1) lit. b) atrage încetarea de drept a procedurilor de soluționare a notificărilor depuse potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare (art.5 al.5 din Legea nr.221/2009).
Pentru considerentele expuse, instanța va admite capătul de cerere referitor la acordarea de despăgubiri reprezentând doar echivalentul bunurilor imobile confiscate conform procesului verbal din 8.08.1959 și solicitate de către reclamantă prin înscrisul aflat la fila 144, nu și pe cel al bunurilor mobile evaluate de către expert: casă cu dependințe, hambar (coșer și 1 magazie), beci și grajd, reținând ca valoare totală a acestor despăgubiri suma de 95.155 lei stabilită prin expertiza H.C.
Instanța va reține această valoare ca reprezentând valoarea despăgubirilor și nu cea indicată de către pârât în cuprinsul raportului de expertiză extrajudiciară, evaluarea acestor bunuri făcându-se în mod corect de către expert la valoarea de piață a imobilelor în aplicarea prin analogie a art.10 al.8 din Legea nr.10/2001, cuantum care, de altfel, se apropie de cel indicat de pârât având în vedere că în expertiza extrajudiciară valoarea imobilelor nu conținea și TVA-ul.
În mod corect expertul a aplicat coeficientul de reducere de 10% pentru proces pe rol având în vedere metoda de evaluare prin care s-au stabilit despăgubirile - valoarea de piață, astfel încât sub acest aspect nu pot fi reținute nici obiecțiunile reclamantei la raportul de expertiză.
Admiterea capătului de cerere referitor la acordarea despăgubirilor reprezentând echivalentul bunurilor imobile confiscate atrage și aplicarea prevederilor art.274 Cod procedură civilă privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată solicitate și dovedite a fi făcute de către reclamantă în cauza pendinte, cheltuieli reprezentând onorariu expert. Instanța va admite excepția inadmisibilității capătului de cerere referitor la acordarea daunelor morale și va respinge capătul de cerere referitor la acordarea daunelor morale ca inadmisibile.
| ← Nu se poate recunoaşte o activ.ca fiind prestată în gr.I de... | Inadmisibilitatea acţiunii în revendicare introdusă după... → |
|---|
