Contestaţie la executare . Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Decizie nr. 907 din data de 23.04.2013
Asupra cererii deduse judecății, instanța constată următoarele :
Recurent : S.C. P. S.R.L.
Intimat A.F.P. Bacău.
Obiectul cererii : Recurs împotriva s.c. 8652/180/2012 pronunțată de Judecătoria Bacău.:
Soluția instanței de fond
Judecătoria Bacău , prin sentința recurată a respins contestația la executare formulată de către S.C. P. S.R.L. împotriva executării Deciziei 40/22.10.2008 emisă de către A.F.P. Bacău.
Pentru a da această soluție prima instanță a reținut următoarele :"; Pentru obligația restantă a SC A.I. SRL în cuantum de 1189919 lei, la care se adaugă dobânzi de întârziere, a fost angajată răspunderea solidară a contestatoarei SC P. SRL, potrivit deciziei nr. 40/22.10.2008 emisă de intimata A.F.P. A MUN. BACĂU (filele 8- 12).
Intimata a arătat prin întâmpinare faptul că Tribunalul Bacău a închis procedura falimentului, în dosarul nr. 7209/110/2009 și a dispus radierea SC A.I. SRL BACĂU.
De asemenea, a învederat că decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 40/2008 a fost verificată de instanța de contencios administrativ, nefiind modificată de instanța de control judiciar, aspect confirmat și de contestatoare.
Contestatoarea a susținut că la momentul radierii debitoarei falite datoriile fiscale ale SC A.I. SRL erau inexistente, potrivit bilanțului de lichidare întocmit de lichidatorul judiciar al SC A.I. SRL.
Potrivit art. 24 din OG nr. 92/2003, creanțele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silită, (…) prin alte modalități prevăzute de lege.
Contestatoarea a solicitat lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării deciziei nr. 40/2008.
Potrivit art. 172 al. 3 din OG nr. 92/2003, contestația la executare poate fi făcută și împotriva titlului executoriu, în cazul în care acesta nu e o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional și dacă pentru constatarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În speță, decizia nr. 40/22.10.2008 reprezintă actul de creanță al creditorului potrivit dispozițiilor art. 28 al. 3 din Codul de procedură fiscală.
Însă, împotriva deciziei nr. 40/22.10.2008 există o procedură administrativă de contestatare, conform dispozițiilor art. 28 al. 6 din Codul de procedură fiscală.
Dispozitivul deciziei nr. 40/22.10.2008 este în concordanță cu considerentele actului fiscal, astfel încât efectele acesteia se întind împotriva debitorilor obligați în solidar până la plata creanței.
Executarea silită se desfășoară până la stingerea creanțelor fiscale în titlul executoriu, inclusiv a dobânzilor, penalităților de întârziere, precum și a cheltuielilor de executare, potrivit art. 142 al. 5 din OG nr. 92/2003.
Potrivit art. 148 al. 4 lit. a din OG nr. 92/2003, executarea silită încetează dacă s-au stins integral obligațiile fiscale prevăzute în titlul executoriu, inclusiv obligațiile de plată accesorii, cheltuieli de executare și orie alte sume stabilite în sarcina debitorului, potrivit legii.
Măsurile de executare silită aplicate în condițiile prezentului cod se ridică prin decizia întocmită în cel mult două zile de la data la care a încetat executarea silită, de către organul de executare (conform art. 148 al. 5 din OG nr. 92/2003).
În speță, se constată că motivele de fapt invocate de către contestatoare în acțiunea principală nu se înscriu în condițiile care privesc contestația la titlu (titlul de creanță fiscală devenit titlu executoriu fiind clar și lămurit în ceea ce privește efectele sale).
Pe cale de consecință, va dispune respingerea contestației la titlu, ca nefondată.
Va respinge acțiunea conexă, procesul - verbal privind cheltuielile de executare silită nr. 129635 din 06.08.2012 nefiind criticat pentru motive de nelegalitate sau netemeinicie, potrivit dispozițiilor art. 172 al. 1 Cod procedură fiscală.
Nefiind anulat actul de creanță fiscal și nefiind invocate vicii ale actului de executare silită, urmează a dispune respingerea cererii conexate.
Motivele recursului . Recurenta solicită admiterea recursului susținând că prima instanță a pronunțat sentința recurată fără a ține cont de situație de fapt probată . Arată că anterior introducerii contestației , creanța fiscală înscrisă în Decizia nr. 40/22.10.2008 era în totalitate stinsă.
Arată că prin contestația la executare a solicitat posibilitatea executării silite a titlului executoriu în situația în care suma înscrisă în titlu s-a stins integral în timp. Consideră că prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii principale.
Arată că prima instanță a ignora înscrisurile prin care a demonstrat că debitul nu mai există deoarece creanța a fost stinsă. Arată că a depus înscrisuri din care rezultă că nici ea, recurenta , nici S.C. A.I. S.R.L. nu figurează cu datorii scadente la A.F.P. Bacău.
Arată că odată stinsă creanța s-a retras și răspunderea solidară iar recurenta nu mai poate fi supusă executării pentru recuperarea aceleiași creanțe.
Apărările intimatei : Intimata, prin Întâmpinare, susține că sentința recurată este temeinică și legală . Arată că prin Decizia nr. 40 /22.10.2008 a fost stabilită răspunderea solidară a S.C. P. S.R.L. cu debitoarea principală, S.C. A.I. S,.R.L.. Decizia 40/2008 a fost contestată dar Curtea de Apel Bacău prin s.c. 147/10.10.2010 a respins contestația, soluție rămasă irevocabilă prin respingerea recursului S.C. P. S.R.L. de către I.C.C.J. Bacău.
Mai arată intimata că în dosarul de faliment nr. 7209/110/2009 T5ribunalul Bacău a închis procedura falimentului S.C. A.I. S.R.L. și a dispus radierea societății.
Susține că recurenta consideră că nici obligația ei solidară nu mai există deoarece debitoarea principală este radiată.
Soluția instanței de recurs : Analizând actele și lucrările instanța de control judiciar reține că prin Decizia nr. 40/2008 A.F.P. Bacău a angajat răspunderea solidară a A.S. P. S.R.L. împreună cu debitoarea principală S.C. A.I. S.R.L.
Decizia a fost contestată dar contestația a fost respinsă printr-o sentință irevocabilă prin respingerea recursului.
Debitoarea principală, S.C. A.I. S.R.L. a fost radiată ca urmare a închiderii procedurii falimentului .
Recurenta a susținut ți la fondul cauzei și în recurs, că prin închiderea procedurii, creanța a fost radiată și ca urmare nu mai are nici o obligație față de A.F.P. , deoarece debitoarea principală nu mai figurează cu nici o datorie, fiind radiată.
A formulat contestație la executare cu solicitând la primul capăt de cerere lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu respectiv a Deciziei 40 /2008 , adică a solicitat instanței să precizeze dacă titlul față de ea, petenta, mai este valabil având în vedere că prin închiderea procedurii falimentului debitoarea principală nu mai este înregistrată cu nici un debit, doar că se folosește termenul încetării de drept a executării.
Prima instanță a respins prin dispozitiv contestația la executare în integralitatea ei, iar în considerente a tratat cele două motive ale contestației separat și a respins separat contestația la titlu.
Recurenta în recurs susține că datoria nu mai există pentru a fi executată.
Instanța de recurs are în vedere că Decizia nr. 40 /2008 stabilește o răspundere solidară a recurentei cu S.C. A.I. S,R.L. Răspunderea solidară nu dispare dacă debitorul principal dispare. Acest lucru nu trebuie lămuri prin soluția instanței , acest lucru este de esența răspunderii solidare , este unul din motivele pentru care este instituită , respectiv pentru a se evita riscul ca debitorul principal să nu mai poată achita datoria inclusiv datorită dispariției lui. O societate care nu există nu mai poate avea datorii, și radierea debitoarei principale înseamnă radierea datoriilor acesteia. Prin răspunderea solidară s-a stabilit o datorie și în sarcina recurentei, pentru același debit și acesta nu a făcut nici o probă prin care să demonstreze că debitul a fost achitat
Recurenta solicita de fapt o interpretare a deciziei fiscale , dar aceasta a fost analizată de o instanță competentă prin soluția dată la contestația pe care S.C. P. S.R.L. a formulat-o împotriva deciziei .
Ca urmare judecătoria a procedat în mod corect.
În ceea ce privește legalitatea actelor de executare, prima instanță a reținut că contestatoare nu a motivat acest capăt de cerere.
Ca urmare, instanța va respinge recursul.
| ← Pretenţii. Jurisprudență Drepturile omului | Anulare proces verbal de contravenţie. Jurisprudență Contracte → |
|---|
