Obligaţia de a face. Jurisprudență Cereri; Chemare în judecată (acţiuni, cereri)
| Comentarii |
|
Tribunalul GORJ Sentinţă civilă nr. 1616/2016 din data de 06.10.2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2016:010.001616
Cod operator 2442/2443
Dosar nr. R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 1616/2016
Ședința publică de la 06 Octombrie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE:
Asistent judiciar:
Asistent judiciar:
Grefier:
Pe rol fiind judecarea cererii formulate de reclamantul F.I.împotriva pârâtei S.C. P S.A., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, pentru pârâtă a răspuns avocat D.N.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul pune în discuție excepția lipsei interesului în promovarea acțiunii invocată de pârâtă în întâmpinare.
Apărătorul pârâtei solicită admiterea excepției conform motivelor inserate în întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, constatând cercetarea judecătorească încheiată și cauza în stare de judecată, potrivit art. 392 C.pr.civ.,declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul parților în ordinea și în condițiile prevăzute la art. 216 C.pr.civ.
Apărătorul pârâtei solicită respingerea acțiunii conform motivelor inserate în întâmpinare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27.05.2016, pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr., reclamantul F.I. a chemat în judecată pârâta S.C. P S.A. pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să-i emită o adeverință pentru grupa a - II-a de munca in procent de 100% pentru perioada 11.03.1977-18.06.1990, completata conform formularului tip prezentat in anexa la Ord. 590/2008 al Ministerului Muncii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 11.03.1997-18.06.1999 a fost angajat cu contract de munca pe perioada nedeterminată in cadrul unității parate, P SA - S T si S S îndeplinind meseria de maistru mecanic si maistru compresoare.
A mai arătat reclamantul că a solicitat unității pârâte eliberarea unei adeverințe pentru grupa a-II-a de munca care sa cuprindă elementele necesare pentru a fi valorificata la stabilirea pensiei. Urmare a cererii sale in adeverința nr. emisa de unitatea parata la data de … se menționează ca in perioada 11.03.1977-18.06.1999 a fost angajat in meseria de maistru mecanic si maistru compresoare iar activitatea desfășurata se încadrează in grupa a-II-a de munca potrivit Ordinului Anexa 2 pct.45. De asemenea, se arata ca unitatea a plătit CAS majorat cu 5 % pentru toți maiștri mecanici si maiștri compresoare iar adeverința menționează datele respective însă nu în formatul impus de Ord. 590/2008 al Ministerului Muncii, ordin ce prevede obligativitatea eliberării adeverinței ce atesta activitatea in grupele superioare de munca in forma tipizata.
Că, pârâta deține in arhiva documentele in baza cărora se poate elibera o adeverința in formatul impus prin dispozițiile legale si dat fiind faptul ca adeverința ce i-a fost eliberata nu a putut fi valorificata s-a adresat cu o noua solicitare, dar căreia nu i s-a dat curs pana in prezent și potrivit art. 126 din HG 257/2011 privind Normele de aplicare a Legii 263/2011 unitatea are obligația eliberării adeverinței solicitate in termen de 30 zile, parata fiind cea care deține documentele privind încadrarea in grupe de muncă a foștilor salariați ai S T si S.
În dovedirea acțiunii, depune la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: adeverința … din data de 30.04.2015, decizia nr. ……. din data de ……… privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă.
În temeiul art. 205 C.Proc. Civ. pârâta S.C. P S.A. a formulat întâmpinare
invocând pe cale de excepție lipsa de interes a reclamantului în promovarea acțiunii si respingerea acesteia ca atare iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În apărare,a arătat că prezenta cauză este un litigiu de munca, având ca obiect "obligația de a face". Astfel cum rezulta din petitul cererii de chemare in judecata, reclamantul solicita instanței de judecata "obligarea paratei sa-i emită o adeverința pentru grupa a II-a de munca in procent de 100% pentru perioada 11.03.1977 - 18.06.1999, completata conform formularului tip prezentat in anexa la Ord. 590/2008 al Ministerului Muncii", cu toate că însuși reclamantul recunoaște in mod expres faptul ca la momentul formulării acțiunii se afla în posesia unei adeverințe prin care îi este recunoscuta perioada 01.03.1990 - 18.06.1999 ca fiind lucrata în grupa a II-a de munca, in procent de 100%, mențiune înregistrata si in carnetul de munca al reclamantului.
Deși reclamantul recunoaște că pârâta i-a eliberat o adeverința prin care i s-a recunoscut perioada cuprinsa in intervalul 01.03.1990 - 18.06.1999 ca fiind in grupa a II-a de munca, in procent de 100%, precum și faptul ca in mod corect i-a fost completat carnetul de munca, prin cererea de chemare în judecata solicita sa-i fie eliberata o noua adeverința în acest sens.
A mai arătat pârâta că în conformitate cu prevederile Legii nr.62/2011 privind dialogul social,conflictul individual de munca reprezintă conflictul de munca ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații care decurg din contractele individuale si colective de munca ori din acordurile colective de munca si raporturile de serviciu ale funcționarilor publici precum si din legi sau din alte acte normative. De asemenea, sunt considerate conflicte individuale de munca următoarele: conflictele in legătura cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părți prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor stabilite prin contractul individual de munca ort raportul de serviciu; conflictele in legătura cu constatarea nulității contractelor individuale de munca ori a unor clauze ale acestora;
Conform art. 211 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social: cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate după cum urmează:a) masurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de munca, inclusiv angajamentele de plata a unor sume de bani pot fi contestate in termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoștința de măsura dispusa;b) constatarea nulității unui contract individual de munca poate fi ceruta de părți pe întreaga perioada in care contractul respectiv se aplica;c) plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate si restituirea unor sume care au format obiectul unor plați nedatorate pot fi cerute in termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Codul muncii reglementează la rândul lui si stabilește in mod clar ca litigiile de munca reprezintă conflicte de munca. Dispozițiile art.231 din Codul muncii prevăd in mod expres: Prin conflicte de munca se înțelege conflictele dintre salariați si angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de munca.
Jurisdicția muncii,ce face obiectul Titlului XII al Codului muncii, are dispoziții generale ce stabilesc competenta materiala si teritoriala a instanțelor de judecata precum și regulile speciale de procedura. Potrivit art.266 Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de munca cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea si încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de munca prevăzute de prezentul cod, precum si a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod și conform art. 267 pot fi părți in conflictele de muncă:a) salariații precum si orice alta persoana titulara a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de munca;b) angajatorii persoane fizice si/sau persoane juridice -. agenții de munca temporara, utilizatorii, precum si orice alta persoana care beneficiază de o munca desfășurata in condițiile prezentului cod;c) sindicatele si patronatele;
d) alte persoane juridice sau fizice care au aceasta vocație in temeiul legilor speciale sau al Codului de procedura civila."
Pârâta a mai arătat că prin cererea de chemare in judecata cu care a investit Tribunalul Gorj, calificata ca fiind obligația de a face, reclamatul solicita eliberarea unei noi adeverințe, in condițiile in care deja i s-a eliberat adeverința nr. …./………., neexistând un conflict de munca în sensul celor detaliate mai sus.
Pe cale de excepție, invocă lipsa de interes a reclamantului în promovarea acțiunii si solicita respingerea acesteia ca atare:
Potrivit art. 33 C.pr.civ., interesul de a acționa trebuie sa fie determinat, legitim si personal.
Astfel cum a detailat mai sus scopul cererii de chemare in judecata este acela de a fi emisa o noua adeverința pentru grupa a II-a de munca în procent de 100% pentru perioada 11.03.1977 - 18.06.1999, completata conform formularului anexa la Ordinul nr. 590/2008, in condițiile in care adeverința nr.18456/30.04.2015 respectă întocmai cerințele ordinului menționat de către reclamant.
Subliniază faptul ca reclamantul nu face dovada ca a contestat decizia nr…./……. prin care Casa Teritoriala de Pensii nu i-a valorificat grupa superioara de munca, invocând doar faptul ca este incorecta, fără a se prezenta temeiul legal considerat de către reclamant a fi fost încălcat.
Pe fondul cauzei, solicita respingerea acțiunii ca neîntemeiata:
Potrivit prevederilor legale,pârâta P S.A. i-a eliberat reclamantului o adeverința din care rezulta ca in perioada 01.03.1990 - 18.06.1999 a desfășurat activitate in grupa a II-a de munca, in procent de 100%.
Potrivit legislației în materie, raportata la perioada de referința, modalitatea de clasificare a locurilor de munca in raport de condițiile de munca in care se desfășoară activitatea a cunoscut doua etape: înainte si după 1 aprilie 2001.
Astfel, in raport de condițiile de munca in care se desfășoară activitatea:
a) înainte de l aprilie 2001, locurile de munca erau clasificate în: locuri de munca încadrate in grupa I, grupa a II-a si grupa a III-a de munca:
b) după 1 aprilie 2001 si pana in prezent, locurile de munca sunt clasificate in: locuri de munca in condiții deosebite, locuri de munca in condiții speciale si locuri de munca în condiții normale.
Potrivit Legii nr. 3/1977, în raport de condițiile, complexitatea si importanta muncii, locurile de munca se încadrează in grupa I, II sau III de munca, prin decret al Consiliului de Stat."
Astfel, in temeiul acestei prevederi, Consiliul de Stat a adoptat Decretul nr. 215/1977, care a abrogat Hotărârea nr.1001/1968. Acest decret a introdus noțiunile de încadrare permanentă și încadrare temporara in grupele I si II de munca și a enumerat exhaustiv locurile de munca încadrate permanent in grupele I si II. In ceea ce privește locurile de munca încadrate temporar, Decretul prevede ca acestea se stabilesc anual prin ordin comun al Ministerului Muncii, Consiliul Sanitar Superior și Consiliul Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România. Ambele tipuri de încadrări se efectuau in limita numărului maxim de persoane aprobat anual, defalcat pe ministere, alte organe centrale si consilii populare județene si al municipiului București, odată cu adoptarea planului național unic de dezvoltare economico-sociala.
Aceste dispoziții, prezintă relevanță in prezent numai cu privire la persoanele deja încadrate în grupele I si II in perioada valabilității lor.
Startul noii reglementari l-a dat Decretul - Lege nr. 35/1990. care a abrogat art.3 alin. 1 din Decretul nr. 215/1977 precum si Decretul - Lege nr. 68/1990, in aplicarea căruia s-a emis Ordinul nr.50/1990, modificat prin Ordinul nr.125/1990.
Aceste dispoziții au recunoscut, in vederea pensionarii, tuturor persoanelor de la locurile de munca si activitățile care potrivit reglementarilor existente până in anul 1969 și după aceea, erau prevăzute sa fie încadrate in grupele I sau II de munca, dreptul de a beneficia de încadrarea in aceste grupe pe întreaga perioada cat au lucrat la locurile de munca si activitățile respective, indiferent de numărul de locuri de munca aprobat prin planul național unic de dezvoltare economica sociala.
Așadar, sub suveranitatea Ordinului nr. 50/1990, astfel cum acesta a fost modificat de Ordinul nr. 125/1990, exista doua perioade: 18.03.1969 - 01.03.1990:
Aceasta perioada se împarte in altele doua: 18.03.1969 - 31.12.1975 când încadrarea în grupele I și II de munca se face proporțional cu timpul lucrat, așa cum a fost stabilit prin precizările P S.A- Ministerului Muncii si Ministerului Sănătății nr. 11860/1969 fără a se condiționa de existenta buletinelor de determinare a noxelor; 01.01.1976 - 31.12.1969 când încadrarea in grupele I și II de munca, de asemenea, nu este condiționata de existenta buletinelor de determinare a noxelor.
Potrivit prevederilor Ordinului nr.50/1990, raportat la perioada 18 martie 1969-1 martie 1990,unitățile aveau obligația sa analizeze si sa precizeze, in termen de 30 de zile de la data adoptării Ordinului nr.50/1990 pe baza documentelor existente in unitate, situația încadrării personalului in grupele I si II de munca începând cu 18.03-1969 si pana la data adoptării Ordinului .Temeiul juridic al acestei încadrări este Ordinul nr. 50/1990, ordin ce a înlocuit Ordinele Ministerului Muncii si Ministerului Sănătății nr. 59/1969. nr. 105/1976 și nr. 210/1977.
Pentru perioada 01.03.1990 - 01.04.200, încadrarea se face in temeiul Ordinului nr. 50/1990, așa cum acesta a fost modificat prin Ordinul nr. 125/1990; in baza buletinului de determinare a noxelor; determinările de noxe se fac de organele Ministerului Sănătății sau de către laboratoarele de specialitate proprii ale unităților si se confirma de inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii; și numai daca locurile de munca vizate se regăsesc în locurile de munca prevăzute in Ordinul nr. 125/1990; nivelul noxelor existente la locurile prevăzute in aceste grupe depășește nivelul admis prevăzut in normele de protecție a muncii; si la data efectuării analizei, toate masurile posibile de normalizare a condițiilor erau luate si toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal, fapt constatat de inspectorii de stat teritoriali.
Buletinele de determinare prin expertizare care se eliberau pentru locurile cu condiții grele sau periculoase de munca, nu mai sunt necesare.
Determinarea locurilor de munca susceptibile a avea un nivel ridicat de noxe se determina de către unități, iar ulterior încadrării, unitățile erau obligate sa nominalizeze împreuna cu sindicatele salariații încadrați in grupele 1 si/sau II- la nominalizare se ținea seama in principiu de:condițiile deosebite de munca concrete in care își desfășurau activitatea persoanele respectiv(nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc); timpul efectiv lucrat in acele condiții (in principiu, minimum 50% pentru grupa I și minimum 70% pentru grupa a II- a).
Mai arată,pârâta că cererea de chemare in judecata formulata de reclamant vizează perioada 11.03.1977 - 18.06.1999, inclusiv perioada pentru care pârâta a eliberat adeverința din care rezulta ca in perioada 01.03.1990 -18.06.1999 reclamantul a desfășurat activitate in grupa a II-a de munca, in procent de 100%.
Că, solicitarea reclamantului ce are ca obiect obligarea pârâtei sa "emită o adeverința pentru grupa a II-a de munca in procent de 100% pentru perioada 11.03.1977 - 01.03.1990" este neîntemeiată. Pentru prima data in legislația tarii noastre, clasificarea locurilor de munca in grupele I, II si III de munca s-a făcut prin Legea nr. 27/1966, al cărei art. 6 dispune "(1) Locurile de munca, după condițiile in care s-a desfășurat activitatea, se împart in 3 grupe in raport de influenta factorilor nocivi asupra organismului, solicitarea fizica si neuropsihica sau periculozitatea. (...) Stabilirea locurilor de munca ce se încadrează in grupele I si II de munca se face pe baza criteriilor și de către organele prevăzute prin hotărâre a Consiliilor de Miniștri. Raportat la acest text de lege, Consiliul de Miniștri a adoptat HG nr. 1061/1968, care reglementează criteriile in baza cărora s-a făcut încadrarea locurilor de munca in grupele I si II de munca, după cum vom detaila in cele ce urmează.
In grupa a II-a de munca au fost încadrate locurile de munca in care organismul este supus unui grad ridicat de solicitare, ca o consecința a : a ) prezentei la locul de munca a unor substanțe vătămătoare care pot provoca boli profesionale sau de alta natura, grave, ce pot determina o incapacitate de munca permanenta si parțiala;b) unor condiții de munca ce implica un efort fizic mare sau solicitare nervoasa deosebita, in special la locurile de munca cu temperaturi ridicate, zgomot intens, concentrare intensa, vibratil sau alte nocivități;c) unor condiții de munca ce implica o solicitare mărita nervoasa, ca urmare a existentei la locul de munca a unui risc de explozie, de iradiere sau de infectare.
Potrivit art.2 din aceeași Hotărâre nr.1061/1968, aceste locuri de munca trebuiau stabilite de Ministerul Muncii, Împreuna cu Ministerul Sănătății cu acordul Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor, la propunerile ministerelor si a celorlalte organe centrale, făcute cu consultarea uniunii sindicatelor de ramura.
Astfel,in temeiul acestei Hotărâri, a fost emis Ordinul nr.59/1969, in care sunt enumerate exhaustiv locurile de munca încadrate in grupele I si II de munca. Ulterior, sub Incidența Legii nr. 3/1977 si in aplicarea acesteia,Consiliul de Stat a adoptat Decretul nr. 215/1977, care a abrogat Hotărârea nr.1061/1968. Acest Decret a introdus noțiunile de încadrare permanenta si încadrare temporara in grupele I și II de munca și a enumerat exhaustiv locurile de munca încadrate permanent in grupele I si II de munca.
Prin Decretul - Lege nr. 35/1990 a fost abrogat art. 3 din Decretul nr. 215/1977, iar in aplicarea Decretului - Lege nr. 68/1990 s-a emis Ordinul nr. 50/1990 modificat de Ordinul nr. 125/1990.
In perioada de aplicabilitate a Ordinului nr.50/1990, modificat de Ordinul nr. 125/1990, au existat așa cum a mai arătat mai sus, doua etape de timp.
Pentru perioada invocata prin acțiunea formulata de reclamant respectiv 11.03.1977 -01.03.1990, încadrarea in grupele I si II de munca nu a fost condiționata de existenta buletinelor de determinare a noxelor.
Reclamantul susține că în toata aceasta perioada a desfășurat activitatea ca mecanic construcții montaj si maistru mecanic si considera ca este îndreptățit sa i se recunoască grupa a II-a de munca,însă nu precizează temeiul de drept pe care își întemeiază aceasta solicitare.
Potrivit prevederilor contractului colectiv de munca încheiat intre S.N.P "P" S.A si salariați, reprezentat de FSU P, Anexa nr. 14, pentru categoriile de salariați prevăzuți la pct. 45 din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 125/1990, grupa a II-a de munca s-a acordat începând cu 01.03.1990.
De altfel,Ordinul nr. 125/1990 a fost primul act normativ in baza căruia a fost acordata grupa a II-a de munca acestor categorii profesionale.
Mai mult, înainte de apariția Ordinului nr.50/1990,modificat prin Ordinul nr. 125/1990, locurile de munca pentru care s-au acordat grupa I și a II-a de munca erau limitate și stabilite potrivit legislației sus - menționate.
Până data de 01.03.1990 nicio categorie profesionala din categoria activității desfășurate de reclamantul nu a beneficiat de încadrarea in grupa a II-a de munca.
Având in vedere cele detaliate mai sus, rezulta faptul ca pentru perioada 11.03.1977 - 01.03.1990, respectiv pana la publicarea Ordinului nr. 50/1990, modificat prin Ordinul nr. 125/1990, locul de munca in care reclamantul si a desfășurat activitatea nu a fost încadrat in categoria locurilor de munca pentru care s-a acordat grupa a II-a de munca.
Subliniază faptul ca raportat la perioada anterioara anului 1997 pârâta are doar calitatea de deținător legal de arhiva, după cum este prevăzut de art. 6 si următoarele din HG nr. 257/2011,
In drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 201 alin. 1 si art. 205 C. proc. civ. precum si pe celelalte dispoziții legale invocate in cuprinsul acesteia.
Analizând materialul probator administrat in cauză,instanța constată că excepția este întemeiata iar acțiunea lipsita de interes,in sensul considerentelor ce se vor arata in continuare.
Prin cererea de chemare in judecata cu care a investit Tribunalul Gorj, calificata ca fiind obligația de a face, reclamatul a solicitat eliberarea unei noi adeverințe, in condițiile in care deja i s-a eliberat adeverința nr………,completata conform formularului anexa la Ordinul nr. 590/2008.
Potrivit art.32 din Codul de procedură civilă, una din condițiile de exercițiu a acțiunii civile este ca reclamantul să justifice un interes, care, potrivit art.33 din Codul de procedură civilă, trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, urmărit de cel care pune în mișcare acțiunea. Condiția interesului actual vizează faptul că interesul trebuie să existe în momentul în care se exercită acțiunea civilă și pe tot parcursul procesului.
Astfel,interesul reprezintă folosul practic urmărit de reclamant prin promovarea acțiunii. Interesul exista atunci când prin admiterea acesteia reclamantul ar obține recunoașterea unui drept. Or,in cazul de fata reclamantul a dobândit deja adeverința nr. ………emisă de P S.A.,ceea ce conduce la lipsa interesului acestuia in promovarea acțiunii,deoarece daca s-ar admite acțiunea, reclamantul ar ajunge sa dețină doua adeverințe emise de același pârât pentru aceeași perioadă,ceea ce este evident de neconceput. Faptul că prin decizia nr…… din data de ………. privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă,Casa Județeană de Pensii nu a valorificat adeverința antemenționată deoarece nominalizarea nu este corectă nu justifica un interes legitim din partea reclamantului in promovarea acțiunii,deoarece acesta avea posibilitatea să conteste decizia pronunțată la Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice.
Având in vedere faptul ca prin adeverința nr….. reclamantului i s-a recunoscut perioada cuprinsa in intervalul 01.03.1990 - 18.06.1999 ca fiind lucrata in grupa a II-a de munca, in procent de 100% precum și faptul ca in mod corect i-a fost completat carnetul de munca, reclamantul nu mai justifica interesul in promovarea cererii de chemare in judecata in contradictoriu cu pârâta.
Prin urmare, tribunalul va admite excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea acțiunii invocată de pârâtul S.C. P S.A. și pe cale de consecință va respinge acțiunea, ca lipsită de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea acțiunii invocată de pârâtul S.C. P S.A. și pe cale de consecință respinge acțiunea formulată de reclamantul F. I,domiciliat în comuna B, sat B, județul G împotriva pârâtei S.A. P S.A., cu sediul în B, str. C, nr. , sector , ca lipsită de interes.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 06.10.2016, la Tribunalul Gorj.
| ← Lipsa calității procesuale pasive a persoanei responsabile de... | Divorţ. culpa în desfacerea căsătoriei. Jurisprudență... → |
|---|
