Acţiune în constatare
| Comentarii |
|
Tribunalul GORJ Sentinţă civilă nr. 1778/2016 din data de 20.10.2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2016:010.001778
Cod operator 2442/2443
Dosar nr.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 1778/2016
Ședința publică de la 20 Octombrie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE:
Asistent judiciar:
Asistent judiciar:
Grefier:
Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul C.N. împotriva pârâtelor C.N.T.E.E.T. S.T.C., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat, pentru reclamant, avocat L.E., cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind reprezentantul societăților pârâte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța a acordat cuvântul atât cu privire la excepțiile invocate prin întâmpinare de către societatea pârâtă cât și cu privire la fondul cauzei.
Apărătorul reclamantului a solicitat respingerea excepțiilor pentru motivele invocate prin răspunsul la întâmpinare iar pe fondul cauzei a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și onorariu expert conform chitanțelor atașate la dosarul cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în data de 26.11.2015, sub numărul.., reclamantul C.N. în contradictoriu cu pârâtele C.N.T.E.E.T. STC a solicitat să se constate că a desfășurat activitate în condiții specifice grupei I de muncă, în procent de 100% și pe cale de consecință să fie obligată pârâta să-i acorde grupa I de muncă în conformitate cu prevederile Ordinului 50/1990 pentru perioada 10.02.1982-16.10.1989 și 22.02.1991-1 aprilie 2001 precum și obligarea sa la emiterea unei adeverințe cu mențiunile cuprinse în dispozitivul hotărârii judecătorești.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că în perioada lucrată la pârâtă, și-a desfășurat activitatea în cadrul IRE, ulterior redenumită FRE, efectuând lucrări de întreținere, revizie, reparații, lucrări de lichidare a avariilor și incidentelor la instalațiile electrice de înaltă tensiune.
A susținut că felul muncii desfășurate de el în funcția pe care a deținut-o, potrivit fișei postului și sarcinilor de serviciu, se încadrează în grupa I de muncă, dreptul la acordarea acestui beneficiu fiind prevăzut de dispozițiile art. 3, 6 și 7 din Ordinul 50/1990, având în vedere că: în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu (realizarea sarcinilor de muncă) a fost supus unui complex de factori de risc și îmbolnăvire și accidente ce erau determinate de sarcinile de serviciu, de natura instalațiilor pe care le avea în întreținere și exploatare și de mediul în care își desfășura activitatea; activitatea sa a fost desfășurată în prezența permanentă a unor factori de risc major, cum ar fi substanțe toxice (clophen, gaz SF 6), substanțe caustice (soluții de electrolit, acid sulfuric), substanțe inflamabile (ulei, hârtie impregnată), gaze toxice determinate de străpungerea anumitor izolații la transformatoarele de curent sau în tuneluri și puțuri de cabluri. Toată activitatea a desfășurat-o în prezența unei tensiuni a curentului electric de până la 400000 wați, împrejurare ce a condus la riscuri de îmbolnăviri și la afectare fizică și psihică permanentă.
A arătat reclamantul că în permanență activitatea s-a desfășurat în condițiile menționate mai sus, fiind îndeplinită astfel condiția prevăzută de art.7 al.1 din Ordinul 50/1990 privitoare la timpul efectiv lucrat în aceste condiții deosebite de muncă (în cazul său procentajul a fost de 100% și nu de cel puțin 50% cum prevede textul invocat).
Activitatea prestată de el în aceste condiții de muncă grele și periculoase a fost recunoscută cu ocazia încheierii contractelor colective de muncă pe perioada 1990 - 2001 și în tot acest interval de timp a beneficiat de sporuri la salariu.
A mai arătat reclamantul că activitatea pe care a desfășurat-o în perioada în litigiu și în prezent a inclus și include lucrări de exploatare și întreținere a capacităților de producție ale societăților ai căror angajați au beneficiat de grupa I de muncă.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat admiterea probelor cu înscrisuri, martori și expertiză tehnică în specialitatea protecția muncii, care să aibă următoarele obiective: să se stabilească dacă locul de muncă în care a desfășurat activitatea în perioada lucrată la pârâtă, așa cum a menționat-o, se încadrează în grupa I de muncă în procent de 100%, potrivit condițiilor de muncă concrete și specificului locului de muncă în care a desfășurat activitatea, în raport de actele depuse la dosar;să se menționeze nivelul noxelor existente, suprasolicitarea fizică și nervoasă, riscul deosebit de accidente și boli profesionale la care a fost supus în raport de condițiile de microclimat nefavorabile, avându-se în vedere reglementările în vigoare, inclusiv Ordinul 50/1990.
Pârâta C.N.T.E.E.T. legal citată a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a societății , excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția inadmisibilității iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii formulata de către reclamant ca neîntemeiata.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, s-a arătat că sistemul energetic a suferit mai multe reorganizări, astfel că prin HG 1199/1990 a fost înființată R. A. E in cadrul căreia actuala SC"E."SA era o Direcție Generala de Furnizare si Distribuție a E E, iar prin HG 365/1998 a fost înființata C N E in cadrul căreia SC E SA a devenit filiala având ca obiect de activitate distribuția si furnizarea energiei electrice.
Prin HG 627/2000 a fost înființată SC E SA, ca societate comerciala pe acțiuni având ca obiect de activitate distribuția si furnizarea energiei electrice, iar prin HG 1342/2001 a fost reorganizata aceasta societate înființându-se societăți comerciale de distribuție si furnizare a energiei electrice si 8 sucursale de întreținere si servicii energetice iar in anul 2005 prin HG 74/2005, SC "E" SA, s-a reorganizat si s-a înființat S C,E Serv"; SA.
În aceste acte normative se prevede ca activitatea de distribuție si furnizare a energiei electrice se desfășura la nivelul întregii tari, motiv pentru care la nivel de teritoriu era organizata in unități care au purtat diferite denumiri iar personalul din cadrul acestora a fost transferat In structurile rezultate ca urmare a reorganizărilor succesive, împreuna cu toata arhiva de personal, noile structuri substituindu-se in drepturile si obligațiile structurilor de la care s-au transferat personalul. În conformitate cu art. 46 din HG 1342/2001,a avut loc reorganizarea,,E"; SA, precum si prin HG 74/2005 prin înființarea altor societăți comerciale, care au preluat în condițiile dispuse de legiuitor atât drepturile cat si obligațiile fostei societăți, inclusiv în ceea ce privește litigiile in curs;
Astfel,în conformitate cu HG 1342/2001, noua societate formata
prin divizarea S.C. E S.A. este debitorul obligației prevăzute de Ordinul50/1990,
referitoare la atestarea condițiilor de munca si emiterea unei adeverințe in acest sens adeverințele se întocmesc si se eliberează, numai in baza documentelor verificabile, aflate in
evidentele angajatorilor sau ale deținătorilor de arhive iar in conformitate cu prevederile art. 47 si art. 48 din Decretul lege nr. 31/1954 rezulta ca debitorul obligației din cauza de fata este noua persoana juridica formata prin HG 1342/2001, care a preluat patrimoniul fostului angajator al reclamanților.
Pârâta a invocat de asemenea excepția inadmisibilității acțiunii in constatarea unei situații de fapt, precizând în acest sens că în conformitate cu dispozițiile art. 35 din Noul Cod de procedura civila, partea care are interes poate sa facă cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept.
Prin acțiunea formulata de către reclamant se solicita ca instanța sa constate o situație de fapt, nu de drept, respectiv ca activitatea desfășurata de către acesta s-ar încadra intr-o grupa de munca superioara celei determinate de unitatea la care a fost angajat. Având in vedere faptul ca acțiunea in constatare are ca obiect o situație de fapt si nu de drept, aceasta este inadmisibila.
Pe fondul cauzei , pârâta a solicitat respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată și nelegală pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat acordarea grupei I de muncă, în conformitate cu prevederile Ordinului 50/1990, fără a preciza însă anexa din ordin și locul din anexă care consideră că îi este aplicabil și mai ales fără a face dovada faptului că ar fi lucrat cel puțin 50% din timpul efectiv de lucru în condițiile încadrabile în grupa I.
Că, Ordinul nr. 50/1990 a fost dat în aplicarea Decretului Lege nr. 68/08.02.1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, așa cum se prevedea în art. 2 alin.2 al decretului-lege "Locurile de muncă și activitățile care se încadrează în grupa I și II de muncă, vor fi precizate, la propunerea ministerelor, de Ministerul Muncii și Ocrotirii Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Naționala pentru Protecția Muncii în termen de 30 de zile de la data emiterii prezentului decret-lege."La pct. I și 2 din acest ordin, se prevede în mod expres, că locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale ce se încadrează în grupele I și II de muncă sunt cuprinse in anexele 1 și 2.
A mai arătat pârâta că din analiza detaliată a Anexelor 1 și 2 din cadrul Ordinului nr. 50/1990, în raport cu funcțiile deținute de reclamant - acestea nu se regăsesc în nici una din categoriile profesionale, activitățile ori locurile de muncă prevăzute în anexe. Încadrarea în grupele I și II de muncă se făcea în situația în care cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente depășește nivelul maxim admis prevăzut de Normele Republicane de Protecția Muncii.
A mai precizat că aceste măsuri au fost luate și că munca în incinta stațiilor de transformare - acolo unde lucrează reclamantul - se încadrează în normele republicane. In cadrul societății pârâte este monitorizata permanent starea de sănătate si evoluția stării de sănătate a personalului care lucrează in instalațiile din stațiile electrice, neconstatându-se efecte asupra stării de sănătate a persoanelor monitorizate.
De altfel, in urma analizării Raportului privind asigurarea stării de securitate si sănătate in munca pe anul 2001, conform procesului verbal nr.1/2002, Comitetul de securitate si sănătate in munca din cadrul societății, comitet format din reprezentanții angajatorului si ai salariaților, a precizat: "CSSM-TEL nu nominalizează nici un loc de munca cu condiții deosebite, conform art.2 din HG nr.261/2001 si implicit nu sunt constituite condițiile legale pentru asemenea nominalizări."
HG nr.261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de munca în condiții deosebite stabilea încadrarea locurilor de munca în condiții deosebite in funcție de prezența în mediul de munca a noxelor profesionale fizice constând în zgomot, vibrații, unde electromagnetice, presiune, radiații ionizante, radiații calorice, radiații laser de putere neprotejate, precum și a noxelor profesionale chimice sau biologice, prevăzute în Normele generale de protecție a muncii, care nu respecta limitele admise prevăzute în aceste norme, răspunsul specific al organismului la agresiunea noxei profesionale, evidențiat prin indicatori de expunere și/sau de efect biologic, stabiliți prin ordin al ministrului sănătății și familiei si morbiditatea, exprimată prin boli profesionale înregistrate la locul de munca în ultimii 15 ani.
Or, afirmația reclamantului cum că activitatea acestuia s-a desfășurat in permanenta in prezenta unor facturi de risc de îmbolnăvire si accidentare determinați de natura instalațiilor pe care le-au avut in întreținere si exploatare este contrazisa chiar de către reprezentanții lui in Comitetul de securitate si sănătate in munca din cadrul societății, care, așa cum a arătat, au precizat ca nu exista nici un loc de munca cu condiții deosebite.
A mai arătat pârâta că instanța de fond nu poate considera ca activitățile prestate de reclamant pot fi încadrate in grupa I de munca "prin asimilare", întrucât acestea nu se regăsesc in Ordinul nr. 50/1990.
Conform metodologiei de încadrare in condiții deosebite din HG 261/2001, art.3 arata
următoarele:alin.1) încadrarea locurilor de munca in condiții deosebite se face în cadrul următoarei metodologii, alcătuită dintr-o succesiune recomandată de operațiuni specifice și care constau in: a) nominalizarea in vederea încadrării locurilor de munca în condiții deosebite și stabilirea criteriilor aplicabile pentru aceasta încadrare, care se face de angajator împreună cu sindicalele reprezentative potrivit legii sau după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate si sănătate in munca, acolo unde acesta este înființat; b)expertizarea locurilor de munca din punct de vedere al protecției muncii; c)efectuarea determinărilor de noxe profesionale, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 1 buletinele de determinări trebuie sa cuprindă cel puțin următoarele date: unitatea, secția, atelierul, focul de munca, noxa profesională, valoarea măsurată, valoarea limita admisă, metodele de măsurare;d) solicitarea de către angajator de la instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății și Familiei a listei cuprinzând bolile profesionale înregistrate sau a listei cuprinzând efectuarea controlului medical pentru personalul care lucrează în locuri de munca in condiții deosebite, pentru determinarea răspunsului specific al organismului;e) efectuarea evaluării locurilor de munca nominalizate la lit. a), care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în munca acolo unde acesta este înființat, conform anexei nr. 2 sau 3;
f) stabilirea măsurilor tehnice, sanitare și organizatorice de protecție a muncii corespunzător condițiilor de munca și factorilor de mediu specifici locului de munca;
A mai menționat pârâta că evaluarea nivelului de risc de accidentare sau îmbolnăvire profesionala pentru stațiile electrice din care fac parte reclamanții, a fost efectuată de (INDCPM - Buc), care a stabilit că nivelul de risc de accidentare și îmbolnăvire profesională este mediu, de 3.10 pe o scala de la I la 7 iar pentru riscurile cu nivel 4 au fost stabilite masuri de reducere/eliminare, ce au fost realizate prin programele anuale de securitate și sănătate în muncă. De altfel, în prezent in majoritatea stațiilor din cadrul ST Craiova se află în stadiul de finalizare lucrările de retehnologizare (înlocuirea echipamentelor vechi cu altele moderne), ceea ce va face ca în urma reevaluării nivelului de risc acesta să scadă mult sub 3.10.A mai precizat că în stațiile electrice din ST Craiova în ultimii 1 5 ani nu a fost înregistrat niciun accident de muncă.
Față de cele învederate,a solicitat admiterea excepțiilor și pe fondul cauzei respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, ca netemeinică și nelegală.
În drept,pârâta a invocat prevederile art. 205 C.Proc. Civ.
Instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și de asemenea la solicitarea reclamantului a dispus efectuarea unei expertize de specialitate, raportul de expertiză fiind întocmit și depus la dosarul cauzei, fiind formulate obiecțiuni din partea pârâtei.
Prin încheierea de ședință din data de 16.06.2016 instanța a dispus respingerea excepției inadmisibilității acțiunii și unirea cu fondul a celorlalte excepții.
În conformitate cu prevederile art. 248 alin.1 din codul de procedură civilă , instanța trebuie să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură , precum și a celor de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă, instanța o va respinge, cu motivarea că reclamantul a fost salariatul pârâtei așa cum rezultă din carnetul de muncă, astfel încât pârâta are legitimare procesuală ca angajator.
Reclamantul și-a desfășurat activitatea la IRE,ulterior redenumită FRE care avea în componența sa atât secția de transport cât și secția de distribuție și furnizare a energiei electrice iar în urma apariției HG 627/2000, secția de transport a devenit S.C. T S.A., această societate fiind cea care a preluat întreg patrimoniul secției de transport din cadrul IRE, atât în ceea ce privește instalațiile cât și personalul muncitor, sens în care calitatea de angajator o are pârâta.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune instanța va respinge această excepție întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 13 din data de 16.05.2016 a statuat că acțiunile în constatarea dreptului la încadrarea în grupe de muncă conform dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990 intră în categoria acțiunilor în constatare de drept comun și sunt imprescriptibile.
Tribunalul,analizând acțiunea de față, în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, susținerile părților și dispozițiile legale în materie, reține și constată următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte în perioadele 10.02.1982-16.10.1989 și 22.02.1991-1 aprilie 2001 fiind încadrat în funcția de electrician, așa cum rezultă din carnetul de muncă al acestuia.
Potrivit Ordinului nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării emis de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății, Comisia Naționala Pentru Protecția Muncii, pentru acordarea grupelor de muncă era necesară nominalizarea persoanelor care se încadrau în acestea, având in vedere specificul activităților din anexele la Ordinul nr.50/1990, de către conducerea unităților împreună cu sindicatele din unități(art.6), ținându-se seama de condițiile de muncă concrete in care-și desfășurau activitatea persoanele respective(nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.), existența condițiilor deosebite la locul de muncă și noxele trebuiau să rezulte din determinările de noxe, efectuată de către Ministerul Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților, determinări ce trebuiau confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constatau că s-au aplicat toate măsurile posibile de nominalizare a condițiilor și toate instalațiile de protecția muncii funcționau normal(art.5), precum si ca salariatul să lucreze in aceste condiții cel puțin 50 % pentru grupa I de muncă și cel puțin 70% din programul de lucru pentru grupa a Ii-a de muncă(art.7).
Condițiile concrete de muncă sunt esențiale pentru încadrarea în grupa I sau a II a de muncă, iar in cauză nu s-a făcut nicio dovadă că s-a emis un document intern, respectiv o decizie de aplicare a Ordinului nr.50/1990 cu privire la încadrarea în mod concret a locurilor de muncă în grupa a I-a de munca, fapt constatat de altfel și de către expert cu ocazia efectuării expertizei.
Pe de altă parte, tribunalul reține că prin Ordinul nr.125/1990 au fost precizate locurile de muncă , activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă în vederea pensionării, pentru perioada lucrată după 1 martie 1990. La punctul 4 din acest ordin s-a prevăzut faptul că metodologia pe baza căreia unitățile efectuează încadrarea în grupele I și II de muncă, este cea prevăzută în Ordinul nr.50/1990 cu completările făcute prin ordinul nr.100/1990 și care se aplică în continuare.
La punctul 115 din anexa nr.2 la acest ordin s-a prevăzut încadrarea în grupa a II-a de muncă a activităților constând în "montarea, exploatarea, întreținerea și repararea stâlpilor și a liniilor electrice de înaltă tensiune, la înălțimi peste 15 m";.
Conform raportului de expertiză întocmit în cauză, coroborat cu înscrisurile depuse, reclamantul a desfășurat activitate ca electrician.
Prin urmare, în condițiile în care, activitatea desfășurată de reclamant în perioada invocată a fost încadrată conform ordinului nr.125/1990 în grupa a II-a de muncă, este exclusă posibilitatea încadrării acesteia în grupa I de muncă, din punct de vedere juridic locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal care au fost încadrate în grupa a II-a de muncă neputându-se regăsi în același timp și în grupa I de muncă.
Se reține totodată că potrivit dispozițiilor art.5 din Ordinul 50/1990, existența condițiilor deosebite la locul de muncă și noxele trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către Ministerul Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților, determinări ce trebuiesc confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care , la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de nominalizare a condițiilor și toate instalațiile de protecția muncii funcționau normal.
La art.6 din Ordinul 50/1990 se prevede cine nominalizează persoanele care se încadrează în grupele I și II de muncă, respectiv "nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unității împreună cu sindicatele libere din unități";.
Ori, așa cum s-a reținut și prin raportul de expertiză, din documentele analizate, a reieșit că la unitatea la care și-a desfășurat reclamantul activitatea nu s-a făcut o nominalizare a persoanelor pentru încadrare în grupele de muncă.
De asemenea, nici în carnetul de muncă al reclamantului nu s-a făcut nici o mențiune cu privire la grupa de muncă, respectiv procentul de cel puțin 50 % din programul de lucru desfășurat în astfel de condiții.
Cu referire la starea de discriminare, este de reținut că nu orice diferență de tratament semnifică discriminare; pentru a fi reținut tratamentul diferențiat, injust, este necesar să se stabilească că persoanele aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemene distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă (art. 1, al. 3 din O.G. nr. 137/2000). În mod evident, exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor. În afara legii, nu putem vorbi de discriminare, în sensul O.G. 137/2000 cu modificările și completările ulterioare.
Curtea Constituțională în acord cu practica Curți Europene a Drepturilor Omului, a statuat că principiul egalității în drepturi și al discriminării se aplică doar situaților egale ori analoage. Tratamentul juridic diferențiat instituit în temeiul unor situații obiective diferite nu constituie privilegii ori discriminări. Principiul egalității nu semnifică uniformitate (deciziile Curții Constituționale nr. 168/1988, 294/2001).
Or, încadrarea activităților în grupa I sau II de muncă se face potrivit reglementărilor legale mai sus enunțate, după o analiză atentă a condițiilor de muncă de către sindicate și unitatea angajatoare, ținând cont totodată de activitățile specificate în Ordinul nr.50/1990, respectiv Ordinul nr.125/1990.
În fine, este de menționat că în sistemul nostru de drept practica judiciară nu constituie izvor de drept așa încât soluțiile pronunțate în cauze similare la care face trimitere reclamantul nu pot obliga instanța a da o soluție identică, instanța fiind chemată să analizeze anumite aplicări ale legii la cazuri individuale, deci aplicarea și interpretarea normei legale se fac în concret la speța dedusă judecății.
Cu privire la solicitarea reclamantului de a i se elibera adeverință cu mențiunile corespunzătoare grupei I de muncă, instanța reține că aceste adeverințe se întocmesc numai pe baza documentelor verificabile aflate în evidențele angajatorilor sau deținătorilor de arhivă și numai în situația în care se face dovada că solicitantul și-a desfășurat activitatea în condiții de grupă de muncă. Ori, atât timp cât acest lucru nu a fost dovedit, pârâta nu poate fi obligată la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
Față de aspectele reținute mai sus, vor fi înlăturate astfel concluziile raportului de expertiză, prin care expertul a concluzionat că se justifică încadrarea în grupa I de muncă, potrivit Ordinului nr.50/1990, anexa 1, poziția 123(prin asimilare) pentru perioada solicitată 10.02.1982-25.09.1984; 12.02.1986-16.10.1989,22.02.1991-01.04.2001. În acest sens tribunalul reține și faptul că poziția 123 din anexa nr.1 la Ordinul nr.50/1990 vizează funcții din unitățile de exploatare a căilor ferate, printre care și "electrician L.C"; în timp ce reclamantul a desfășurat activitate ca electrician. Pe de altă parte, în condițiile în care potrivit Ordinului nr.125/1990 activitatea desfășurată de reclamant este încadrată în grupa a II-a de muncă, nu se justifică opinia expertului în sensul că această activitatea se încadrează în grupa I de muncă, expertiza judiciară având în vedere în principal elemente de practică judiciară, și tratamentul discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții.
Față de cele ce preced, tribunalul va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, invocate de pârâtă și pe fond, va respinge acțiunea, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, invocate de pârâtă.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul C.N., , domiciliat în, str.,bl.,sc, et.,ap., județul ..împotriva pârâtelor C.N.T.E.E.T.cu sediul, str., nr., sector, STC,cu sediul în, str., nr., județul, având ca obiect acțiune în constatare.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la.
Pronunțată în ședința publică din 20.10.2016,.
| ← Drepturi băneşti - spor de doctorat . Jurisprudență... | Sechestru. lipsa unei condiţii esenţiale pentru instituirea... → |
|---|
