Obligaţie de a face. Cerere formulată de fost angajat. Natură juridică.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 692/A din data de 13.11.2014
Nu au putut fi primite argumentele apelantei în sensul că în cauză ar fi aplicabile prevederile art. 152 - art. 156 din Legea nr. 263/2010, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, întrucât, chiar dacă reclamantul nu mai este angajatul pârâtei, el a chemat-o în judecată în calitate de fost angajator, pentru a fi obligată să elibereze o adeverință salarială, care să ateste drepturile de natură salarială de care a beneficiat reclamantul în perioada în care a fost angajat la unitatea pârâtă și să depună declarația nominală de asigurare rectificativă referitoare la reclamant, în care să se regăsească în baza de calcul a contribuției și veniturile de care a beneficiat în conformitate cu adeverința menționată anterior. Prin urmare, obiectul cauzei este un conflict de muncă, întrucât obligația de a face vizează strict relațiile dintre angajator și angajat.
Legea nr. 62/2011: art. 215;
Legea nr. 263/2010: art. 152-156.
Prin sentința civilă nr. 2267 din 15 noiembrie 2013 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr. 2774/102/2013 s-a respins excepția prescripției extinctive, s-a respins excepția lipsei de interes a acțiunii și s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul D. S., în contradictoriu cu pârâta Universitatea ";P. M."; din Tg. Mureș.
Prin aceeași sentință s-a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe privind veniturile brute obținute pentru cumulul de funcții didactice în perioada septembrie 2007 - septembrie 2012, pârâta fiind obligată la întocmirea și depunerea la C. J. P. Mureș a declarației nominale de asigurare rectificative pentru perioada aprilie 2001 - septembrie 2007 referitoare la reclamant, în care să se regăsească în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale și veniturile brute de care acesta a beneficiat în perioada de mai sus, astfel cum sunt menționate în adeverința eliberată de către pârâtă sub nr. 1941/25.06.2013 cu titlu de "cumul";, la întocmirea și depunerea la C. J. P. Mureș a declarației nominale de asigurare rectificative pentru perioada ianuarie 2004 - septembrie 2007 referitoare la reclamant, în care să se regăsească în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale și veniturile brute de care acesta a beneficiat în perioada de mai sus, astfel cum sunt menționate în adeverința eliberată de către pârâtă sub nr. 1941/25.06.2013 cu titlu de "plata cu ora";, respingându-se pretențiile reclamantului privind sumele cu titlu de "plata cu ora"; pentru perioada aprilie 2001 - decembrie 2003.
Împotriva acestei hotărâri pârâta Universitatea "P. M."; Tg.-Mureș a formulat apel, solicitând schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului s-a arătat că veniturile realizate în baza art. 65 din Legea nr. 128/1997 nu sunt sporuri și adaosuri reglementate de lege, ci sunt venituri realizate în baza legii speciale, fiind exceptate conform art. 26 lit. e din Legea nr. 19/2000.
Apelanta a mai arătat că a aplicat corect dispozițiile Ordinului MMSS nr. 340/2001, care prevedeau în mod expres ce se înțelege prin sintagma salariile individuale brute realizate lunar, cât și sumele pentru care nu se datorează contribuția de asigurări sociale.
În drept, s-au invocat prev. art. 466 și urm. Cod procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității apelului, întrucât calea de atac nu a fost declarată în termenul de 10 zile prev. de art. 215 din Legea nr. 62/2011. Pe fond, s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat, susținându-se legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate de prima instanță.
Apelanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că apelul nu a fost declarat tardiv, neaplicându-se prevederile legii dialogului social, întrucât natura juridică a litigiului este de asigurări sociale, reclamantul nemaiavând calitatea de angajat. S-a subliniat și împrejurarea că în hotărârea atacată este menționat ca termen de apel 30 de zile de la comunicare.
Analizând apelul promovat din perspectiva excepției invocate, instanța a constatat următoarele:
Sentința civilă nr. 2267 din 15 noiembrie 2013 a Tribunalului Mureș a fost comunicată apelantei la data de 24 iulie 2014, conform dovezii de comunicare de la fila 114 din dosarul primei instanțe.
Astfel, 4 august 2014 era ultima zi de depunere a apelului, iar calea de atac a fost promovată la data de 22 august 2014, conform ștampilei de pe memoriul de recurs, nefiind transmisă prin poștă, așadar cu depășirea termenului legal de 10 zile, prevăzut de art. 215 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.
Nu au putut fi primite argumentele apelantei în sensul că în cauză ar fi aplicabile prevederile art. 152 - art. 156 din Legea nr. 263/2010, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, întrucât, chiar dacă reclamantul nu mai este angajatul pârâtei, el a chemat-o în judecată în calitate de fost angajator, pentru a fi obligată să elibereze o adeverință salarială, care să ateste drepturile de natură salarială de care a beneficiat reclamantul în perioada în care a fost angajat la unitatea pârâtă și să depună declarația nominală de asigurare rectificativă referitoare la reclamant, în care să se regăsească în baza de calcul a contribuției și veniturile de care a beneficiat în conformitate cu adeverința menționată anterior. Prin urmare, obiectul cauzei este un conflict de muncă, întrucât obligația de a face vizează strict relațiile dintre angajator și angajat.
De altfel, verificând actele și lucrările dosarului, s-a observat că pârâta a acceptat în fața primei instanțe împrejurarea că prezentul litigiu este un conflict de muncă, invocând prin întâmpinare dispoziții din Codul muncii în susținerea excepțiilor tardivității și prescripției dreptului material la acțiune. Totodată, prima instanță, respingând această din urmă excepție, s-a raportat la dispozițiile art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Cât privește împrejurarea că în hotărârea atacată este menționat termenul de 30 de zile, instanța a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 457 alin. 1 din Codul de procedură civilă, conform cărora hotărârea este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul hotărârii.
Față de aceste considerente, constatând că apelanta nu a declarat calea de atac în termenul prevăzut de lege și nici nu a formulat vreo cerere de repunere în termen, instanța a respins ca tardiv apelul declarat de pârâta Universitatea "P. M."; Tg.-Mureș, împotriva sentinței civile nr. 2267 din 15 noiembrie 2013 pronunțate de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 2774/102/2013.
| ← Acţiune în anularea şi modificarea înscrierilor de carte... | Acţiune în revendicare. Admisibilitate. Jurisprudență... → |
|---|
