Obligaţie de a face. Strămutare de morminte. Admitere
| Comentarii |
|
În condiţiile în care activitatea de extindere a cimitirului a fost una ilicită şi abuzivă, apelantul nu poate invoca în favoarea sa dispoziţiile legale referitoare la desfiinţarea şi schimbarea destinaţiei unui cimitir, decât dacă acesta ar fi fost edificat cu respectarea dispoziţiilor legale, nu şi în cazul unui abuz de drept care nu-i poate profita în nici un caz. Nu prezintă relevanţă că municipiul este proprietarul terenului pe care s-a extins cimitirul şi nici că activitatea de înhumare este o activitate de interes public, întrucât legea trebuie respectată în mod egal atât de către persoanele fizice, cât şi de către cele juridice, chiar dacă sunt instituţii ale statului sau unităţi administrativ-teritoriale.
Secţia I civilă, Decizia nr. 3515 din 6 septembrie 2012
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus reclamanții B.I. și SC „V.I.G.” SRL, au chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local Al Municipiului Cluj-Napoca, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o v a pronunța să se dispună obligarea pârâtului să sisteze orice lucrări de săpare a locurilor de veci (a mormintelor) pe fâșia de teren adiacentă străzii F. (varianta Mănăștur - Zorilor) teren aparținând Zonei CM - zona mixtă conținând instituții, servicii și echipamente publice, servicii de interes general (servicii manageriale, tehnice, profesionale, sociale, colective și personale, comerț, hoteluri, restaurante, loisir), activități productive mici, nepoluante și locuințe; să fie obligat pârâtul să strămute locurile de veci (morminte( edificate pe fâșia de teren adiacentă str. F. (varianta Mănăștur - Zorilor) teren aparținând Zonei CM - zona mixtă conținând instituții, servicii și echipamente publice, servicii de interes general (servicii manageriale, tehnice, profesionale, sociale, colective și personale, comerț, hoteluri, restaurante, loisir), activități productive mici, nepoluante și locuințe; să fie obligat pârâtul să păstreze, pentru orice lucrări de săpare și amplasare a locurilor de veci (a mormintelor), distanța legală de protecție de 53 de metri față de limita de proprietate cu terenurile celor doi reclamanți, situate în Cluj-Napoca, pe str. F. fără număr (3 metri de la morminte la gardul cimitirului + 50 metri de la cimitir la zona protejată = 53 metri), cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 16484/25.10.2011 pronunțată în dosar nr. 4702/211/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții B.I. si SC V.I.G. SRL împotriva pârâtului Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și a obligat pârâtul să sisteze lucrările de săpare și amplasare a locurilor de veci pe fâșia de teren adiacentă străzii F. (Varianta Manăștur-Zorilor) din Cluj-Napoca, lângă proprietățile reclamanților.
A obligat pârâtul să strămute locurile de veci(mormintele) edificate pe fâșia de teren adiacentă străzii F. (Varianta Manăștur-Zorilor) din Cluj-Napoca, lângă proprietățile reclamanților.
A obligat pârâtul să păstreze distanța legală de protecție de 53 mp față de limita de proprietate a terenurilor reclamanților situate în Cluj-Napoca, str. F., FN, jud. Cluj, pentru lucrări de săpare și amplasare a locurilor de veci.
A obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 4 890 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că reclamanta B.I. este proprietara tabulară a terenului situat în Municipiul Cluj-Napoca, str. F. FN, înscris în CF 137150 nr. topografic al parcelei 22192/2/1 în suprafață de 2100 mp, iar reclamanta SC V.I.G. SRL este proprietara tabulară a terenului situat în Cluj-Napoca, str. F. FN înscris în CF 130058 Cluj-Napoca, cu nr. topo 22193/1/1 în suprafață de 1580 mp și nr. topo 22193/1/2 în suprafață de 1720 mp.
în calitate de proprietari, reclamanții au dorit realizarea unor construcții sens în care au făcut mai multe demersuri la autorități.
Reclamanta B.I. a obținut Certificatul de urbanism nr. 2555 din data de 30.05.2007, iar reclamanta SC V.I.G. SRL a obținut Certificatul de urbanism nr.5862/28.12.2006 eliberat de Primarul Municipiului Cluj-Napoca pentru realizarea Investiției “Sediu bancă și spații comerciale P+2E” și Certificatul de urbanism nr. 5861/28.12.2006 pentru realizarea investiției “Imobil de locuit cu parter comercial P+8E, ambele investiții fiind propuse să se realizeze pe terenul situat în Cluj-Napoca str. F. FN, înscris în CF 130058 nr. topo 22193/2, respectiv nr.topo 22193/1.
Reclamantele, ca urmare a faptului ca au fost obligate la efectuarea unui PUZ pentru schimbarea actualei destinații a terenului, s-au asociat pentru efectuarea acestui plan, respectiv în schimbarea destinației terenurilor ce le aparțineau din zona G2(subzone cimitirelor) în zona CM1a - zona mixtă de producție, servicii, locuințe, P+10E.
A fost întocmit Planul Urbanistic Zonal, care a fost înregistrat la Primăria Municipiului Cluj-Napoca, schimbarea destinației pornind de la nevoia satisfacerii intereselor economice ale reclamanților întrucât regimul terenului la acea dată era UTR=G2 și nu permite edificarea construcțiilor dorite cu un regim de înălțime P+10.
Terenurile reclamanților sunt cuprinse în totalitate în PUZ aprobat pentru beneficiara SC T. SRL în zona CM, fiind aprobat împreună cu PUZ în ședința Consiliului Local din data de 27.11.2007.
Prin aprobarea dată de Consiliului Local pentru PUZ T. destinația terenului reclamantelor a fost modificată din UTR=G2 subzona cimitirelor, în UTR=CM, zona mixtă, de construcții P+10E.
La limita de proprietate cu terenurile reclamanților, pârâtul a procedat la amplasarea unor morminte în zona CM zona mixtă, de producție, servicii și locuințe, unde amplasarea acestora era interzisă.
Ca urmare a susținerilor părților, prima instanță a dispus efectuarea unei expertize.
Conform concluziilor acesteia, rezultă ca mormintele noi realizate ca urmare a extinderii cimitirului, pe varianta Manăștur-Zorilor ocupă o suprafață de 229 mp din terenul cu nr. topografic 22191.
Aceste morminte sunt amplasate la 2 m și respectiv 1 m față de parcela reclamantei B.I. cu nr. topo 22192/1 și la 22,68 mp până la terenul reclamantei SC V.I.G. SRL
Prin expertiza tehnică dispusă în cauză, a fost dovedit faptul că terenurile reclamantelor sunt situate aproape în integralitate în UTR=CM, în urma cuprinderii acestora în PUZ aprobat pentru beneficiara SC T. SRL în anul 2007 după cum a rezultat și faptul că și mormintele noi sunt cuprinse în același PUZ T. și aparțin UTR=CM.
Aceste aspecte rezultă și din fotocopia Planului Urbanistic General al Municipiului Cluj-Napoca depusă la dosarul cauzei, care la momentul prezentei nu este modificat,existând o “Actualizare Plan Urbanistic General al Municipiului Cluj-Napoca” dar doar în faza de elaborare, supus dezbaterii publice, conform adresei depuse de pârât la fila 215.
întrucât între părți au existat mai multe raporturi litigioase care au dus la pronunțarea mai multor hotărâri judecătorești, s-a reținut de instanță că și raportul de expertiză dispus în dosarul nr. aa/117/2009 al Tribunalului Cluj - Secția de contencios administrativ întocmit de d-nul expert E.D. este în concordanță cu concluziile d-nei expert din prezenta cauză.
Susținerea pârâtului că terenurile reclamantelor sunt situate în UTR sunt contrazise și de faptul că vecinului reclamantelor numitul D.A. din strada F. fără număr, înscris în CF 159405,155979, aflat pe același aliniament cu front la strada F., la o distanță de câțiva zeci de metri de terenul reclamantelor, i-a fost eliberat Certificatul de urbanism nr.4070/04.09.2008 în care se precizează că terenul a fost încadrat o parte în UTR=CM cu destinația zonei, cu regim de construire continuu sau discontinuu și înălțimi maxime de P+10 inclus de altfel în PUZ SC T. și o parte în UTR=G2, care nu este inclusă în PUZ T. Astfel dacă, acest PUZ T., nu ar fi modificat destinația zonei în litigiu, atunci nici certificatul de urbanism menționat mai sus nu putea fi eliberat.
S-a mai reținut de instanță că extinderea cimitirului a fost făcută fără a se prezenta dovada autorizației sau avizului de mediu, și nici autorizația sanitară care în prev. art. 11 din Legea 98/1994 se menționează expres sancționarea cu amendă a amplasării, amenajării sau extinderii de cimitire fără aviz sanitar.
Conform normelor de igienă și recomandări privind mediul de viață al populației aprobate prin Ordinul nr. 536/1997, se prevede că se impune păstrarea unei distanțe minime de protecția sanitară între zonele protejate și o serie de unități care produc disconfort și riscuri sanitare, astfel că în cazul cimitirelor acestea trebuie să fie amplasate la o distanță mai mare de 50 de m, în speță, față de construcțiile pe care reclamanții doresc a le realiza..
Extinderea, respectiv amplasarea mormintelor, așa cum rezultă din planșele fotografice depuse la dosarul cauzei, a fost realizată aproape de trotuar, lângă strada F. segment al DN E60, fără a se păstra o continuitate între vechiul cimitir și mormintele noi, existând între acestea și vechiul cimitir o distanță de 200 de m, fiind edificate dinspre stradă către vechiul cimitir.
Prin extinderea efectuată, pârâtul încalcă raporturile de bună vecinătate și nu în ultimul rând dreptul de proprietate garantat de Constituția României, de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale precum și protocoalele adiționale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că art. 1 al Protocolului nr. 1 conține trei norme distincte: prima, care este exprimată în prima frază a primului alineat și are un caracter general, enunță principiul respectării proprietății; a doua, figurând în a doua frază a aceluiași alineat, vizează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; în privința celei de-a treia, consemnată în al doilea alineat, ea recunoaște statelor puterea, între altele, de a reglementa folosirea bunurilor în conformitate cu interesul general (a se vedea cauza James și alții c. Regatului Unit al Marii Britanii, cauza Sporrong și Lönnroth c. Suediei).
Reclamantele au solicitat să fie executată o obligație de a face, nu din prisma unui raport contractual, ci pe principiile răspunderii delictuale, aceasta fiind modalitatea de reparare în natură a prejudiciului suferit.
Prima instanță a apreciat că aceasta este modalitatea corectă de reparare a prejudiciului, având în vedere că acesta trebuie reparat integral și în natură, iar posibilitatea reparării prin echivalent are caracter subsidiar.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 C.proc.civ, prima instanță a obligat pârâtul la plata sumei de 4890 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 219/A din 6.04.2012 pronunțată de Tribunalul Cluj s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca împotriva Sentinței civile nr. 16484/25.10.2011, a Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care a păstrat-o în întregime.
A fost obligat apelantul să plătească intimatei S.C. V.I.G. S.R.L. suma de 250 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul local, tribunalul, la termenul din 6.04.2012 s-a pronunțat prin practicaua deciziei.
Cu privire la zona de încadrare a terenului aparținând reclamantelor, tribunalul a reținut că prin Sentința nr. 1664/2010 pronunțată de Tribunalul Cluj - Secția Mixtă de Contencios Administrativ și Fiscal s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta SC V.I.G. SRL împotriva Primarului municipiului Cluj-Napoca care a fost obligat să elibereze un certificat de urbanism care să permită autorizarea lucrărilor de construire solicitate „Sediu bancă și spații comerciale S+P+2E” pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, str. F. fn. înscris în CF 130058, nr. top.22193/1/1 și 22193/1/2 în suprafață de 3300mp, conform unităților de referință din raportul de expertiză, suprafața de 2880mp-unit teritoriu de referință UTR=CM, subzona mixtă, 280mp în unitatea teritorială de referință UTR=G2, 140mp în unitatea teritorială de referință UTR =V8păduri și fâșii de protecție sanitară. De asemenea, pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca a fost obligat să elibereze certificat de urbanism care să permită autorizarea lucrărilor de construire solicitate „Imobil de locuit colectiv S1+S2+P+10E” pentru imobilul situat în str. F., fn, înscris în CF 130058, nr.top.22193/1/1 și 22193/1/2 în suprafață totală de 3300mp , conform unităților de referință teritoriale din raportul de expertiză. Sentința nr. 1664/2010 a rămas irevocabilă prin respingerea recursului la 11.11.2010.
Prin urmare, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că suprafața de 2880 mp din totalul de 3300 mp se încadrează în unitatea teritorială de referință UTR=CM, subzona mixtă și că nici o porțiune nu se încadrează în unitatea teritorială de referință UTR=G2 cimitire. Acest aspect a fost statuat cu putere de lucru judecat, astfel că susținerile apelatului cu privire la greșita încadrare de către prima instanță a terenului reclamantelor nu are suport faptic și legal.
Teoria susținută prin motivele de apel cu privire la rolul diferitelor categorii de planuri de urbanism, precum și cele referitoare la modul în care au fost aprobată documentația PUD și PUZ pentru beneficiarii SC T. SRL sau B.M. este contrară probelor de la dosar. Astfel Certificatul de urbanism nr. 4070/ 04.09.2008 care a fost eliberat de primar pentru numitul D.A. din str. F. fără număr, CARTEA FUNCIARĂ nr 159405, 155979 N Cluj-Napoca, nr topografic / cadastral al parcelei 22188/1, 22187/1/2.
Acest teren este situat pe același aliniament cu front la strada F., la o distanta de câțiva zeci de metri de terenul acestora, fiind practic despărțiți doar de fâșia de teren pe care au fost amplasate abuziv cele câteva zeci de morminte care încalcă unitatea de referința UTR=CM.
în preambulul părții de certificare din acest certificat de urbanism Primarul Municipiului, în calitate de emitent, arată că certificatul este emis „Pentru imobilul, teren și construcții - situat în Cluj-Napoca, str. F. F.N., nr. Carte Funciară 159405, 155979 N Cluj-Napoca, nr. topo. / cadastral al parcelei 22188/1, 22187/1/2 sau identificat prin plan de situație.
In temeiul reglementărilor documentației de urbanism nr. 225 din 15.12.1998, faza PUG aprobată cu Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca nr. 792/ 21.12.1999: PUZ S.C. T. S.R.L. - ansamblu de locuințe si dotări aprobat cu 799/18.12.2007.”
Prin acest certificat de urbanism, terenul lui D.A. a fost încadrat astfel: o parte în UTR=CM1 cu destinația zonei subzona mixtă cu clădiri având regim de construire continuu sau discontinuu și înălțimi maxime de P+10 și o parte în UTR=G2.
De altfel, pe planșa anexata acestui certificat de urbanism, ZONA UTR=CM este clar indicată făcându-se mențiunea expresă că este conformă cu PUZ/PUD str. F. (Ansamblu rezidențial și dotări specifice) cu HCL nr. 799/ 18.12.2007, Aviz nr. 2002/ 9344 din 17.10.2007).
Că Planul de Urbanism zonal aprobat pentru beneficiarul S.C. T. a modificat destinația zonei terenurilor lor cu front la strada F. din G2 în CM reiese fără nici un dubiu prin eliberarea de către instituția primarului a certificatului de urbanism nr. 4070/ 04.09.2008, prin care încadrează terenul lui D. dinspre vest în UTR-CM, corespunzător PUZ T. . De asemenea, prin adresa nr.42198/43/2008 Consiliul local al municipiului a comunicat reclamanților că în urma analizării documentației de către Comisia tehnică de amenajare a teritoriului și de urbanism și a comparării cu documentațiile similar întocmite pentru zona adiacentă la str. F. s-a constatat că propunerea de schimbare a încadrării funcționale din UTR=G2cimitire în URT =CM1a,zona mixtă pentru activități de producție, servicii , locuințe este în concordanță cu alte documentații de urbanism PUZ-PUD întocmite în zone adiacente str. F.. Se recomandă preluarea elementelor de circulație, drum de separate a zonelor funcționale UTR=G2 de UTR=CM1 și racordarea la str. F.
Este cert prin urmare si ca PUZ B., nu a efectuat nici o modificare a situației reglementate prin PUZ T., așa cum încearcă a acredita ideea apelantul. De altfel această ipoteza a fost științific combătută de expert la dosarul instanței de fond prin ultima poziție formulata de acesta. în situația ipotetica în care PUZ B. ar fi modificat PUZ T., primarul municipiului Cluj-Napoca nu i-ar fi putut elibera lui D.A. Certificatul de urbanism nr. 4070/4.09.2008.
Cu privire la competența expertului topograf de a încadra terenul reclamanților într-o unitate teritorială de referință, această susținere este neîntemeiată, Pornind de la competențele și pregătirea celor două categorii de specialiști, se poate observa că subgrupa majoră 21, grupa minoră 214, indicativ 2148 în care se încadrează expertul topo numit la fond poate face lucrări de determinare a situației zonelor construite, întrucât nu este vorba de o elaborare de planuri, ci de o suprapunere a unor planuri topografice peste planurile de încadrare într-o zonă de referință teritorială, planuri întocmite de specialiști din subgrupa majoră 21, grupa minoră 214, indicativ 2141 arhitecți în urbanistică.
De altfel, acesta aspect nici măcar nu a fost invocat cu ocazia soluționării pe fond, apelantul nu a formulat obiecțiuni și nici nu a solicitat administrarea unor probe cu care să facă dovada contrarie a susținerilor din apel.
Motivele invocate legate de ce s-a reținut de către instanța care a soluționat cererea de ordonanță președințială nu pot fi primite atâta timp cât prin Ordonanța civilă nr.4998/2008 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca s-a admis cererea reclamanților din prezenta cauză împotriva pârâtului și s-a dispus sistarea de către pârât a lucrărilor de săpare și amplasare a locurilor de veci pe fâșia de teren adiacentă străzii F., lângă proprietățile reclamanților. Totodată a fost obligat pârâtul să respecte distanța de 53 m față de limita de proprietate a terenului reclamanților. Acesta a fost obiectul cererii de ordonanță președințială, iar soluția este una provizorie și nu are autoritate de lucru judecat față de acțiunea pe fond.
în fine, în ceea ce privește motivul de apel referitor la posibilitatea de extindere a cimitirului, precum și la activitatea de exhumare, este total neîntemeiat. Practic prin acest motiv apelantul își invocă propria culpă,care a constat în faptul că a extins cimitirul, fără îndeplinirea formalităților legale de autorizare și de obținere a avizelor de mediu și nici a autorizației sanitare prevăzută de Legea nr.98/1994. Nu prezintă relevanță că municipiul Cluj este proprietarul terenului pe care s-a extins cimitirul și nici că activitatea de înhumare este o activitate de interes public întrucât legea trebuie respectată în mod egal atât de către persoanele fizice, cât și de către cele juridice, chiar dacă sunt instituții ale statului sau unități administrativ teritoriale.
Din planșele fotografice existente la dosar reiese că nu există o continuitate între vechiul cimitir și extindere și că acesta din urmă nu îndeplinește dispozițiile legale cu privire la distanța minimă față de construcțiile învecinate. Ori, cu rea-credință se susține de către apelant că reclamanții trebuie să respecte această distanță față de cimitir. De fapt, cimitirul nu putea fi extins decât dacă se respecta distanța prevăzută de Ordinul nr. 536/1997, distanță pe care apelantul trebuia să o aibă în vedere.
în condițiile în care activitatea de extindere a cimitirului a fost una ilicită și abuzivă, apelantul nu poate invoca în favoarea sa dispozițiile legale referitoare la desființarea și schimbarea destinației unui cimitir, decât dacă acesta a fost edificat cu respectarea dispozițiilor legale nu li în cazul unui abuz de drept care nu-i poate profita în nici un caz.
Raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul a apreciat că sentința atacată este temeinică și legală, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 296 C.proc.civ. a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât Consiliul local al mun. Cluj-Napoca împotriva Sentinței civile nr. 16484/25.10.2011, a Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care a păstrat-o în întregime.
în temeiul art. 274 C.proc.civ. a obligat apelantul să plătească intimatei SC V.I.G. SRL suma de 250 lei, cheltuieli de judecată în apel.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtul Consiliul Local Al Municipiului Cluj-Napoca Și Municipiul Cluj-Napoca în reprezentarea intereselor Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca solicitând modificarea deciziei civile nr. 219/2012 a Tribunalului Cluj, cu consecința respingerii acțiunii formulate.
în motivare s-a arătat că în principal se impune respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesual pasive a pârâtului Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca.
Consiliul local este organul deliberativ al unității administrativ teritoriale conform Legii administrației publice locale, Municipiul Cluj-Napoca fiind entitatea care poate sta în judecată și care are competențe de punere în operă a deciziilor organului deliberativ.
în ceea ce privește nelegalitatea deciziei atacate s-a arătat că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că terenul în speță nu este încadrat în UTR-CM ci în UTR-G2, astfel cum a fost stabilit prin PUZ-ul clarificator B. Această opinie a fost confirmată și de către expertul judiciar numit în cauză care a avut în vedere într-o primă fază PUZ-ul clarificator B., pentru ca mai apoi să îl considere nevalabil.
Nu s-a solicitat contraexpertiză deoarece în baza celor invocate anterior expertiza realizată este neconcludentă, la dosar existând o serie de aprecieri emise de către experți în urbanism care susțin că din punct de vedere urbanistic terenul în litigiu este încadrat în UTR-G2.
S-a mai invocat faptul că expertul topograf are competența de a se pronunța în mod exclusiv asupra identificării topografice și a distanțelor dar nu și asupra încadrărilor urbanistice, în acest sens fiind și mențiunile din Clasificarea Ocupațiilor din România.
S-au făcut totodată referiri în cererea de recurs în ceea ce privește noțiunile de Plan Urbanistic General, Plan Urbanistic Zonal și Plan Urbanistic de Detaliu, concluzionându-se în sensul că PUZ B. aprobat prin HCL nr. 799/2008 nu putea modifica încadrarea funcțională a terenurilor proprietatea reclamanților intimați deoarece acestea nu sunt incluse în zona reglementată de această documentație.
Totodată, s-a arătat că în cauză s-a făcut dovada că suprafața de teren pe care la această dată este edificat cimitirul Mănăștur se află în proprietatea Municipiului Cluj-Napoca încă din anul 1974, cu o suprafață de 82643 m.p., construcția fiind recepționată prin decizia nr. 388/1977 a Consiliului Popular Județean Cluj. Terenul în litigiu este o fâșie adiacentă a acestui cimitir vechi, intrând în proprietatea Municipiului Cluj-Napoca prin HCL nr. 713/1999, nr. 100/2000, nr. 228/2003 și nr. 187/2003. Terenul pe care s-au înhumat persoanele decedate are destinația solicitată de lege UTR-G2 cimitir fiind încadrată în suprafața mai mare a cimitirului Mănăștur.
Interesul reclamanților în promovarea acțiunii nu este actual, neexistând PUZ-uri care să reglementeze clar zona vizată pentru a construi, neputându-se deci edifica imobile.
Conform normelor sanitare prevăzute prin Ordinul nr. 563/1997 activitatea de înhumare a cadavrelor este o activitate de interes public, orice activitate care se desfășoară ulterior și adiacent acesteia trebuind să respecte reglementările în vigoare în funcție de activitatea principală de înhumare. Astfel, orice construcție ce urmează a fi executată trebuie să îndeplinească prevederile normelor precizate și să respecte față de zona de cimitir 50 de metri dacă prin studiile de impact elaborate și vizate de institute specializate nu s-au stabilit alte distanțe.
S-a mai făcut referire la art. 154 din Normele Sanitare, acest text de lege prevăzând că desființarea și schimbarea destinației unui cimitir se face numai după 30 de ani de la ultima înhumare și după strămutarea tuturor osemintelor.
în probațiune s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv poziția lămuritoare a unui expert judiciar în specialitatea urbanism, nefiind însă depuse înscrisuri în acest sens la dosar.
în apărare, intimata SC V.I.G. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
în motivare s-a arătat că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca aceasta este nefondată. Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca a fost chemat în judecată în calitatea sa de administrator al cimitirelor din municipiu, calitate care rezultă din HCL nr. 38/2007.
în ceea ce privește apărarea pârâtului recurent în sensul că cimitirul extins s-ar afla în unitatea teritorială de referință UTR-G2, zonă de cimitire și aceea că destinația zonei nu ar fi fost reglementată prin PUZ T. ci prin PUZ B. s-a arătat că amplasarea nelegală a cimitirului a fost dovedită prin expertiza tehnică efectuată în cauză.
Recurentul nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză și nu a propus efectuarea unei contraexpertize nici măcar în fața instanței de apel, în aceste condiții simplele susțineri conform cărora PUZ-ul T. nu ar fi modificat UTR-ul terenurilor reclamanților, care ar fi rămas în zona G2 nu pot fi de natură a răsturna legalitatea și temeinicia probei științifice administrate în cauză.
De altfel, aceste concluzii se coroborează cu raportul de expertiză tehnică efectuat de către expertul E. în dosarul nr. aa/117/2009 al Tribunalului Cluj, dosar soluționat irevocabil prin decizia nr. 2825/2010 a Curții de Apel Cluj.
Susținerile recurentului sunt contrazise și de certificatul de urbanism nr. 4070/2008 eliberat în favoarea numitului D.A., vecin cu reclamanta.
Nelegalitatea extinderii cimitirului rezultă și din aceea că acesta a fost extins cu încălcarea legislației de urbanism și amenajare a teritoriului într-o zonă care nu-i corespunde ca destinație; nu există autorizație de construire pentru această extindere de cimitir; nu există autorizație sanitară pentru extindere de cimitir; nu este respectată distanța de protecție sanitară de 50 m. față de zona protejată, cele câteva morminte fiind amplasate aproape pe limita de proprietate cu reclamanții și aproape de DN E60; extinderea cimitirului s-a făcut într-o zonă construită aflată în plină dezvoltare urbanistică; nu există autorizație sau aviz de mediu; nu există nici celelalte avize prevăzute ca obligatorii de Legea nr. 50/1991 și nici acordul vecinilor prevăzut de această lege.
Prin extinderea nelegală a cimitirului s-a adus atingere plenitudinii atributelor dreptului de proprietate al reclamanților, drept garantat de Constituția României și Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Reaua-credință a recurentului și invocarea în apărarea propriei culpe au fost reținute și de către instanțele de fond.
în drept au fost invocate dispozițiile art. 115-118 C.proc.civ., Legea nr. 50/1991, Ordinul nr. 1430/2005, Legea nr. 98/1994, Normele de Igienă din 23.07.1997, Ordinul nr. 536/1997, H.G. nr. 525/1996, art. 44 alin. (2) din Constituția României, art. 480, art. 998, art. 999 C.civ., Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și protocoalele adiționale la aceasta, Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Analizând recursul declarat de pârâtul Consiliul Local Al Municipiului Cluj-Napoca Și Cel Declarat De Către Municipiul Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 219 din 06.04.2012 a Tribunalului Cluj, Curtea reține următoarele:
în primul rând se impune a se face precizarea că nu s-au indicat de către pârât motivele de modificare sau casare prevăzute de art. 304 alin. (1) C.proc.civ în care se încadrează criticile formulate, din dezvoltarea motivelor de recurs reieșind incidența pct. 9 al art. 304 C.proc.civ.
I. în ceea ce privește recursul declarat de Municipiul Cluj-Napoca, în calitate de reprezentant a Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca, Curtea, admițând excepția invocată în ședință publică, aceea a lipsei calității de reprezentant, îl va respinge.
Municipiul Cluj-Napoca nu a participat la judecarea cauzei în fața instanțelor de fond, fiind terț. în această calitate nu poate declara calea de atac împotriva deciziei pronunțate de tribunal, neîncadrându-se în categoria terților care prin excepție de la regulă pot declara calea de atac împotriva unei hotărâri pronunțate într-o cauză în care nu au participat în nici o calitate.
De fapt Municipiul Cluj-Napoca înțelege să decare calea de atac a recursului „ în reprezentarea intereselor Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca”, deci în calitate de reprezentant a acestuia, fără a justifica însă în baza cărui text de lege ar avea această calitate de reprezentant.
Legea nr.215/2001, a administrației publice locale, nu prevede acest lucru, reprezentarea nefiind dovedită nici prin alte acte depuse la dosar.
Textul care reglementează această problemă este alin. (5) al art. 12 din Legea nr. 213/1998 care prevede că în litigiile prevăzute la alin. (4), în această categorie încadrându-se și cel dedus judecății, statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor, iar unitățile administrativ-teritoriale, de către consiliile județene, de Consiliul General al Municipiului București sau de consiliile locale, care dau mandat scris, in fiecare caz, președintelui consiliului județean sau primarului. Acesta poate desemna un alt funcționar de stat sau un avocat care sa-l reprezinte in fata instanței.
Rezultă deci că, Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca are conform legii calitate de reprezentant al Municipiului Cluj-Napoca în litigiile de genul celui dedus judecății, iar nu invers.
II. Recursul declarat de către pârâtul Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca va fi de asemenea respins pentru următoarele considerente:
1.Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca a fost în mod corect soluționată de către instanța de apel.
Reclamanții au înțeles să cheme în judecată Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca în calitatea sa de administrator al domeniului public și privat al municipiului(art. 36 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 215/2001, art. 12 alin. (1, 2) din Legea nr. 213/1998), mai exact în calitate de administrator al Cimitirului Mănăștur din municipiul Cluj-Napoca (art.2 din H.C.L. nr. 38/2007 prin care s-a aprobat Regulamentul de funcționare al cimitirelor administrate de Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca). Având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost formulată în legătură cu atribuțiile Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca, acesta este cel care trebuie să stea în judecată, iar nu Municipiul Cluj-Napoca.
Deși pârâtul arată în recurs că nu poate sta în judecată deoarece legea nu prevede, municipiul fiind cel care administrează patrimoniul unității administrativ teritoriale conform legii, nu indică nici un text de lege în sprijinul acestor susțineri, invocând generic Legea administrației publice locale.
Această problemă face obiectul art. 12 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 care prevede în mod expres că în litigiile privitoare la dreptul de administrare, in instanța titularul acestui drept va sta in nume propriu.
Numai în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, titularul dreptului de administrare are obligația sa arate instanței cine este titularul dreptului de proprietate, potrivit prevederilor Codului de procedura civila, ceea ce înseamnă că și în aceste litigii poate fi chemat în judecată titularul dreptului de administrare care are însă anumite obligații impuse de lege.
2.în ceea ce privește criticile formulate referitor la soluția pronunțată pe fondul cererii se constată că ceea ce se contestă în primul rând de către pârât este starea de fapt reținută de către instanța de apel pe baza probelor administrate(expertiza judiciară topografică, PUZ_urile B., T., certificat urbanism emis în favoarea numitului D.A., celelalte înscrisuri depuse la dosar), respectiv faptul că terenul proprietatea reclamanților este încadrat în UTR-CM.
în vederea stabilirii stării de fapt în sensul menționat mai sus s-a invocat de către instanța de apel inclusiv puterea de lucru judecat a sentinței nr. 1664/2010 pronunțată de Tribunalul Cluj-secția Mixtă de Contencios Administrativ și Fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2825/2010 a Curții de Apel Cluj( necontestată prin cererea de recurs). Prin aceasta din urmă, pe baza expertizei judiciare în specialitatea topografie s-a stabilit faptul că suprafața de 2880 m.p. din terenul proprietatea reclamantei SC V.S.V. SRL, înscris în Cartea Funciară nr. 130058, nr. top. 22193/1/1, 22193/1/2 se încadrează în unitatea de referință UTR-CM.
Ori, acest aspect nu mai poate face obiectul cenzurii instanței de recurs, alin. (1) al art. 304 C.proc.civ. în forma în vigoare aplicabilă litigiului limitând motivele de recurs la cele de nelegalitate a deciziei pronunțate în apel.
Ceea ce poate fi analizat în recurs, în condițiile în care s-a invocat și în fața instanței de apel, este calificarea expertului în efectuarea expertizei judiciare.
Și această chestiune a fost judicios tratată de către instanța de apel. Astfel, s-a reținut că raportat la obiectivele stabilite expertul topograf numit în cauză avea calificarea necesară pentru a răspunde la acestea, nepunându-se problema întocmirii unor planuri ci doar a suprapunerii unor planuri topografice peste planurile de încadrare într-o zonă de referință teritorială, opinie însușită și de către instanța de recurs.
De altfel și în dosarul nr. aa/117/2009 al Tribunalului Cluj, în care a fost pronunțată sentința nr. 1664/2010, expertiza prin care s-a făcut identificarea terenului și încadrarea acestuia în zona de referință teritorială a fost întocmită tot de către un expert topograf.
De reținut este și faptul că pârâtul nu a înțeles să solicite efectuarea unei contraexpertize sau a unei noi expertize, aspect precizat în mod expres și în cererea de recurs. Proba cu înscrisuri a cărei încuviințare s-a solicitat în recurs nu a mai fost susținută și administrată deși pârâtul recurent susține că astfel se pot dovedi concluziile eronate ale expertizei judiciare întocmite în cauză, nefiind necesară o altă expertiză în acest sens.
Nepertinent este și raționamentul pârțului recurent care arată că terenul în speță este încadrat în UTR-G2 conform PUZ-ului “clarificator” B.. Pârâtul acceptă faptul că PUZ-ul T. nu putea fi modificat în conformitate cu prevederile legale în materie anterior perioadei de 1 an de la momentul emiterii, considerând însă că în realitate nu este vorba de o modificare ci de o clarificare adusă prin PUZ-ul B., clarificare care are însă ca și consecință încadrarea terenului într-o altă zonă de referință.
Eronată este apreciată a fi și interpretarea dată de pârâtul recurent Normelor de igienă aprobate prin Ordinul nr.536/1997.
Zona în care se află și terenurile proprietatea reclamanților este una de locuit, fiind inclusă conform art. 8 din actul normativ indicat mai sus în categoria zonelor protejate, art.11 prevăzând care este distanța care trebuie respectată între aceasta unitățile expres enumerate, printre care și cimitirele. Această distanță, de 50 m în cazul analizat, nu trebuie însă respectată de reclamanți, așa cum susține pârâtul(fiind de altfel imposibil având în vedere dimensiunile parcelelor) ci de către pârât, care trebuie să creeze o zonă de protecție pe fondul aflat în administrarea sa.
în acest sens sunt și prevederile art. 12 și 13 din Ordinul nr. 536/1997 care stipulează că suprafețele de teren incluse în zonele de protecție sanitară pot fi exploatate agricol, cu excepția culturilor de plante utilizate în scop alimentar sau furajer, care, prin fixarea sau concentrarea de substanțe poluante (plumbul și compușii de plumb, fluorul și compușii săi, pesticide greu degradabile etc.), pot fi vătămătoare pentru om sau animale. In interiorul zonei de protecție sanitară se interzice amplasarea oricăror obiective, cu excepția celor destinate personalului de întreținere și intervenție.
Prin aceste prevederi se restrâng foarte mult atributele dreptului de proprietate, fiind în contradicție cu prevederile interne și internaționale în materie de proprietate, inclusiv cu art.1 din Protocolul nr. 1 la CEDO interpretarea în sensul că numai reclamanții ar fi cei care ar trebui să asigure această zonă de protecție, prin acordarea acestei destinații unei porțiuni din terenul proprietatea lor.
Aceasta cu atât mai mult cu cât în situația acestor terenuri s-a stabilit deja prin PUZ-uri aprobate prin hotărâri ale Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca în ce unitate teritorială de referință sunt situate terenurile aflate în proprietatea reclamanților.
Și prevederile art. 154 din Norme sunt interpretate greșit, acesta nefiind aplicabil în cauză deoarece nu este vorba despre desființarea sau schimbarea destinației unui cimitir ci despre consecințele pe care le antrenează constatarea întrunirii condițiilor răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtului. Reclamanții arată de altfel că alin.2 al art.154 stipulează condițiile în care cimitirele pot fi desființate și anterior împlinirii termenului de 30 de ani de la data ultimei înhumări.
în ceea ce privește încălcarea altor norme legale de către pârât, în momentul extinderii cimitirului, nu se mai impune analizarea acestei chestiuni de către Curte, pârâtul neînțelegând să conteste prin cererea de recurs cele reținute de instanțele de fond în acest sens.
Având în vedere ansamblul considerentelor de mai sus, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ. va respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Local Al Municipiului Cluj-Napoca Și De Către Municipiul Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 219 din 6.04.2012 a Tribunalului Cluj, pe care o menține ca legală.
| ← Revizuire. Hotărâre dată în recurs, prin care nu s-a evocat... | Rectificare de carte funciară. Lipsa calităţii procesuale pasive → |
|---|
