Obligativitatea instanței de a soluționa cu prioritate excepțiile de procedură sau de fond care fac inutilă administrarea de probe sau cercetarea în fond a cauzei
| Comentarii |
|
Tribunalul GORJ Decizie nr. 421/2015 din data de 02.04.2015
Obligativitatea instanței de a soluționa cu prioritate excepțiile de procedură sau de fond care fac inutilă administrarea de probe sau cercetarea în fond a cauzei - art. 248 alin 1 C.proc.civ.
Potrivit dispozițiilor art.248 aliniat 1 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură sau de fond care fac inutilă administrarea de probe sau cercetarea în fond a cauzei.
Potrivit dispozițiilor art.14 aliniat 5 Cod procedură civilă, instanța este obligată să supună discuției părților toate cererile și excepțiile invocate.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE nr. 421
Ședința publică de la 02 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE MAC
Judecător RBT
Grefier CB
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul reclamant PL împotriva sentinței civile nr.1771 din data de 21.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosar nr…. în contradictoriu cu intimatul pârât BCA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat intimatul pârât BCA asistat de avocat IC, lipsă fiind apelantul reclamant PL reprezentat de avocat DAD.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat tribunalul declară deschise dezbaterile asupra apelului și acordă cuvântul în ordinea prevăzută de art. 216 cod procedură civilă.
Avocat DAD solicită admiterea apelului, anularea hotărârii sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Precizează că instanța de fond, în virtutea rolului activ, avea posibilitatea de a pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și introducerea în cauză a societății asigurătoare.
Avocat Ionițoiu Cristina, apărătorul ales al intimatului pârât BCA solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, considerând că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamantului. Depune la dosar concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față ;
Prin cererea adresată Judecătoriei Tg.Jiu în data de 30.06.2014 și înregistrată sub numărul … reclamantul PL ,în contradictoriu cu pârâtul BCA a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1835 lei reprezentând contravaloare facturilor seria GJ VGM, nr. 09798238 din 03.03.2014, respectiv seria GJ VGM, nr. 09798239 din 03.03.2014, emise de service auto Întreprinderea Individuală VM, pentru reparație autoturism Volkswagen Passat, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în prezenta cauză.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a precizat că în dimineața zilei de 05.05.2014, în timp ce conducea autoturismul proprietate personală marca VW Passat, nr. de înmatriculare GJ 055984, pe raza comunei. B., jud. G., îndreptându-se spre locul de muncă, a fost acroșat în partea stânga față de autoturismul marca Skoda, cu nr. GJ 69 ABC, condus de pârâtul BCA.
Consideră reclamantul că vinovat de producerea accidentului rutier se face pârâtul, care nu a adaptat viteza la condițiile de drum (carosabil acoperit cu polei) și a pierdut controlul direcției de deplasare, intrând în coliziune cu autoturismul condus de reclamant .
Reclamantul a încercat soluționarea amiabilă a incidentului ,însă pârâtul a refuzat orice discuție în acest sens și nu a vrut nici măcar să se deplaseze împreună la societatea de asigurări pentru a deschide un dosar de daună.
Organele de poliție competente, în urma verificărilor efectuate, au constatat că vinovat de producerea accidentului rutier este pârâtul, acesta din urmă fiind și sancționat cu amendă contravențională.
Reclamantul a mai încercat soluționarea litigiului și prin intermediul Biroului de Mediator SAM însă pârâtul nu a dat curs solicitărilor .
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1357 și următoarele Cod Civil.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a învederat instanței că este de acord să achite pretențiile reclamantului cu excepția sumei de 500, 5 lei reprezentând contravaloarea unui electromotor, acesta nefiind trecut în autorizația de reparații seria CR nr. 2513047 ,iar înlocuirea acestei piese nu era necesară deoarece reclamantul a plecat de la locul accidentului cu autovehiculul în stare de funcționare.
Solicită obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată .
La data de 06. 10. 2014 reclamantul a depus la dosar precizare de acțiune în care a menționat că în factura 09798239 din 03.03. 2014 emisă de service auto - Întreprindere individuală VM la poziția 3 a fost trecut din greșeală "electromotor " în loc de "electroventilator";.
A fost depusă copia facturii nr.19798239/2014 ce cuprinde îndreptarea erorii cu privire la piesa menționată în precizare, copia certificatului de înmatriculare, autorizație provizorie și copie contract vânzare-cumpărare.
Prin sentința civilă nr.1771 pronunțată la data de 21.10.2014, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul PL ,CNP .., cu domiciliul în …, în contradictoriu cu pârâtul BCA, CNP …,domiciliat în … , având ca obiect pretenții.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că la data de 06.06.2014 a fost încheiat procesul-verbal de contravenție seria CP nr. 4949838 prin care pârâtul BCA a fost sancționat cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.101 alin. 1 pct. 9 din OUG 195/2002 reținându-se în sarcina acestuia că la data de 05.02.2014 ,ora 08,00, a condus autoturismul marca Skoda cu nr. de înmatriculare GJ-69-ABC pe drumul vicinal 94 Peșteana Jiu , neadaptând viteza la condițiile de drum ,polei, intrând în coliziune cu autoturismul marca Volkswagen Passat u nr. de înregistrare GJ 055984 rezultând avarierea autoturismului.
Din probele administrate nu rezultă că pârâtul ar fi contestat acest proces-verbal de contravenție , împrejurările producerii accidentului rutier nefiind contestate, acesta precizând că este de acord să achite suma solicitată de reclamant, cu excepția contravalorii electroventilatorului , fiind de acord să achite și contravaloarea acestei piese doar în situația în care este menționată în autorizația de reparație.
S-a reținut că potrivit autorizației de reparații seria CR nr.2513047/06.02.014, autoturismul condus de reclamant prezenta următoarele avarii: far, lampă semnalizare stânga sparte, bară protecție față ruptă,capotă față ușor îndoită,aripă stânga față îndoită,jantă stânga față îndoită , radiator îndoit, grilă față spartă.
S-a reținut că pentru autoturismul condus de pârât a fost încheiată polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA nr.000674532 cu valabilitate 14.09.2013-13.03.2014 ,valabilă la data producerii accidentului rutier.
Potrivit art. 50 din Legea nr. 136/1995, despăgubirile se acordă de către asigurător pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
În conformitate cu dispozițiile art. 54 alin. 1 din același act normativ "despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43*) și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.";
Precizarea expresă a calității procesuale în care ar putea figura persoana răspunzătoare de producerea accidentului relevă intenția fără echivoc a legii de a nu mai permite obligarea sa directă, conjunct sau în solidar cu asigurătorul. În consecință, instanța a constatat că potrivit noii reglementări din Legea nr. 136/1995, persoana vinovată de producerea accidentului rutier, în speță pârâtul , nu poate fi obligată direct prin hotărâre judecătorească să îl despăgubească pe reclamant, în condițiile existenței unei asigurări valabile obligația de plată incumbând asigurătorului , considerente pentru care a fost respinsă acțiunea promovată de reclamant.
Pârâtul neavând culpă procesuală, a fost respins și petitul accesoriu privind obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamantul PL ,criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de apel a susținut că sentința este pronunțată cu aplicarea greșită a legii și cu încălcarea rolului activ de către instanța de judecată. Astfel, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor Legii 136/1995, persoana vinovată de producerea accidentului rutier nu poate fi obligată în mod direct la despăgubiri, prin hotărâre judecătorească, în condițiile existenței unei polițe de asigurare. În aceste condiții, instanța avea obligația să invoce din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive, să o pună în discuția părților și să rezolve, cu prioritate acest incident procedural.
A mai susținut apelantul că potrivit dispozițiilor art.70 Cod procedură civilă, instanța avea posibilitatea să introducă forțat în cauză, alte persoane, dacă raportul dedus judecății o impune, dar instanța nu a dat eficiență acestor dispoziții legale.
Din dispozitivul sentinței nu rezultă temeiul sub care a fost respinsă acțiunea, respectiv dacă a fost respinsă pe fond sau pentru neregularități procedurale.
Apelantul a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, în drept fiind invocate dispozițiile art.480 alin. 3 Teza finală Cod procedură civilă.
Intimatul BCA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat pe motiv că reclamantul avea cunoștință de existența poliței de asigurare RCA pentru autoturismul condus de pârât și câtă vreme a stabilit cadrul procesual prin cererea de chemare în judecată, instanța a respectat dispozițiile art.9 aliniat 2 și pe cele ale art.22 alin. 6 Cod procedură civilă, potrivit cărora limitele procesului sunt stabilite de reclamant iar judecătorul nu poate să depășească limitele investirii.
A mai arătat că prin soluția pronunțată instanța nu a creat nici o vătămare reclamantului, care are posibilitatea să formuleze o nouă acțiune, în contradictoriu cu societatea de asigurări.
Reexaminând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, tribunalul constată că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă reclamantul PL ,în contradictoriu cu pârâtul BCA a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1835 lei reprezentând contravaloare facturilor seria GJ VGM, nr. 09798238 din 03.03.2014, respectiv seria GJ VGM, nr. 09798239 din 03.03.2014, emise de service auto Întreprinderea Individuală VM, pentru reparația autoturismului Volkswagen Passat, avariat din culpa pârâtului.
Instanța de fond a respins acțiunea cu motivarea că, potrivit dispozițiilor Legii 136/1995, persoana vinovată de producerea accidentului rutier, în speță pârâtul, nu poate fi obligată direct la despăgubiri, prin hotărâre judecătorească, în condițiile existenței unei polițe de asigurare iar în speță, având în vedere că pârâtul este beneficiarul unei asigurări valabile, acesta nu are calitate procesuală, societatea de asigurări fiind cea care trebuie obligată însă reclamantul nu a înțeles să o cheme în judecată.
Soluția instanței de fond este greșită, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art.248 și art.14 Cod procedură civilă.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.248 aliniat 1 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură sau de fond care fac inutilă administrarea de probe sau cercetarea în fond a cauzei.
Potrivit dispozițiilor art.14 aliniat 5 Cod procedură civilă, instanța este obligată să supună discuției părților toate cererile și excepțiile invocate.
În speță în momentul în care a constatat că pârâtul a depus la dosar o poliță de asigurare de răspundere civilă auto RCA, valabilă la data producerii accidentului, având în vedere și dispozițiile Legii 136/1995, instanța avea obligația să invoce din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului BCA și să o supună dezbaterii părților.
De asemenea, în situația în care considera că asigurătorul are calitate procesuală, instanța avea posibilitatea să introducă forțat în cauză, societatea de asigurări, în temeiul dispozițiilor art.78 alin 2 Cod procedură civilă, aspect care de asemenea trebuia pus în discuția părților.
Soluționând cauza pe excepția lipsei calității procesuale pasive pe care nu a supus-o dezbaterii contradictorii, instanța nu a rezolvat fondul litigiului și a pronunțat o sentință nelegală, motiv pentru care, în baza art.480 alin 3 Cod procedură civilă, se va admite apelul reclamantului, se va anula sentința și se va trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Cu prilejul rejudecării, instanța va stabili corect cadrul procesual, va pune în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive precum și introducerea forțată în cauză a societății de asigurări și în baza probelor administrate va pronunța o sentință care să rezolve fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul reclamant PL cu domiciliul în …, împotriva sentinței civile nr.1771 din data de 21.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosar nr… în contradictoriu cu intimatul pârât BCA, cu domiciliul în .., având ca obiect pretenții.
Anulează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02 aprilie 2015.
| ← Calea de atac poate fi exercitată doar de părțile din dosar,... | Anulare proces - verbal de contravenţie. Jurisprudență... → |
|---|
