Opinia separată a asistenţilor judiciari consemnată în decizia recurată. Vot consultativ
| Comentarii |
|
Magistraţii asistenţi nu sunt judecători, ei nu au vot deliberativ, activitatea de judecată fiind rezervată exclusiv judecătorilor independenţi şi inamovibili. Astfel, susţinerile recurenţilor raportate la motivarea magistraţilor asistenţi expusă prin opinia separată vor fi înlăturate ca fără relevanţă juridică în cauză.
Secţia I civilă, Decizia nr. 1500 din 7 septembrie 2012
Prin decizia civilă nr. 1643/02.11.2011 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 7415/110/2010 a fost admisă în parte contestația privind pe contestatoarea B.C. în contradictoriu cu intimata C.N. T. SA - Sucursala B. S-a modificat decizia nr. 105/01.09.2010 emisă de intimata, înlocuindu-se sancțiunea concedierii cu sancțiunea reducerii salariului de bază cu 10% pe o durată de trei luni. S-a dispus reintegrarea în postul deținut anterior de contestatoare și plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate de care de care ar fi beneficiat contestatoarea. Sancțiunea reducerii salariului de bază cu 10% pe trei luni, care a înlocuit sancțiunea concedierii, a fost aplicată începând cu data reintegrării efective în muncă. S-a respins cererea privind acordarea de daune morale.
S-a reținut opinia separată a asistenților judiciari în sensul respingerii contestației.
Pentru a pronunța această decizie prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 7415/110/2010, contestatoarea B.C. a solicitat în contradictoriu cu intimata C.T. Sucursala B., constatarea nulității deciziei de concediere nr. 105/01.09.2010, reintegrarea în muncă, plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada cuprinsă între 6.09.2010 și data reintegrării și daune morale în sumă de 15.000 lei.
în motivarea contestației s-a arătat că decizia de concediere este rezultatul unor relații conflictuale cu șeful direct. A arătat contestatoarea că, în noua fișă a postului, pe care i s-a cerut să o semneze, au fost incluse 20 de noi atribuții, atribuții ce nu au legătură cu postul său.
Analizând fondul contestației în raport de apărările formulate, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia de concediere nr. 105/01.09.2010 s-a reținut că respectiva contestatoare a refuzat, în mod repetat, să semneze fișa postului, a refuzat să execute sarcinile de serviciu privind activitatea arhivistică și nici nu a întocmit rapoartele săptămânale, această din urmă obligație fiind impusă prin ordinul superiorului său.
Raportat la dispozițiile art. 266 C.muncii , având în vedere, de pe o parte, natura faptelor imputate, consecințele lor și circumstanțele manifestării refuzului de a întocmi rapoartele săptămânale și obligațiile de arhivare, iar, pe de altă parte, gradul de vinovăție al contestatoarei, tribunalul a reținut că sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă este mult prea aspră, impunându-se înlocuirea acesteia.
Instanța a reținut că decizia nr. 57/2010 prin care contestatoarea a fost anterior sancționată a fost anulată prin decizia civilă nr. 1012/2011 a Curții de Apel Bacău; având în vedere caracterul gradual al sancțiunilor disciplinare, raportat la dispozițiile art. 266 C.muncii , tribunalul a dispus înlocuirea sancțiunii aplicate prin decizia nr. 105/2010 cu sancțiunea reducerii salariului de bază cu 10% pe o durată de 3 luni, în condițiile art. 264 alin. (1) lit. d) C.muncii.
Față de considerentele sus-menționate cu ocazia analizării abaterilor disciplinare imputate și având în vedere înlocuirea sancțiunii, tribunalul a reținut că cererea contestatoarei privind plata daunelor morale este neîntemeiată.
în condițiile art. 78 C.muncii , tribunalul a dispus reintegrarea în muncă a contestatoarei și plata drepturilor salariale de care a fost privată, în valoare actualizată, urmând ca sancțiunea reducerii cu 10% a salariului să se facă după reintegrarea efectivă în muncă.
împotriva acestei decizii au promovat recurs ambele părți, recursuri declarate și motivate în termen, legal scutite de plata taxei de timbru și înregistrate pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. 7415/110/2010.
I. în recursul reclamantei B.C. se invocă faptul că opinia separată a asistenților judiciari cuprinde afirmații greșite și cuprinde extrase din decizia de concediere, neluându-se în considerare apărările sale.
Solicită recurenta-contestatoare și recalcularea drepturilor datorate pentru zilele de concediu; acordarea ajutorului de deces; anularea în tot a opiniei separate.
II. Recursul intimatei C.T. - sucursala de transport B. critică soluția primei instanțe susținând că instanța de fond nu a ținut cont de antecedentele disciplinare ale contestatoarei, încălcându-se principiul sancțiunilor acordate în mod gradual; opinia asistenților judiciar este cea corectă - susține recurenta.
Apreciază recurenta-intimată faptul că B.C. - contestatoarea a săvârșit o abatere disciplinară gravă, constând în neîndeplinirea sarcinilor de serviciu corespunzătoare funcției sale, considerente pentru care sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului de muncă nu trebuie să fie înlocuită de instanță cu o alta mai ușoară.
în recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor art. 304,art. 3041și art. 312 Curtea reține următoarele:
Ambii recurenți au făcut o serie de aprecieri cu privire la opinia separată a asistenților judiciari consemnată în decizia recurată. Aceste susțineri vor fi înlăturate pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 55 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, asistenții judiciari participă la deliberare cu vot consultativ. Așadar, magistrații asistenți nu sunt judecători, ei nu au vot deliberativ, activitatea de judecată fiind rezervată exclusiv judecătorilor independenți și inamovibili. Este astfel evident că hotărârea la care se referă dispozițiile art. 299 C.proc.civ. are în vedere numai motivarea judecătorului, acestuia revenindu-i în exclusivitate obligația de a redacta hotărârea. Neparticipând cu vot deliberativ la luarea hotărârii, susținerile recurenților raportate la motivarea magistraților asistenți expusă prin opinia separată vor fi înlăturate ca fără relevanță juridică în cauză.
Este adevărat că legiuitorul a stabilit faptul că „cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă vor fi judecate cu celeritate”. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 264 alin. (1) C.proc.civ., „motivarea hotărârii se va face în termen de cel mult 30 de zile de la pronunțare”. în speță, așa cum a arătat recurenta-intimată, ambele termene au fost depășite. Depășirea acestor termene nu afectează însă valabilitatea hotărârii.
Potrivit dispozițiilor art. 316 raportate la cele ale art. 294 C.proc.civ., „în recurs nu se pot face cereri noi”. Prin prisma acestor dispoziții legale, urmează a fi înlăturate susținerile recurentei-contestatoare care reprezintă „cereri noi”, deci care excedează cererea de chemare în judecată prin care s-a solicitat doar anularea deciziei de concediere, reintegrarea în postul deținut anterior și despăgubiri morale.
Curtea de apel reține și că hotărârea recurată nu a fost dată cu încălcarea legii sau aplicarea greșită a acesteia, fiind respectate criticile de stabilire a sancțiunii disciplinare prevăzute de Codul muncii.
Instanța, în baza rolului activ, poate dispune înlocuirea unei sancțiuni aplicate de angajator cu o altă sancțiune pe care o consideră justificată pentru a nu se lăsa nesancționată o faptă a cărei existență a fost demonstrată. Trebuie cercetate și împrejurările în care s-a săvârșit fapta, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu a salariatului, eventualele sancțiuni disciplinare săvârșite anterior de către acesta. Instanța nu poate reține afirmațiile recurentei-intimate, conform cu care existența unei sancțiuni anterioare - respectiv cea stabilită prin decizia nr. 62/2010 - duce automat la soluția desfacerii disciplinare a contractului.
Abaterile disciplinare reținute în sarcina recurentei-contestatoare nu justifică aplicarea celei mai grave sancțiuni prevăzute de Codul muncii, așa cum corect a reținut și prima instanță. Cum instanța este competentă să verifice legalitatea măsurii dispuse de angajator, ea are și posibilitatea de a individualiza sancțiunea aplicată salariatului, aplicând o sancțiune mai ușoară, prin respectarea criteriilor impuse de lege. Atât în doctrină cât și în practica judiciară s-a admis că prin recunoașterea cenzurii instanței asupra împrejurărilor în care s-a aplicat sancțiunea se dă expresie liberului acces la justiție al salariatului, care în caz contrar ar fi un drept doar iluzoriu.
în cazul de față, prin raportare la toate criteriile enumerate de Codul muncii, instanța apreciază ca fiind corectă concluzia la care a ajuns prima instanță, respectiv aceea că nu este justificată aplicarea celei mai severe sancțiuni.
Pentru considerentele sus-arătate, văzând dispozițiile art. 312 C.proc.civ., au fost respinse ambele recursuri ca nefondate.
(Judecător Sorina Ciobanu)
| ← Contestaţie la raportul lunar întocmit de administratorul... | Suspendarea provizorie a executării unei hotărâri până la... → |
|---|
