Contestaţie în anulare. Imposibilitatea analizării temeiniciei concluziilor instanţei de recurs
| Comentarii |
|
În cadrul contestaţiei în anulare instanţa nu este chemată să analizeze temeinicia concluziilor instanţei de recurs şi nici conformitatea acestora cu dispoziţiile legale, pentru că în caz contrar calea extraordinară de atac s-ar transforma într-un recurs la recurs, ceea ce contravine prevederilor art. 299 C.proc.civ.
Secţia I civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, Decizia nr. 1359 din 11 septembrie 2012
La data de 15.11.2011, Curtea de Apel Pitești a pronunțat decizia nr. 2122/R, prin care a admis recursul declarat de pârâții A.E., A.D.D. și A.V. și a respins recursul chematului în garanție Biroul Notarilor Publici Asociați „C.V. și C.M.”, împotriva deciziei civile nr. 81 din 27.03.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș și, în consecință, a modificat decizia atacată în sensul admiterii apelului pârâților, a schimbat în parte sentința civilă nr. 5807 din 10.10.2008 pronunțată de Judecătoria Pitești, a obligat chematul în garanție BNP „C.V. și C.M.” la plata, în subsidiar, față de pârâta SC I.C. SRL, către pârâții A., a valorii contractului de 53.000 euro, la cursul BNR, la data plății efective. De asemenea, Curtea de Apel Pitești a admis cererea de chemare în garanție formulată de BNP „C.V. și C.M.” față de Casa de Asigurări a Notarilor Publici pe care o obligă la plata, către acesta, a despăgubirii în limita plafonului asigurat pentru anul 2007. Restul dispozițiilor din sentința și decizia atacată au fost menținute.
La data de 12.12.2011, BNP „C.V. și C.M.” a formulat o cerere de revizuire a deciziei nr. 2122/2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești.
Printr-un memoriu separat înregistrat la data de 24.12.2011, BNP „C.V. și C.M.” și-a recalificat calea de atac exercitată împotriva hotărârii irevocabile, din revizuire în contestație în anulare, invocând dispozițiile art. 318 teza a II-a C.proc.civ.
în dezvoltarea motivelor contestației, contestatorul a arătat următoarele:
Decizia atacată este nelegală întrucât nu a fost analizat unul dintre motivele de recurs cu care instanța a fost învestită. Astfel, s-a susținut că hotărârea instanței de apel a fost atacată cu recurs invocându-se trei motive de nelegalitate, ultimul dintre acestea, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., nefiind analizat de către instanța de recurs. Mai exact, contestatorul a arătat că a criticat soluția dată de către Tribunalul Argeș pentru încălcarea sau aplicarea greșită a legii, mai exact a dispozițiilor art. 254 alin. (7) și art. 259 alin. (61) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în speță urmând a se constata că nu există motiv de nulitate absolută a contractului autentificat din moment ce la data înstrăinării imobilul din litigiu era liber de sarcini și servituți și nu a existat niciun impediment care să interzică vânzarea, cu excepția abuzului făcut de organul local care nu a eliberat un certificat fiscal, ci adeverința nr. 5034 din 19.11.2007, în care a comunicat că societatea vânzătoare nu are datorii față de bugetul de stat.
în decizia dată în recurs, instanța a reținut că prima critică formulată de pârâți va fi analizată împreună cu cele aduse de chematul în garanție, fără însă a preciza care dintre cele trei critici sunt analizate împreună. Se poate observa că atât prima critică formulată de recurenții persoane fizice, cât și cea formulată de chematul în garanție BNP „C.V. și C.M.” se referă strict la caracterul irelevant al procesului-verbal de sechestru în raport cu dispozițiile art. 113 alin. (5) C.proc.fisc. și că existența procesului-verbal de sechestru poate fi invocată numai dacă erau îndeplinite și condițiile art. 133 și art. 148 alin. (8) C.proc.fisc.
Cea de-a doua critică formulată de chematul în garanție a fost analizată, însă ultima dintre cele trei critici nu a fost combătută de instanța de recurs.
Calea de atac extraordinară precizată ca fiind contestație în anulare a fost inițial înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, care, prin încheierea din data de 8.05.2012, a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul Curții de Apel Târgu Mureș, ca urmare a admiterii cererii de strămutare dispusă de înalta Curte de Casație și Justiție la data de 14.03.2012.
Cererea a fost înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș la data de 17.05.2012, și pe baza probelor administrate în dosar, a procedat la soluționarea contestației în anulare.
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că nu este întemeiată contestația formulată și precizată de BNP „C.V. și C.M.”, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 318 C.proc.civ., contestația în anulare reprezintă o cale de atac extraordinară, care poate fi primită fie pentru că dezlegările date de către instanța de recurs sunt rezultatul unor greșeli materiale, fie pentru că analizând recursul l-a respins, omițând din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de casare sau modificare.
BNP „C.V. și C.M.” a atacat decizia irevocabilă dată de către instanța de recurs, susținând că nu a fost analizat unul dintre motivele de recurs invocate.
La dosarul nr. 12720/208/2007 al Curții de Apel Pitești se află declarația de recurs înregistrată la data de 23.06.2009 la Tribunalul Argeș. într-adevăr, în cererea de recurs BNP „C.V. și C.M.” a punctat trei critici de nelegalitate a hotărârii instanței de apel, în ultima dintre aceste critici susținându-se faptul că toată motivarea deciziei pronunțate de Tribunalul Argeș se bazează pe existența unui proces-verbal de sechestru încheiat de Administrația Finanțelor Publice, prin care s-a dispus sechestrarea mai multor bunuri proprietatea I.C. SRL Pitești, proces-verbal care însă nu a fost comunicat pentru a fi înscris în cartea funciară și deci nu a produs efecte față de terți.
în opinia BNP „C.V. și C.M.”, nulitatea absolută a contractului trebuia discutată față de dispozițiile art. 113 din O.G. nr. 92/2003 coroborate cu dispozițiile art. 254 alin. (7) și art. 259 alin. (61) privind Codul fiscal și deci în cauză nu există motiv de nulitate absolută.
Curtea remarcă faptul că în conținutul deciziei pronunțate în recurs se precizează că prima critică adusă de pârâți este analizată împreună cu cele aduse de chematul în garanție. După aceste mențiuni, instanța de recurs analizează motivele pentru care a apreciat că lipsa certificatului fiscal, la momentul autentificării convenției, atrage nulitatea acestui act. Trebuie remarcat faptul că în cadrul contestației în anulare instanța nu este chemată să analizeze temeinicia concluziilor instanței de recurs și nici conformitatea acestora cu dispozițiile legale, pentru că în caz contrar contestația calea extraordinară de atac s-ar transforma într-un recurs la recurs, ceea ce contravine prevederilor art. 299 C.proc.civ.
Nu poate fi reținută ca fiind întemeiată critica BNP „C.V. și C.M.” pentru că revine completului de judecată și, mai exact, judecătorului care redactează hotărârea modalitatea în care își expune argumentația ce stă la baza admiterii sau respingerii recursului. Bineînțeles că în argumentație instanța de recurs este chemată să explice de ce criticile de nelegalitate sunt neîntemeiate fără însă a fi îngrădită într-un anumit cadru în care să dezvolte raționamentul logico-juridic pentru care s-a adoptat soluția.
BNP „C.V. și C.M.” susține că nu se poate reține care din criticile aduse împotriva hotărârii din apel au fost analizate împreună cu cele formulate de pârâți, însă din expunerea argumentației rezultă foarte clar că este vorba de modul pentru care instanța a apreciat incidența în cauză a unui motiv de nulitate a convenției autentificate de BNP „C.V. și C.M.”
în concluzie, reținând că nu sunt incidente prevederile art. 318 teza a II-a C.proc.civ., Curtea a respins contestația în anulare ca fiind neîntemeiată.
| ← Suspendarea provizorie a executării unei hotărâri până la... | Recurs inadmisibil. Calificarea căii de atac în funcţie de... → |
|---|
