Opoziţie cambială. Excepţia de nedresare a protestului de neplată. Obligaţie directă invocată de avalist
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 74 din data de 07.02.2013
Pe calea opoziției cambiale, avalistul a invocat excepția obiectivă relativă vizând nedresarea protestului de neplată. Această excepție poate fi invocată doar de un debitor de regres, nu și de debitorul principal împotriva căruia beneficiarul are o acțiune cambială directă, iar exercitarea ei nu este supusă unor formalități speciale, cum este cea a dresării protestului.
Decizia civilă nr. 74/R din 07.02.2013 a Curții de Apel Galați
Prin sentința civilă nr.983/17.02.2012 a Judecătoriei Focșani jud. Vrancea s-au respins ca neîntemeiate excepțiile privind prescripția și cea privind nulitatea absolută ca neîntemeiate.
In motivare s-a reținut că la data de 08.05.2009 SC G.I. SRL a emis Biletul la Ordin ….... pentru suma de 49.758,38 lei în favoarea intimatei, cu scadența la 09.12.2009, avalizat de S.L. și girat de S.M. Biletul la Ordin avalizat a fost introdus la plata de intimata inclusiv în ultima zi respectiv 09.12.2009, când a fost refuzat total la plată așa cum rezultă din Borderoul centralizator fila 16 și versoul filei 15 din dosar. Ulterior, la 07.01.2010, creditoarea intimata a trecut la executarea silită a Biletului la Ordin în discuție, motiv pentru care a formulat cerere la BEJ B.C. unde s-a format dosarul de executare nr. 39/2010. Urmare a cererii înregistrate sub nr.1233/231/2010, Judecătoria Focșani, prin încheierea din 03.02.2010, a încuviințat executarea silită a Biletului la Ordin …. emis la 08.05.2009 cu scadența la 09.12.2009. Ulterior, la 09.02.2010, contestatorul a fost somat ca în termen de 1(una) zi libera să achite suma datorată în valoare de 55.673,08 lei. A constatat că potrivit art. 94 din Legea nr.58/1934 executarea giranților și avalistului se prescrie în termen de un an de la data scadenței, care în cazul de față este 09.12.2009, adică intimata trebuia să valorifice Biletul la Ordin în perioada 09.12.2009-08.12.2010. A considerat că toate actele de executare au fost îndeplinite în termenul de 1 an. Prin cererile de la filele 20 și 24 din dosar, prin care creditorul a solicitat executorului judecătoresc continuarea executării silite, s-a întrerupt cursul prescripției, astfel că, și la momentul pronunțării sentinței intimata se afla în termenul de 1 an al executării silite a Biletului la Ordin. Cât privește nulitatea Biletului la Ordin invocata de debitor a reținut Biletul la Ordin în discuție este emis de contestator ca reprezentant al SC G.I. SRL astfel că, acesta nu-și poate invoca propria turpitudine, adică propria necunoaștere sau rea credință. Cauzele de nulitate invocate de debitorul au fost apreciate ca nefiind de natură esențială, care să facă neputința de punere în executare a titlului executoriu reprezentat de Biletul la Ordin în discuție. Faptul că debitorul emitent nu a menționat cele arătate prin cererea precizatoare de la fila 38 din dosar nu este de natură a paraliza însuși titlul executoriu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal contestatorul S.L., arătând că sentința este nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond nu a interpretat corect textele legale reținute în considerentele hotărârii atacate și invocate de către contestator. Astfel, instanța de fond a reținut incidenta art. 94 din Legea nr.58/1934, însă a apreciat că biletul la ordin trebuia valorificat în intervalul 9.12.2009-8.12.2010, cererile adresate executorului judecătoresc fiind de natură să întrerupă cursul prescripției. Nu a ținut însă seama de faptul că aceste cereri de continuare a executării silite nu constituie acte de executare, ci numai actele îndeplinite de executorul judecătoresc. Astfel, creditorul a formulat cerere de executare silită la data de 27.01.2010, la data de 3.02.2010 a fost pronunțată sentința de încuviințare a executării silite, iar la data de 9.02.2010 a fost emisă somația de către executorul judecătoresc. La datele de 6.08.2010, 2.02.2011 si 28.07.2011 au fost formulate doar cereri de continuare a executării silite, fără ca acestea să fie urmate de vreun act al executorului judecătoresc. Abia la data de 24.10.2011 executorul judecătoresc efectuează un act de executare, respectiv o adresă de înființare a popririi, la distanța de 1 an și jumătate de data primului act de executare. Referitor la nulitatea biletului la ordin, a arătat că potrivit pct.509 din Norma BNR nr.6/1994 datorită caracterului formal al biletului la ordin, dacă titlului îi lipsește vreuna dintre condițiile prevăzute la art.104 din legea cambiei și a biletului la ordin, titlul este nul. Recurentul a invocat nulitatea absolută a titlului, motivat de faptul că biletului la ordin nu conține codul emitentului, condiție prevăzuta la pct.9 al art.104 din Legea nr.58/1934. Referitor la nedresarea protestului, a arătat că în conformitate cu art.66 și urma, coroborat cu art.49 alin 3 din Legea nr.58/1934, lipsa acestuia are ca efect decăderea SC U.C. SRL din dreptul de a acționa împotriva contestatorului avalist.
Prin decizia civilă nr. 577/31.05.2012, Tribunalul Vrancea a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul S.L.
În motivarea deciziei s-a reținut că s-au invocat de către recurent două articole de lege în susținerea acestui motiv de recurs, respectiv art.94 din Legea nr.58/1934 si art.389 alin 1 din codul de procedura civilă. Cele două texte de lege susarătate se referă la instituții total diferite, primul la prescripția dreptului de a cere executarea silită, iar cel de-al doilea la perimarea executării silite. Niciuna dintre cele două sancțiuni nu este însă incidența în prezenta cauza. Așa cum corect a reținut și instanța de fond, pentru a opera prescripția prevăzuta de art. 94 din Legea nr.58/1934, este necesar ca biletul la ordin să nu fi fost pus în executare în termen de 1 an de la data scadenței. Este vorba despre omisiunea creditorului de se adresa trasului în termenul prevăzut de acest text legal și executorului judecătoresc, în cazul în care acesta este refuzat la plată de către tras. Ori, în speță biletul la ordin trebuia valorificat în perioada 09.12.2009-08.12.2010, fiind introdus la plată de intimata în ultima zi, respectiv 09.12.2009, data înscrisă pe titlu ca fiind data scadenței. La data de 07.01.2010 creditoarea intimată a trecut la executarea silită a Biletului la Ordin în discuție, motiv pentru care a formulat cerere la BEJ B.C. unde s-a format dosarul de executare nr. 39/2010. Este clar că, așa cum reiese din succesiunea datelor indicate mai sus, nu se poate vorbi despre intervenirea prescripției dreptului de a cere executarea silită, materializată prin executarea avalistului. Nici perimarea executării silite nu a operat, având în vedere că potrivit art. 389 alin 1 din codul de procedura civilă aceasta intervine în cazul în care creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire. Nici motivul legat de nulitatea biletului la ordin nu poate fi primit. Este adevărat că art.104 pct.9 din Legea nr.58/1934 prevede că biletul la ordin trebuie să cuprindă codul emitentului, respectiv un număr unic de identificare preluat din documentele de identificare sau de înregistrare ale emitentului. Insă punctul 9 al art. 104 a fost introdus de pct. 3 al articolului unic din Legea nr. 163 din 8 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 322 din 14 mai 2009. Biletul la ordin a fost emis înainte de intrarea în vigoare a acestei modificări a art.104 din Legea nr.58/1934, respectiv la data de 8.05.2009, iar legea de modificare a intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, respectiv la data de 17 mai 2009. Așadar, nulitatea prevăzută de textul de lege nou introdus nu poate fi aplicată unui act juridic încheiat înainte de intrarea în vigoare al legii, în caz contrar încălcându-se principiul conform căruia actul juridic este guvernat de legea în vigoare la momentul încheierii sale. Referitor la nedresarea protestului, instanța retine că în conformitate cu prevederile Legii nr.58/1934 protestul este o formalitate prealabilă începerii executării silite, fără de care nu se poate purcede la aceasta executare. In cauză, nu s-a contestat de către recurent încheierea prin care s-a investit cu formulă executorie Biletului la Ordin ……. emis la 08.05.2009 cu scadență la 09.12.2009. Așa cum prevede art.399 alin 2/1 din codul de procedură civilă contestația la executare poate fi formulată de persoana interesată și împotriva încheierii prin care s-a dispus investirea cu formulă executorie, fără îndeplinirea condițiilor legale. Cum în cauză nu s-a atacat cu contestație la executare și această încheiere, instanța nu mai putea să analizeze aceasta apărare.
Împotriva deciziei amintită mai sus a formulat recurs S.L., iar prin decizia civilă nr. 404/31.07.2012 a Curții de Apel Galați a fost admis recursul, casată decizia civilă nr. 577 și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținându-se, în esență, că cea de-a doua instanță a realizat o calificare greșită a căii de atac, ce trebuia să fie apel.
Pricina a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea în data de 20.08.2012 sub nr. 15540/231/2011*, fiind soluționată conform dezlegării în drept impusă de instanța de recurs.
Prin decizia civilă nr.223/2012 a Tribunalului Vrancea s-a respins ca nefondat apelul promovat de S.L. Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele:
Cu titlu preliminar, Tribunalul a subliniat că deși prima instanță a înțeles să se pronunțe asupra chestiunii prescripției și a nulității (inclusiv) prin respingerea acestora pe calea excepției, instanța a reținut că ceea ce s-a ridicat de către contestator nu reprezintă veritabile excepții procesuale în sensul Codului de procedură civilă, ci apărări de fond, motive de nulitate, respectiv de nelegalitate de drept substanțial.
Scopul formulării excepțiilor procesuale de procedură sau de fond, conform art. 137 C.p.c, constă în întârzierea soluționării fondului litigiului sau în respingerea sau anularea cererii. Or, după cum se poate observa, prin invocarea nulității biletului la ordin sau a prescripției executării silite nu se urmărește nici întârzierea soluționării cererii introductive, nici respingerea sau anularea acesteia, ci, din contra, soluționarea pe fond a acesteia, în sensul admiterii sale. În aceste condiții, instanța constată că analiza va viza aceste critici strict ca apărări de fond. Cum prima instanță a realizat o analiză similară, nu se poate pune în discuție anularea sau schimbarea sentinței apelate pentru un atare motiv.
Prima categorie de critici formulată de apelant în fața primei instanțe vizează valabilitatea biletului la ordin seria ….. emis la 08.05.2012 de SC G.I. SRL și scadent la 09.12.2009 și având ca avalizat pe S.L.
În această privință, Tribunalul a notat că mandatarul avocat al contestatorului a indicat la ultima înfățișare că înțelege să renunțe la motivul de apel privind nulitatea biletului la ordin. Cu toate acestea, văzând autonomia acestei solicitări (ce reprezintă un motiv de opoziție la executare), precum și lipsa unui mandat special care să fi fost oferit de contestator apărătorului său pentru a efectua un atare act procesual de dispoziție, Tribunalul a examinat inclusiv această critică.
În primul rând, Tribunalul a reținut că dispozițiile art. 104 pct. 9 din Legea nr.58/1934 prevăd că biletul la ordin trebuie să cuprindă codul emitentului, respectiv un număr unic de identificare preluat din documentele de identificare sau de înregistrare ale emitentului.
Cu toate acestea, Tribunalul constată că punctul 9 al art. 104 a fost introdus de pct. 3 al articolului unic din Legea nr. 163 din 8 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 322 din 14 mai 2009.
Biletul la ordin a fost emis anterior intrării în vigoare a acestei modificări a art.104 din Legea nr.58/1934, respectiv la data de 08.05.2009, iar legea de modificare a intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării in Monitorul Oficial, respectiv la data de 17.05.2009.
Drept consecință, nulitatea prevăzută de textul de lege nou introdus nu poate fi aplicată unui act juridic încheiat înainte de intrarea în vigoare a legii, în caz contrar încălcându-se principiul constituțional al neretroactivității legii civile.
În concluzie, această critică este în mod manifest nefondată.
În al doilea rând, văzând critica relativă la nedresarea protestului, Tribunalul a reținut că în conformitate cu prevederile Legii nr. 58/1934 protestul este o formalitate prealabila începerii executării silite, fără de care nu se poate purcede la executare.
Cu toate acestea, Tribunalul a notat că în această pricină nu s-a contestat de către recurent încheierea prin care s-a învestit cu formulă executorie Biletului la Ordin …..emis la 08.05.2009 cu scadența la 09.12.2009.
Or, în conformitate cu art. 399 alin 2¹ C.p.c. contestația la executare poate fi formulată de persoana interesată și împotriva încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, fără îndeplinirea condițiilor legale. Cum în cauză nu s-a atacat cu contestație la executare și aceasta încheiere, Tribunalul nu mai poate analiza această critică.
În al treilea rând, Tribunalul a constat că:
• Deși rubrica monedă nu este completată, din paragraful subsecvent se poate lesne observa că suma de bani pentru care biletul la ordin a fost emis este în lei;
• Critica relativă la lipsa mențiunii privind "ce reprezintă valoarea"; este în mod manifest neîntemeiată cât timp nu rezultă dintr-o atare omisiune existența vreunei vătămări pentru contestator;
• Aceleași considerațiuni sunt valabile și pentru necompletarea rubricilor "stipulat"; și "numărul exemplarelor";.
Văzând și prevederile art. 34, 35 și 104 din Legea nr. 58/1934, în forma activă la momentul emiterii biletului la ordin, Tribunalul a reținut că niciuna dintre omisiunile mai sus indicate, astfel cum au fost învederate de contestator, nu este sancționată de lege cu sancțiunea nulității. Admițând incidența acestei sancțiuni însă, Tribunalul a constat că aceasta nu poate fi decât una virtuală și condiționată de vătămare. Cum ultimul aspect nu a fost nici alegat și nici nu rezultă din probele administrate sau pe cale de deducție, critica este nefondată.
Cea de-a doua categorie de critici vizează aspecte ce țin de executarea titlului executoriu.
În primul rând, cu privire la susținerea contestatorului conform căreia a intervenit prescripția executării biletul la ordin, Tribunalul reține că în data de 08.05.2009 SC G.I. SRL a emis Biletul la Ordin …. pentru suma de 49.758,38 lei în favoarea intimatei, cu scadența la 09.12.2009, avalizat de S.L. și girat de S.M. Biletul la Ordin avalizat a fost introdus la plată de intimată în ultima zi respectiv 09.12.2009, când a fost refuzat total la plată așa cum rezultă din Borderoul centralizator fila 16 și verso-ul filei 15 din dosar.
La 07.01.2010, creditoarea a procedat la executarea silită a Biletului la Ordin, formulând cerere la BEJA B.C. și S.D. unde s-a format dosarul de executare nr. 39/2010.
Urmare a cererii înregistrate sub nr.1233/231/2010, Judecătoria Focșani jud. Vrancea, prin încheierea din 03.02.2010, a încuviințat executarea silită a Biletului la Ordin …., emis la 08.05.2009, cu scadența la 09.12.2009.
La 09.02.2010, contestatorul a fost somat ca în termen de 1(una) zi liberă să achite suma datorată în valoare de 55.673,08 lei.
Pornind de la aceste elemente de ordin faptic, reținute de altfel de o manieră judicioasă inclusiv de către prima instanță, Tribunalul notează că în lumina art. 94 alin. 2 din Legea nr. 58/1934: "Acțiunile posesorului împotriva giranților și împotriva trăgătorului se prescriu printr-un an socotit de la data protestului făcut în timp util sau de la data scadenței în caz de stipulațiune, fără cheltuieli.";.
Textul citat are în mod neîndoielnic în vedere exclusiv acele acțiuni ce sunt la îndemâna posesorul biletului la ordin împotriva inclusiv a avalizatului, privit ca debitor cambial nu însă și posibilitatea demarării fazei execuționale.
În această privință, Tribunalul notează că are a fi realizată o distincție netă între cele două noțiuni indicate în paragraful anterior, respectiv acțiune, pe de o parte și executare silită, pe de altă parte.
Admițând că acțiunea reprezintă un ansamblu de mijloace procesuale prin care se poate realiza protecția judiciară a drepturilor subiective și a situațiilor juridice ocrotite de lege, aceasta materializându-se în noțiunea de "proces"; prin formularea cererii de chemare în judecată, Tribunalul reține că executarea silită reprezintă o procedură prin intermediul căreia creditorul constrânge prin forța statului pe debitorul său să își execute obligațiile.
În aceeași linie de idei, Tribunalul a reținut că între mijloacele de valorificare a drepturilor ce izvorăsc dintr-un bilet la ordin se înscriu deopotrivă acțiunile specifice acestei materii, directe sau de regres, cât și posibilitatea de a se uza de executarea silită.
În consecință, dacă pentru a uza de dreptul la acțiune este necesar ca posesorul să respecte termenul de 6 luni prescris de art. 94 alin. 2 din Legea nr. 58/1934, pentru a demara executarea silită, în lipsa unor norme legale derogatorii, se vor aplica dispozițiile art. 405 alin. 1 C.p.c. care prevăd un termen de 3 ani înăuntrul căruia poate fi cerută executarea silită.
În aceste condiții, Tribunalul a apreciat că partea intimată a respectat termenul de prescripție impus de lege.
Chiar admițând teza contrară, propusă de apelant, conform căreia termenul de prescripție a executării este de un an, Tribunalul a reținut că cererea de executare a fost formulată cu respectarea acestuia. În această privință, au a fi reținute ca momente de referință: ziua de începere a curgerii termenului - scadența obligației de plată (09.12.2009) și ziua introducerii cererii de executare (07.01.2010).
În al doilea rând, văzând susținerea apelantului conform căreia a intervenit perimarea executării silite, Tribunalul constată că în lumina art. 389 C.p.c.: "Daca creditorul a lăsat să treaca 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei";.
Este de notat că în lumina acestei norme legale perimarea apare ca o sancțiune în contra creditorului pasiv, care a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare.
Pentru a nu fi reținută însă pasivitatea creditorului și, implicit, pentru a nu se aplica sancțiunea perimării, este necesar ca partea creditoare (intimatul) să fi urmat "acte de urmărire";.
Codul de procedură civilă nu definește în mod expres această expresie însă, în mod neîndoielnic, realizând o interpretare gramaticală a sintagmei precum și una sistematică a normelor legale inserate de legiuitor în Carta a V-a a Codului de procedură civilă, rezultă că nu poate fi pus semnul egalității între actele de urmărire și actele de executare.
Dacă privitor la cea de-a doua categorie nu există niciun dubiu că îndeplinirea acestora reprezintă o obligație ce incumbă în principal executorului judecătoresc, ca principal actor judiciar în faza execuțională, actele de urmărire pot fi apreciate ca acele manifestări de voință univoc realizate de către creditor în sensul continuării fazei de executare silită.
În acest sens, instanța constată că ulterior somației din luna februarie a anului 2010 (urmată de comunicarea acesteia) executorul judecătoresc nu a mai îndeplinit niciun act de executare până în data de 24.10.2011 (fila 27 dosar de fond).
Cu toate acestea, este de observat că partea creditoare nu a rămas în pasivitate în acest interval temporal, formulând trei cereri scrise (filele 24-26 din dosarul de fond), adresate executorului judecătoresc și incluse de acesta în dosarul de executare, cereri prin care a solicitat ca executorul să continue executarea silită în dosarul nr. 39/2010. Văzând și datele la care au fost formulate aceste cereri, rezultă că nu a trecut între ele, precum și între ele și actele de executare anterioare sau posterioare, intervale de timp mai mari de șase luni.
În egală măsură, Tribunalul a subliniat că existența valabilă a acestor cereri de continuare a executării silite nu a fost tăgăduită de vreuna dintre părți, fiind însă confirmată de executorul judecătoresc prin trimiterea înscrisurilor în cadrul dosarului de executare.
În egală măsură, Tribunalul a constat că fără îndoială atari manifestări ale creditorului în cadrul fazei execuționale reprezintă acte de urmărire ce denotă poziția activă a acestuia. De asemenea, prin atari "acțiuni"; rezultă inexistența unei "pasivități";,eventual culpabile, care să poată fi imputată creditorului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul S.L. care a criticat decizia instanței de apel, în principal, sub următoarele aspecte:
1) A reiterat excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și perimării cererii de executare silită, apreciind că atâta timp cât executorul nu a făcut acte de executare, nu are relevanță conduita creditorului;
2) A susținut că SC U.C. SRL era decăzută din drepturile de regres împotriva sa, deoarece nu a dresat protestul de neplată în termenul prevăzut de lege, prin executorul judecătoresc și nu l-a înregistrat în registrul de proteste al judecătoriei. A invocat dispozițiile art.66 și următoarele, art.51 alin.1 și art. 49 alineat 3 din Legea nr.58/1934.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și, în rejudecare, admiterea contestației și a opoziției la executare.
Prin decizia civilă nr. 74/R din 07.02.2013 a Curții de Apel Galați s-a respins ca nefondat recursul din următoarele considerente:
Primul motiv de recurs vizează modul de soluționare a contestației la executare, în timp ce al doilea vizează opoziția la executare.
1) În mod corect au stabilit instanțele de fond că executarea silită nu s-a perimat și că nu s-a împlinit termenul de prescripție al executării silite. În această fază procesuală, curtea verifică doar aplicarea corectă a legii la situația de fapt stabilită de Tribunalul Vrancea.
Astfel, a reținut instanța în motivarea deciziei din apel, că ulterior somației din luna februarie 2010, executorul judecătoresc a stat în pasivitate, dar în tot acest interval, creditorul a trimis 3 cereri de continuare a executării silite (la datele de 06.08.2010, 01.02.2011 și 28.07.2011).
Raportat la această situație de fapt, Tribunalul a aplicat corect dispozițiile articolului 389 cod procedură civilă potrivit cărora "dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.
Instituția perimării executării, ca și perimarea acțiunii, contribuie la creșterea diligenței creditorului și are rolul de accelerare a procedurii judiciare în vederea lămuririi raporturilor dintre părți.
Din aceste considerente, în practica judiciară se apreciază că e suficientă manifestarea diligenței creditorului de continuare a procedurii, chiar dacă nu a intervenit vreun act de executare, deoarece cererea creditorului, ca act de procedură, întrerupe perimarea executării, așa cum se întrerupe și perimarea acțiunii, potrivit articolului 249 cod procedură civilă.
Raportat la acest mod de soluționare a excepției de perimare a executării silite și soluția dată excepției de prescripție a executării silite este corectă, în condițiile în care termenul de prescripție a început să curgă la data scadenței (9.12.2009), iar cererea de executare silită a fost formulată la data de 7.01.2010. Și al doilea motiv de recurs este nefondat. Pe calea opoziției cambiale, contestatorul a invocat faptul că SC U.C. SRL era decăzută din drepturile de regres împotriva sa, deoarece nu a dresat protestul de neplată în termenul prevăzut de lege, prin executorul judecătoresc și nu l-a înregistrat în registrul de proteste al judecătoriei, fiind astfel încălcate dispozițiile articolelor art. 66 și următoarele, atr. 51 alin.1 și art. 49 alineat 3 din Legea 58/1934.
Prin urmare, a înțeles să invoce excepția obiectivă relativă care vizează lipsa de validitate a obligației cambiale, datorată neîndeplinirii condițiilor și formelor legale pentru exercitarea acțiunilor cambiale.
Neîndeplinirea obligațiilor de diligență pe care legea le impune posesorului cambiei și care constau în anumite formalități - cum sunt cele ce vizează prezentarea la plată și nedresarea protestului în caz de refuz de plată este sancționată cu decăderea din acțiunea de regres.
Această excepție poate fi ridicată doar de debitorii de regres, nu și de debitorii principali, așa cum rezultă din dispozițiile articolului 47 alineatul 1din Legea nr.58/1934.
În speță, contestatorul S.L. este un debitor principal și nu un debitor de regres, iar împotriva sa beneficiarul biletului la ordin are o acțiune cambială directă, iar exercitarea ei nu este supusă unor formalități speciale, cum este cea a dresării protestului.
Din conținutul biletului la ordin rezultă clar că S.L., administratorul emitentei SC G.I. SRL a semnat biletul la ordin, în calitate de avalist. În condițiile în care în biletul la ordin nu se menționează în favoarea cui a fost dat avalul, el se consideră că a fost dat în favoarea emitentului (articolul 107 din lege. Prin avalul dat în favoarea emitentului, avalistul și-a asumat o obligație directă, astfel încât beneficiarul nu mai este obligat să îndeplinească formalitățile necesare acțiunii în regres.
Din aceste considerente, dispozițiile articolelor 49 alin 3, 51 și 66 din Legea nr.58/1934 vizând dresarea protestului de plată, invocate în susținerea recursului, nu sunt aplicabile în speță, în condițiile în care avalistul emitentului nu este un debitor de regres, ci un debitor principal.
| ← Obligativitatea procedurii de efectuare a cercetării prealabile | Cauză cu element de extraneitate în materia răspunderii... → |
|---|
