ORDONANTA PLATA. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Judecătoria TURNU MĂGURELE Sentinţă civilă nr. 321 din data de 12.03.2013
Prin cererea înregistrată sub nr.362/329/2013, din 13 februarie 2013, creditoarea SC I. D. SRL, reprezentată prin d-na ing. M. M., a solicitat instanței să emită o somație de plată împotriva debitoarei SC P. S. SRL, pentru suma de 1275,39 lei, reprezentând contravaloarea produselor achiziționate, la care se adaugă dobânda legală, calculată conform Normelor BNR, de la scadență și până la data plății.
A solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că între ea și debitoare s-au derulat relații comerciale, în urma cărora debitoarei i-au fost livrate diferite cantități de marfă. Aceasta a refuzat însă să efectueze plata mărfurilor, în valoare totală de 1275,39 lei, conform facturilor anexate cererii sale.
Creditoarea a apreciat că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile OG nr.5/2001.
A anexat cererii (în copii certificate): facturi fiscale nr.6408/02.04.2012, nr.6478/04.04.2012, nr.6479/04.04.2012, nr.9093/21.06.2012 și nr.10699/11.08.2012.
Debitoarea a depus o cerere (fila 18), calificată de instanță, ca fiind întâmpinare, prin care a invocat excepția prematurității cererii creditoarei, pe motiv că aceasta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prevăzute de art.7201 Cod procedură civilă.
Cât privește excepția prematurității cererii creditoarei, instanța urmează să o respingă, ca neîntemeiată.
Astfel, procedura somației de plată, ce este reglementată de dispozițiile OG 5/2001, este o procedură specială, ce derogă de la dispozițiile de drept comun, respectiv de la dispozițiile art. 70101 Cod procedură civilă.
Prin somație, așa cum rezultă și din prevederile art.4 alin.2 din OG nr.5/2001, se urmărește, în primul rând atenționarea debitorului cu privire la obligația de plată, că aceasta este certă, lichidă și exigibilă, și are ca scop principal realizarea de bună voie a creanței, ceea ce se urmărește și prin procedura concilierii, prevăzute de dispozițiile art.7201 Cod procedură civilă.
Ca urmare, efectul concilierii în cazul procedurii reglementate prin OG nr.5/2001 este realizat chiar de judecător, așa cum prevăd dispozițiile art.4 alin.2 din OG nr.5/2001, astfel că nu se mai justifică un alt demers al creditorului, de a încerca soluționarea litigiului, prin înțelegere cu cealaltă parte.
Pe fondul cauzei, din înscrisurile anexate cererii creditoarei, instanța reține că SC I. D. SRL a livrat SC P. S. SRL mărfuri, conform facturilor nr. nr.6408/04.04.2012, nr.6478/04.04.2012, nr.6479/04.04.2012, nr.9093/21.06.2012 și nr.10699/11.08.2012.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin (1) din O.G. nr.5/2001, procedura somației de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.
Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că procedura somației de plată este o procedură specială, deci derogatorie de la dreptul comun, și presupune îndeplinirea anumitor condiții speciale.
Astfel, în primul rând, creditorul trebuie să aibă o creanță a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani.
Obligația debitorului poate fi asumată prin contract sau determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
În al doilea rând, creanța trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă iar a treia condiție de admisibilitate se referă la mijlocul de probă prin care s-ar putea face dovada creanței pretinse de creditor, în sensul că pot fi folosite numai înscrisurile.
Înscrisul constatator al creanței trebuie să fie un înscris propriu - zis, care să nu mai necesite completarea cu alte mijloace de probă (inadmisibile în procedura somației de plată).
Instanța apreciază că suma totală de 1275,39 lei, conform facturilor emise de creditoare pentru serviciile prestate, reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, conform dispozițiilor art.1 alin (1) din OG nr.5/2001.
În ceea ce privește dobânda legală solicitată de creditoare, instanța reține că, în cazul obligațiilor ce au ca obiect a da o sumă de bani, atunci când nu a fost prevăzută prin contract, plata unor penalități de întârziere în executare, se datorează dobânda legală, care curge de drept, de la data punerii în întârziere a debitoarei.
Deși creditoarea a susținut că s-a înțeles cu debitoarea ca plata facturilor să se facă în termen de 30 de zile de la emiterea acestora (dată de la care debitoarea era de drept în întârziere, conform dispozițiilor art.1523 N Cod civil), creditoarea nu a dovedit acest fapt, deși sarcina probei îi revenea, conform dispozițiilor art.1523 alin.(4) N Cod civil.
În această situație, punerea în întârziere s-a realizat de la data introducerii cererii creditoarei.
Pentru aceste considerente, instanța va admite, în parte, cererea formulată de creditoarea SC I. D. SRL, împotriva debitoarei SC P. S. SRL, va soma debitoarea să plătească creditoarei în termen de 20 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, suma de 1275,39 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate, la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data introducerii cererii (13 februarie 2013) și până la data plății.
Va obliga debitoarea să plătească creditoarei suma de 42 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
| ← Cerere de reexaminare a încheierii de anulare a acţiunii... | FOND FUNCIAR. Jurisprudență Fondul funciar → |
|---|
